Fă-ți planuri pe litoralul românesc

Hai să facem împreună un exercițiu de imaginație. Închide ochii. Relaxează-te. Inspiră adânc. Expiră. Ești pe malul mării. Vezi albastrul valurilor? Le auzi? Ascultă-le. Ascultă pescărușii. Simți mirosul mării? Adulmecă-l. Gustul sărat? Cum e nisipul? Mișcă-ți picioarele pe nisipul fierbinte. Cu cine ești? Cum te simți? Cred că minunat. Ești tu cu tine. Ai parte de cea mai bună companie.

După acest exercițiu, te provoc să mergi să îți planifici o vacanță la mare, pe litoralul românesc, dacă nu ai făcut asta până acum. Hai, îndrăznește. Curaj! Fă-ți planuri concrete! Eu deja visez la o vacanță în care să nu fac nimic. Nimic, nimic. Hai, poate doar să citesc și să scriu. În asta constă esența vacanței, SĂ NU FACI NIMIC, să te regăsești, să-ți încarci bateriile, să visezi. O vacanță în care stai să gătești, să speli farfurii și să mături nu se numește vacanță. Faci aceleași lucruri, doar că nu le mai faci la tine acasă. O vacanță e aceea în care nu te plictisești făcând nimic, doar îți hrănești sufletul. 

Sursa: arhiva personală.

Deci, aș alege o vacanță de cinci zile, la un hotel de 5 stele, all inclusive (a se citi: merit și eu un astfel de răsfăț). De ce neapărat la hotel de 5 stele? Pentru că nu am fost niciodată și vreau o astfel de experiență.
Aș rezerva-o cam cu vreo trei sau patru luni înainte de momentul plecării din două motive: datorită prețurilor care sunt mult mai acceptabile și datorită disponibilității (sunt șanse de 99% să găsești camere libere). Dar, mai întâi, aș da o căutare pe google. Caut CAZARE LITORAL. Hopa! 981 000 de rezultate. Oricum, nu mi-ar fi greu să aleg. Dau click pe litoralulromânesc.ro. Au tot felul de oferte care mai de care atractive. Înscrieri timpurii flexibil litoral, oferte speciale de 1 mai, de Paște, de Rusalii, de weekend, last minute, de Sfânta Maria, oferte de tratament, chiar și tabere pentru copii. Pe mine m-ar interesa cazare Mamaia Nord pentru că îmi place zona. De aici aș fi mai aproape de punctul de plecare spre ruta albastră – excursie de-o zi în Deltă. Chiar dacă am spus că nu aș face nimic, de la câte-o ieșire în natură nu m-aș sustrage, mai ales că aparatul foto e cu mine mereu. Pe lângă asta l-aș lua și pe băiețelul meu cu mine să-l familiarizez cu flora și fauna zonei respective (și fie vorba între noi, nu am fost niciodată în Delta Dunării, cred că ar fi momentul potrivit).

Sursa: litoralulromanesc.ro

Să recapitulăm. Aș merge pe litoral, în Mamaia Nord, alături de familie, la un hotel de 5 stele, cu de toate, aș sta mult pe malul mării (nu pentru a mă bronza, ci pentru a citi, a ne juca sau a privi în jur, pur și simplu), dar aș alege și o excursie în Deltă. Ah, uitasem de ceva important. Nu mi-aș face griji în privința banilor (că-i pierd sau că-i fură cineva) pentru că aș opta, la toate serviciile, pentru plata cu cardul bancar. Abia aștept!
Tu ce planuri ai pentru această vară? Ai include litoralul românesc în ele?

Articol scris pentru competiția Spring SuperBlog 2020.

 

Visul tău te vrea cu totul

Dacă primul plan adoptat nu dă rezultatele scontate, înlocuiește-l cu altul, apoi cu altul, și așa mai departe, până când vei găsi un plan care DĂ REZULTATE.” – Napoleon Hill

Astăzi sunt bine, mai bine ca oricând, chiar dacă situația în care este întreaga omenire nu e roz deloc. Îmi îndrept gândurile spre un viitor mai bun, cu oameni mai toleranți, mai dornici să ajute. Deja văd că oamenii se îndreaptă spre o schimbare, una mult așteptată.

