Călătorie printre culori de jad și ametist

Culorile curcubeului de azi mi-au amintit că și eu am avut treburi importante prin lumea colorată. Prin 2014 m-am apucat de confecționat manual bijuterii cu cristale sau pietre semiprețioase, brățări împletite din ață sau brățări din piele. Chiar am avut succes cu ele, fiind la mare căutare. Și sunt convinsă că erau atractive datorită materialelor și culorilor folosite. Roșu, galben, verde, albastru, alb, portocaliu. Din păcate, am abandonat. Am rămas însărcinată, apoi am născut și nu m-am mai ocupat de această pasiune (între timp, mi-am descoperit niște visuri de care v-am mai vorbit pe aici, pe blog).

Lucram cu cristale naturale sau cel puțin așa credeam până când am observat că vopseaua albă de pe o piatră de howlit se decojea. Na, acum nu știu dacă chiar erau adevărate sau false, eram convinsă că sunt cristale naturale, chiar aveam încredere că magazinul din care mă aprovizionam era serios.

Lăsând trecutul deoparte și revenind în 2020 vă înștiințez că dacă sunteți pasionați de handmade, dacă vă plac bijuteriile și pietrele cristaloterapia sau orice are legătură cu bijuteriile cu cristale naturale, pe stonemania.ro veți găsi peste 160 de varietăți de cristale naturale, la care veți primi certificat de garanție și conformitate, deci e pe bune, sunt reale.

Cristale naturale_sintetice_artificiale s

Banner-central-stonemania-peste-160-cristale_naturale-min

Sursa foto: stonemania.ro

StoneMania Bijou s-a lansat în 2013. În acest moment, pe site sunt expuse peste 10.000 de produse din categoriile Cristale naturale, Feng Shui și Aromaterapie. Cristalele naturale sunt importate din Brazilia, India, Pakistan, Africa de Sud, China, Peru. Se vând în stare brută, șlefuite sau sub forma unor bijuterii confecționate manual.

Bijuteriile cu cristale confecționate la StoneMania Bijou pot fi purtate în funcție de zodie, pentru chakre, pentru proprietățile lor terapeutice și, nu în ultimul rând, pentru frumusețea lor naturală.

Dintre pietrele specifice zodiei Fecioară (zodia în care m-am născut), adică cuarț fumuriu, ochi de tigru, jad, ametist, jasp, lapis lazuli, mie îmi plac și mi se potrivesc jadul și ametistul. De ce? Datorită culorilor. Verdele de jad îl asociez cu verdele ierbii, al copacilor primăvara care simbolizează viața, renașterea. Movul din ametist îl asociez cu lavanda atât de parfumată, cu dorința de a visa. Mai cred în energiile pozitive și negative, cred că atragem ce gândim.

Jadul se găsește în diferite nuanțe de verde, de la verde deschis până la verde închis. Jadul s-a dovedit a fi eficient în vindecarea bolilor asociate rinichilor și a durerilor de spate. Se folosește pentru a aduce echilibru emoțional, pentru a absoarbe energia negativă din jur, pentru prosperitate sau pur și simplu te ajută să poți pune în practică îndeplinirea visului tău, te energizează. Îl prefer purtat ca parte a unei brățări și, de ce nu, într-o rolă de masaj facial.

Ametistul, pe lângă faptul că are o denumire vibrantă, este considerat ca fiind printre cele mai frumoase pietre semiprețioase. Culoarea sa variază de la violet la purpuriu. Ametistul protejează împotriva gândurilor negative, stimulează capacitățile intelectuale, amplifică farmecul personal, sentimentul de mulțumire și recunoștință. Aduce pace interioară, calm, dragoste, fericire, idei noi, succes și reduce furia și nerăbdarea, echilibrează karma. Se recomandă tuturor zodiilor. Eu prefer să-l port într-o pereche de cercei sau mi-ar surâde un copacel din ametist și cupru.