O să dau frâu liber visurilor mele. Cu unele am început încă de anul trecut (scrisul, fotografia și călătoriile). Iar un altul ar fi să închiriez o casă eficientă energetic cam în următorii doi-trei ani, așa. O astfel de locuință este o casă activă care este proiectată în așa fel încât, pe termen lung, să reducă la minim consumul de energie neregenerabilă și să economisească resurse. Comparativ cu o casă normală, o casă activă este prietenoasă cu mediul și nu determină emisii în apă, aer sau sol. În momentul de față încerc să mă familiarizez cu anumite noțiuni, răsfoind un dicționar de arhitectură ce o să mă ajute în elaborarea unui plan, unul cât mai personal care să se potrivească cu activitățile din viața mea.

După cum spuneam, totul începe cu un plan care e făcut după ce îți vine o idee sau după ce ajungi la anumite conștientizări. În cazul meu totul a venit treptat și intenționat, nu m-am mai lăsat în voia hazardului. O să vă spun mai jos cum am ajuns să am un blog și cum m-am apucat de fotografie și nu întâmplător sau pentru că e la modă.

Nu demult, cam în urmă cu doi ani, eram într-o perioadă de frecvență joasă, de victimizare și lamentare, de învinuire a celorlalți pentru toate eșecurile și dezamăgirile mele. Deși devenisem mamă, totuși, simțeam că-mi lipsește ceva. Știi, golul acela pe care nu ți-l poate umple o persoană ( și nu am așteptat niciodată asta)? În cele din urmă, se dovedește a fi un strigăt din interior care-ți spune că poți fi și ești mai mult de atât. Spiritul meu urla că nu mă folosesc de potențialul meu, deși atunci nu puteam să zic exact ce mi se întâmplă.

Am început, timid, cu orele de exerciții fizice, dând atenție mai multă corpului meu. Dar tot nu era suficient. Întâmplător am participat la un seminar gratuit de dezvoltare personală ce a avut loc în orașul în care locuiam. Acela a fost momentul în care viața mea a luat o turnură fantastică. Nu, nu am câștigat la LOTO și nici nu am primit vreo moștenire de sute de mii de dolari. Mi-am dat seama, începând de atunci, că am dorințe și visuri. Că trebuie să-mi găsesc scopul acela despre care se tot vorbește. Și nu, nu am primit iluzii. De fapt, am primit un alt mod de a gândi, de a vedea lumea. Și dacă crezi că poți deveni pe zi ce trece o versiune mai bună a ta, felicitări! Ehe, e mult de muncă. Nu-i Hocus, Pocus! și gata transformarea. Durează toată viața. Îți dai seama? Ai o viață întreagă să visezi și să acționezi, să perseverezi în direcția visului tău.

E trist că mulți oameni nici măcar nu au un vis. UN VIS. Orice. O DORINȚĂ. Trăiesc în ignoranță. Poate că le este mai bine așa. Poate. Sau alții, pur și simplu, nu vor să vadă dincolo de ceața de dinaintea ochilor. Le este confortabil așa. Le este teamă de nou. Le este teamă să viseze. Se tem de suferința care poate urma dacă visul nu este atins. Îi înțeleg și pe ei, pe de-o parte. Dar să nu uităm că omenirea a evoluat tocmai pentru că anumiți oameni au visat, și-au imaginat și și-au urmat scopurile. Nu intenționez să judec pe nimeni așa că mai departe va fi despre mine.

NU mai vreau să fac parte din categoria oamenilor care nu-și urmează visurile. Mult prea mult timp a trecut până să mă exprim. Timpul rămas până la sfârșitul vieții mele vreau să-l petrec în cel mai creativ mod.

Fotografia

Eram mutată în Olanda (prefer să folosesc vechiul nume) de vreo două luni, eram pe faleză, admiram marea. Dintr-o mașină a ieșit o domnișoară care a început să facă poze. Eu stăteam pe bancă și o admiram în tăcere, gândindu-mă la mine, gândindu-mă că și mie îmi place fotografia. Fotografia e acolo, o dorință în mine pe care am tot negat-o, amânat-o, ignorat-o. Și mi-am zis „Ia, stai puțin! Pe mine cine mă oprește să fiu fotograf, chiar și unul amator? ” Și, în zilele ce-au urmat, mi-am comandat o cameră foto DSLR, am început cursuri online, am început să exersez. În colajul de mai sus găsiți fotografii făcute în prima lună de practică. Apoi, am început să îmi planific, să scriu planul pentru fiecare lună, dar și în avans, pe trei ani. Mi-am oferit claritate, mi-am oferit un punct de reper și mi-am promis să fiu blândă cu mine și răbdătoare, fiind conștientă că nu pot deveni peste noapte un profesionist, ci pas cu pas.

Blogul

Îmi place să scriu, să inspir oamenii să dea sens vieții lor. Blogul a venit ca o completare a fotografiei. Ideea mi-a venit pe parcurs, am notat-o, am analizat-o și i-am dat curs. Și deși, nu o să mă credeți, este tot o dorință negată în trecut (scriam poezii în adolescență). Probabil că dacă nu aș fi notat tot ce-mi trecea prin minte, mai întâi în jurnal, acum nu aș fi scris aceste rânduri.

În legătură cu scrisul, visul meu este să scriu o carte/mai multe. Scriind pe blog, îmi dezvolt creativitatea, imaginația și mă redescopăr, practic, exersez scrierea.

Cum îți îndeplinești un vis

Acționează în direcția lui. Fii consecvent. Planifică, trăiește intenționat. Lasă-te ghidat de profesioniști în domeniu. Fii flexibil. Fii dispus să îți schimbi planul, dar nu și visul. Nu renunța. Vezi oportunități care să te ajute în îndeplinirea visurilor.

Eu încă muncesc la visul meu (care este unul măreț) nu atât cât mi-aș dori, deși recunosc că uneori îmi vine greu să ies din zona de confort, dar nu-l abandonez. Acum simt că mi-am umplut acel gol interior. Știu că viața mea a căpătat mai mult sens odată cu aceste descoperiri.

Acum, revenind la visul legat de casa energetică cu consum aproape zero, vreau doar atât să vă mai spun. Dacă și pe voi vă interesează acest tip de casă, AIA Proiect contribuie la îndeplinirea visului, a dorințelor voastre, având la bază valori ca onestitatea, curajul, integritatea, respectul.

Visul tău te vrea cu totul. Vrea timpul tău, banii tăi, energia ta, zice Paul Martinelli, unul dintre mentorii în domeniul dezvoltării personale pe care eu îi urmăresc. Deci, ești dispus să plătești prețul pentru visul tău?

Articol scris pentru competiția Spring SuperBlog 2020.
Sursă foto: arhiva personală și pexels.com

Amânarea nu te aduce mai aproape de SuperBlog

În primele săptămâni de locuit în orașul în care ne-am mutat la sfârșitul lui 2018 (este vorba de Vlissingen- Țările de Jos) eram fascinată de toate locurile, de oameni, de tot ce trăiam. Treptat, a devenit ceva obișnuit, ritmul de zi cu zi a devenit o rutină și practic orașul și-a cam pierdut din strălucire în ochii mei. Desigur, uneori îl mai privesc cu curiozitate și cu dorința de a-l descoperi, dar mult mai rar ca la început.

Și cam așa este și cu visurile noastre. Suntem atât de entuziasmați la început încât am fi în stare să răsturnăm munții. Totuși, nu o facem. Ne rătăcim, apar lucruri neprevăzute sau responsabilitățile noastre ne consumă multă energie, dăm peste eșecuri. Ajung să scadă în intensitate și pier, dispar ca și cum nici nu au existat.