Bratara_10mm_zodia_fecioara

Acum, e posibil să strâmbi din nas și să fii sceptic(ă), să nu crezi în toate aceste proprietăți ale acestor pietre. E în regulă. Recunoaște, totuși, că sunt de-o frumusețe de neegalat, mai ales când le transformi în bijuterii. Așa că poartă-le pentru aspectul lor viu și colorat.

Sunt curioasă. Tu ce cristale preferi? Crezi în proprietățile lor terapeutice?

Articol scris pentru competiția Spring SuperBlog 2020.

Sursa info: stonemania.ro, acvaria.ro

Visul tău te vrea cu totul

Dacă primul plan adoptat nu dă rezultatele scontate, înlocuiește-l cu altul, apoi cu altul, și așa mai departe, până când vei găsi un plan care DĂ REZULTATE.” – Napoleon Hill

Astăzi sunt bine, mai bine ca oricând, chiar dacă situația în care este întreaga omenire nu e roz deloc. Îmi îndrept gândurile spre un viitor mai bun, cu oameni mai toleranți, mai dornici să ajute. Deja văd că oamenii se îndreaptă spre o schimbare, una mult așteptată.

O să dau frâu liber visurilor mele. Cu unele am început încă de anul trecut (scrisul, fotografia și călătoriile). Iar un altul ar fi să îmi cumpăr o casă eficientă energetic cam în următorii doi-trei ani, așa. O astfel de locuință este o casă activă care este proiectată în așa fel încât, pe termen lung, să reducă la minim consumul de energie neregenerabilă și să economisească resurse. Comparativ cu o casă normală, o casă activă este prietenoasă cu mediul și nu determină emisii în apă, aer sau sol. În momentul de față încerc să mă familiarizez cu anumite noțiuni, răsfoind un dicționar de arhitectură. Cred că o să mă ajute în elaborarea unui plan, unul cât mai personal care să se potrivească cu activitățile din viața mea.

După cum spuneam, totul începe cu un plan care e făcut după ce îți vine o idee sau după ce ajungi la anumite conștientizări. În cazul meu totul a venit treptat și intenționat, nu m-am mai lăsat în voia hazardului. O să vă spun mai jos cum am ajuns să am un blog și cum m-am apucat de fotografie și nu întâmplător sau pentru că e la modă.

Nu demult, cam în urmă cu doi ani, eram într-o perioadă de frecvență joasă, de victimizare și lamentare, de învinuire a celorlalți pentru toate eșecurile și dezamăgirile mele. Deși devenisem mamă, totuși, simțeam că-mi lipsește ceva. Știi, golul acela pe care nu ți-l poate umple o persoană ( și nu am așteptat niciodată asta)? În cele din urmă, se dovedește a fi un strigăt din interior care-ți spune că poți fi și ești mai mult de atât. Spiritul meu urla că nu mă folosesc de potențialul meu, deși atunci nu puteam să zic exact ce mi se întâmplă.

Am început, timid, cu orele de exerciții fizice, dând atenție mai multă corpului meu. Dar tot nu era suficient. Întâmplător am participat la un seminar gratuit de dezvoltare personală ce a avut loc în orașul în care locuiam. Acela a fost momentul în care viața mea a luat o turnură fantastică. Nu, nu am câștigat la LOTO și nici nu am primit vreo moștenire de sute de mii de dolari. Mi-am dat seama, începând de atunci, că am dorințe și visuri. Că trebuie să-mi găsesc scopul acela despre care se tot vorbește. Și nu, nu am primit iluzii. De fapt, am primit un alt mod de a gândi, de a vedea lumea. Și dacă crezi că poți deveni pe zi ce trece o versiune mai bună a ta, felicitări! Ehe, e mult de muncă. Nu-i Hocus, Pocus! și gata transformarea. Durează toată viața. Îți dai seama? Ai o viață întreagă să visezi și să acționezi, să perseverezi în direcția visului tău.