Ceva similar mi s-a întâmplat și mie în ultimele luni. Am scris mai rar și nu pentru că nu aș fi avut subiecte de scris, ci pentru că mi-am direcționat atenția spre lucruri care m-au distras de la scris, parcă le și căutam intenționat numai să nu scriu invocându-mi un motiv, acela că nu am timp. Asta mi-a adus frustrare și deznădejde. Pur și simplu am amânat. De ce? Asta nu știu, știu doar că a fost și este ușor să mă las pierdută printre activitățile de zi cu zi. Doi ani la rând am făcut exerciții fizice de vreo 5-6 ori pe săptămână până anul trecut în iunie când soțul meu a avut varicelă, eu am preluat toate responsabilitățile și am decis să îmi iau o pauză de o săptămână și de la sport. Bănuiesc că v-ați dat seama că pauza continuă și în prezent și îmi este greu să-mi regăsesc ritmul. Odată rupt firul acțiunii devine mai ușor să procrastinezi.

Ce vreau să scot în evidență cu exemplele de mai sus? Vestea rea este că amânarea nu te aduce mai aproape de visul tău, ci chiar te îndepărtează. Și pe lângă asta, vei trece și prin niște stări negative din care cu siguranță nu vor izvorî idei creative.

Vestea bună este că există trei pași pe care îi poți urma în direcția visului tău:

Pasul 1 este să-ți redefinești lucrurile care au o valoare mai mare pentru tine în detrimentul celor care au o valoare mult mai mică.

Pasul 2 este să acționezi, să te ocupi de acele lucruri valoroase chiar începând de acum.

Pasul 3 este să continui, să fii consecvent, să nu te oprești.

Iar dacă ești blogger, te-aș sfătui să nu mai amâni participarea ta la SuperBlog. Ce este SuperBlog? E un concurs de blogging creativ la care se poate înscrie oricine are un blog cu minimum 20 de articole publicate. Competiția este deschisă tuturor bloggerilor din România și de peste hotare indiferent de traficul blogului și de tematica abordată, doar că articolele să fie redactate în limba română. Cum sună? Înscrie-te chiar acum măcar din curiozitate, așa cum am procedat și eu în toamna anului trecut. Fiind la prima participare, nu am avut așteptări și nici obiective, dar de data asta țin să te anunț că mă înscriu la SuperBlog Spring 2020 cu mult mai multă încredere și seriozitate și sunt dispusă să sacrific din timpul și energia mea. SuperBlog este mult mai mult decât un concurs. Iată aici 20 de motive pentru care să participi la ediția de primăvară a competiției SuperBlog.

Revenind la cei trei pași, sunt valabili și pentru mine și îi voi testa chiar în acest concurs. Mi-am setat obiective și mi-am întocmit un plan care să mă țină ancorată în acțiune.

Le urez tuturor participanților mult succes și să vină inspirația!

Sursa foto: pexels.com

Când ești jos, poți doar să te ridici

daylight-environment-flora-999311

Pexels.com

Hai să vă spun o poveste, știu că vă place.

A fost odată un om care nu avea nici un vis. Se trezea în fiecare dimineață, făcea aceleași lucruri, mergea la serviciu, apoi venea acasă, deseori pornea televizorul sau citea, din când în când mai ieșea în oraș și cam atât. Și uite așa trecut-au anii peste omul nostru. Când ceva nu-i era conform planurilor sale, se simțea ca o victimă, dădea vina pe alții, nicidecum nu-și asuma răspunderea pentru eșecurile avute și problema era că abandona imediat și nu învăța nimic din toate astea.

Ce ați crede dacă v-aș spune că despre mine este vorba în rândurile de mai sus? Că așa am fost mulți ani la rând, trăind într-o vale a ignoranței? Probabil nu ați avea prea multe lucruri de bine de spus. Apoi, am avut o perioadă în care nu mă regăseam în nimic. Nu aveam energie și motivație, eram sătulă de viața fără rost pe care o duceam. Nu-i găseam esența, eram pierdută printre lucruri lipsite de importanță. Mi-ar plăcea să vă spun că viața de mamă m-a vindecat, dar din păcate atunci am atins apogeul decăderii. M-am trezit într-o lume pe care eu am creat-o și nu era deloc ce-mi doream cu adevărat. De departe, nici măcar nu știam ce-mi doream de la viață. Apoi, a urmat o pauză de reflectare, timp în care am început să fac sport, să-mi acord mai multă atenție mie, să mă pun pe primul loc. Și tare bine mi-a prins. Am aflat de programele de dezvoltare personală ale Danielei Nica și mi-am achiziționat cât pentru o viață întreagă. Nu o să încerc să te conving că și tu ai nevoie de dezvoltare personală, deși eu chiar cred că toți avem nevoie, dar vreau să îți spun că cea mai bună investiție pe care o poți face e în tine. Educă-te, nu te opri niciodată, citește, cizelează-te, examinează-te, ocupă-te de corpul tău, pune-ți propria sănătate pe primul loc înainte de toate, fii în competiție cu tine însuți. Și găsește-ți sensul vieții tale, caută prin sertare vechi pasiuni pe care le-ai dat uitării.

Viața aceasta pe care trebuie să o prețuim nespus, ne-a fost dată să o TRĂIM din plin, să ne punem pe primul loc visurile, talentele și pasiunile noastre, să avem grijă ce hrană oferim trupului și minții noastre, să ne acceptăm și să ne iubim așa cum suntem, să fim cea mai bună versiune a noastră.

Și, revenind la mine, dezvoltarea personală m-a ajutat și încă mă ajută mai mult ca un psiholog. Mi-am descoperit pasiuni, am dat frâu liber unor dorințe, am planuri de viitor și dau un sens vieții mele. Știu cât de ușor e să te pierzi în treburile de zi cu zi, când te împarți între casă și job, când timpul nu-ți rămâne nici pentru a-l petrece cu cei dragi. E dificil să găsești un echilibru. Și din păcate, nu am nicio rețetă magică, știu doar că nimic nu e imposibil. Dar, cu siguranță cheia e la tine. Și-mi doresc mult să îți găsești locul în această lume.

Nu talentul îți aduce succesul

 

Tot mai mult se vorbește despre talent și fac pariu că mulți dintre cunoscuții mei consideră că nu am talent la scris. Bineînțeles că părerea cititorilor blogului contează, dar până la un punct și nu mă voi opri din a face ce-mi place. Știți, multe visuri au fost ucise pentru că oamenii s-au lăsat influențați de părerile celor din jur. Nici nu și-au dat o șansă să încerce. Dar de unde știi dacă ai talent în a face ce-ți place? Nu știi până nu începi acel lucru, până nu obții rezultate și asta poate dura de la câteva luni la câțiva ani. Talentul se educă și este în acord cu abilitățile tale. 

TALÉNT,talente,s. n. Aptitudine, înclinare înnăscută într-un anumit domeniu; capacitate deosebită, înnăscută sau dobândită, într-o ramură de activitate, care favorizează o activitate creatoare. ◊ Loc. adj.De talent = talentat. ♦ Persoană înzestrată cu aptitudini remarcabile. – Cf dexonline

Da, unii oameni se nasc cu talent în muzică, pictură, scris, vorbit în public, etc., dar dacă nu știu ce să facă cu această capacitate este egal cu 0. Cunosc oameni foarte talentați care nu doresc să-și valorifice această abilitate. E decizia lor și o respect. Dacă

close up of hand over white background
Fotografie de Lum3n.com pe Pexels.com

ai un scop, perseverență și o dorință arzătoare, așa cum spune N. Hill, de care să-ți legi talentul, cu siguranță vei ajunge departe și visul se va împlini. Iată și câteva exemple de oameni celebri care la început nu păreau a fi talentați. J. K. Rowling, celebra autoare a personajului și seriei Harry Potter a fost refuzată de 12 edituri, sfătuită să-și găsească un job deoarece nu va face bani din cărți pentru copii. Astăzi, brandul Harry Potter valorează peste 15 miliarde de dolari. Lui Arnold Schwarzenegger i se spunea mereu că are un corp ciudat, un nume lung și că nu are nicio șansă de reușită. Actrița Kate Winslet s-a născut într-o familie săracă și formele corpului ei nu erau de partea sa. Și exemplele pot continua. Acești oameni au în comun determinarea, încrederea în forțele proprii și dorința intensă de reușită.

Nu am scris despre asta să demonstrez cuiva ceva, ci pentru a vă sugera să lăsați deoparte influențele negative, părerile care nu se potrivesc cu visul vostru, să încercați lucruri noi dacă nu știți la ce aveți talent și să acționați. Nu mai gândiți că trebuie neapărat să ai talent pentru a întreprinde o creație, pentru a-ți îndeplini visul. Toată lumea are potențial, dar puțini oameni devin conștienți de el și îl folosesc la capacitate maximă. Eu, personal, știu un lucru. Nu vreau să ajung să regret peste ani că nu mi-am oferit oportunitatea de a face ce-mi doresc și ce-mi place, doar pentru că altora nu le convine că ies din tipare. Și mai știți ceva? John Maxwell spune despre talent că este doar un punct de plecare, îți oferă oportunități, dar nu și calea spre succes pentru că nu e suficient. În cartea sa, „Talentul nu este suficient” – o puteți comanda de aici – el scoate în evidență 13 puncte cheie în dezvoltarea talentului care conduc spre reușite și anume: încrederea, pasiunea, inițiativa, concentrarea, pregătirea, exercițiul, perseverența, curajul, disponibilitatea, caracterul, relațiile, responsabilitățile și munca în echipă.

Voi ce credeți despre talent?

 

Bucket list. 57 de lucruri de făcut într-o viață

typewriter
Fotografie de Suzy Hazelwood pe Pexels.com

 

Aproape toți alergăm după experiențe care să ne îmbogățească spiritual și care să ne facă să devenim mai buni. Într-o zi am dat peste o pagină în care se prezintă o listă cu lucruri de făcut și m-am gândit că este interesant să creez și eu una. Bineînțeles, ea este o listă cu lucruri pe care le recomand, asta nu înseamnă că dacă nu le faci, nu vei fi fericit. Ia-o ca pe un ghid. Personal mai am multe lucruri de bifat, iar unele dintre ele nici nu sunt în aria mea de interes, dar merită să ne gândim la fiecare dintre acestea și cine știe, poate ne vin idei noi înspre direcția spre care să pornim.

  1. Adoptă un animal.
  2. Plantează un copac și urmărește-l crescând.
  3. Oferă-ți serviciile gratuit.
  4. Fii voluntar într-un azil.
  5. Reciclează.
  6. Citește o carte de dezvoltare personală.
  7. Compune o scrisoare, de preferat scrisă de mână, și trimite-o unei persoane dragi.
  8. Notează, timp de șapte zile consecutiv, ce ți-a plăcut la tine.
  9. Învață o limbă străină.
  10. Atinge greutatea ideală.
  11. Participă la un maraton sau semi-maraton.
  12. Încearcă un sport nou.
  13. Învață să călărești.
  14. Învață să mergi pe bicicletă.
  15. Participă la un concert de muzică clasică în Viena.
  16. Zboară la clasa I.
  17. Fii voluntar într-un orfelinat.
  18. Escaladează un munte.
  19. Învață un joc de strategie.
  20. Fă o faptă bună fără să aștepți nimic în schimb.
  21. Fă o surpriză plăcută cuiva drag.
  22. Fii mentorul cuiva.
  23. Fă o diferență în bine în viața cuiva.
  24. Dă aripi pasiunii tale.
  25. Împrietenește-te cu un străin.
  26. Transformă-ți pasiunea în venit.
  27. Cumpără o băutură unui străin.
  28. Mergi/aleargă desculț.
  29. Mută-te în altă țară pentru cel puțin 6 luni.
  30. Pregătește un dejun sofisticat pentru o persoană dragă.
  31. Dormi pe câmpie sau într-o claie de fân.
  32. Scrie o carte.
  33. Mergi la o degustare de vinuri.
  34. Vizitează India.
  35. Vizitează New York.
  36. Fă o călătorie în jurul lumii.
  37. Vizitează toată țara în care te-ai născut.
  38. Organizează o mega petrecere.
  39. Învinge-ți cea mai mare frică.
  40. Mergi într-o locație romantică cu persoana iubită.
  41. Condu un automobil.
  42. Spune-le celor dragi cât de mult îi iubești zi de zi.
  43. Cunoaște-ți limitele.
  44. Învață ceva nou în fiecare zi a vieții tale.
  45. Fă ceva nebunesc, ieșit din comun.
  46. Aprinde un lampion și urmărește-i direcția.
  47. Dăruiește un buchet de flori unui străin.
  48. Înalță un zmeu.
  49. Fă camping pe plajă.
  50. Fă sex pe plajă.
  51. Învață să înoți.
  52. Citește o carte dintr-un domeniu total necunoscut ție.
  53. Fă o listă cu 50 de lucruri care-ți plac.
  54. Economisește bani.
  55. Mută-te în casa visurilor tale.
  56. Participă la un meci de fotbal pe un stadion cu o capacitate de minim 100 000 spectatori.
  57. Participă la o competiție sportivă.

 

Scrie în comentarii ce anume crezi că e greu de atins și de ce. Tu ce ai mai adăugat listei?

Sursa aici.

Cum te mobilizezi?

person holding stay focuseds paper
Fotografie de rawpixel.com pe Pexels.com

 

E ușor să te lași distras de la scopul tău. Și mai ușor este să renunți la el. Când vrei să te schimbi, când vrei să îți dedici timpul visului tău, chiar atunci apar alte lucruri mărunte care-ți acaparează gândurile și te fac să te îndoiești de puterea ta, de potențialul tău.

Perseverența este cheia. Fă în fiecare zi câte puțin, dar fă. Recunosc că uneori îmi vine greu să mă mobilizez, să mă gândesc ce ar trebui să fac mai departe și unele zile trec fără să mă dedic țelului, dar mă folosesc de aceste metode:

1. Am scris planul visului meu și de fiecare dată când mă blochez, verific agenda sau notițele din telefon, apoi lucrurile devin clare. Băiețelul meu ocupă mare parte din timp, așa că într-o zi am parte de o oră, două sau trei ore libere, când doarme sau e la grădiniță unde merge doar două zile pe săptămână a câte trei ore. Deci, zic, să profit la maximum de fiecare minut. Și atunci las treburile casnice, cumpărăturile și alte distracții (facebook, messenger, tv) deoparte. Acela este timpul meu, dedicat mie și doar mie. Atunci fac activități care mă ajută să cresc în ce mi-am propus, de exemplu cursuri de fotografie sau scris, exerciții fizice, citit. Nu înseamnă că nu mai gătesc sau că nu mai fac curat, ci energia o canalizez acolo unde este cel mai important. Cum vreau să-mi transform pasiunea pentru fotografie în afacere dacă nu-mi dedic timp pentru învățare și creștere?
2. Mă trezesc devreme în jur de 7, astfel încât să apuc să citesc sau să ascult un call din domeniul dezvoltării personale până se trezește piticul. Nu-mi iese de fiecare dată. 🙂 Somnul este foarte important pentru mine, de-a lungul timpului am realizat că nu funcționez cu mai puțin de 8h dormite. În perioada alăptării a fost crunt, eram veșnic obosită și stresată. Te înțeleg perfect dacă ești în situația de mai sus. Încearcă să găsești măcar 10-15 minute pentru tine în mai multe părți ale zilei. Dacă trezitul devreme nu e o opțiune pentru tine, găsește 20 de minute seara.
3. Cel mai important să nu mă „biciuiesc” dacă nu-mi iese. Am și eu zile în care intervine ceva (vacanța piciului, îmbolnăviri), nu mă simt bine eu sau soțul meu sau pur și simplu am un ritm scăzut. Știu că lucrurile vor reveni la normal așa că încerc să nu mă mai stresez.
Cel mai mult ar trebui să renunțăm la scuze. Recunosc că eu încă le mai folosesc, dar lucrez la ele. Una dintre ele ar fi că am copil și nu am când să fac ce-mi doresc sau vin prea obosit/ă de la serviciu, nu mai sunt în stare de altceva, nu știu ce să fac în timpul liber, etc.
Sentimentul că am făcut ceva pentru mine personal este împlinitor, mă  binedispune și mă stimulează să continui.

Pe tine ce te împlinește? Ce te face să te ridici dimineața cu zâmbetul pe buze?