sigla-AIA-2016-1024x523

E trist că mulți oameni nici măcar nu au un vis. UN VIS. Orice. O DORINȚĂ. Trăiesc în ignoranță. Poate că le este mai bine așa. Poate. Sau alții, pur și simplu, nu vor să vadă dincolo de ceața de dinaintea ochilor. Le este confortabil așa. Le este teamă de nou. Le este teamă să viseze. Se tem de suferința care poate urma dacă visul nu este atins. Îi înțeleg și pe ei, pe de-o parte. Dar să nu uităm că omenirea a evoluat tocmai pentru că anumiți oameni au visat, și-au imaginat și și-au urmat scopurile. Nu intenționez să judec pe nimeni așa că mai departe va fi despre mine.

NU mai vreau să fac parte din categoria oamenilor care nu-și urmează visurile. Mult prea mult timp a trecut până să mă exprim. Timpul rămas până la sfârșitul vieții mele vreau să-l petrec în cel mai creativ mod.

Fotografia

Eram mutată în Olanda (prefer să folosesc vechiul nume) de vreo două luni, eram pe faleză, admiram marea. Dintr-o mașină a ieșit o domnișoară care a început să facă poze. Eu stăteam pe bancă și o admiram în tăcere, gândindu-mă la mine, gândindu-mă că și mie îmi place fotografia. Fotografia e acolo, o dorință în mine pe care am tot negat-o, amânat-o, ignorat-o. Și mi-am zis „Ia, stai puțin! Pe mine cine mă oprește să fiu fotograf, unul profesionist? ” Și, în zilele ce-au urmat, mi-am comandat o cameră foto DSLR, am început cursuri online, am început să exersez. În colajul de mai sus găsiți fotografii făcute în prima lună de practică. Apoi, am început să îmi planific, să scriu planul pentru fiecare lună, dar și în avans, pe trei ani. Mi-am oferit claritate, mi-am oferit un punct de reper și mi-am promis să fiu blândă cu mine și răbdătoare, fiind conștientă că nu pot deveni peste noapte un profesionist, ci pas cu pas.

Blogul

Îmi place să scriu, să inspir oamenii să dea sens vieții lor. Blogul a venit ca o completare a fotografiei. Ideea mi-a venit pe parcurs, am notat-o, am analizat-o și i-am dat curs. Și deși, nu o să mă credeți, este tot o dorință negată în trecut (scriam poezii în adolescență). Probabil că dacă nu aș fi notat tot ce-mi trecea prin minte, mai întâi în jurnal, acum nu aș fi scris aceste rânduri.

În legătură cu scrisul, visul meu este să scriu o carte/mai multe. Scriind pe blog, îmi dezvolt creativitatea, imaginația și mă redescopăr, practic, exersez scrierea.

Cum îți îndeplinești un vis

Acționează în direcția lui. Fii consecvent. Planifică, trăiește intenționat. Lasă-te ghidat de profesioniști în domeniu. Fii flexibil. Fii dispus să îți schimbi planul, dar nu și visul. Nu renunța. Vezi oportunități care să te ajute în îndeplinirea visurilor.

Eu încă muncesc la visul meu (care este unul măreț) nu atât cât mi-aș dori, deși recunosc că uneori îmi vine greu să ies din zona de confort, dar nu-l abandonez. Acum simt că mi-am umplut acel gol interior. Știu că viața mea a căpătat mai mult sens odată cu aceste descoperiri.

Acum, revenind la visul legat de casa energetică cu consum aproape zero, vreau doar atât să vă mai spun. Dacă și pe voi vă interesează acest tip de casă, AIA Proiect contribuie la îndeplinirea visului, a dorințelor voastre, având la bază valori ca onestitatea, curajul, integritatea, respectul.

Visul tău te vrea cu totul. Vrea timpul tău, banii tăi, energia ta, zice Paul Martinelli, unul dintre mentorii în domeniul dezvoltării personale pe care eu îi urmăresc. Deci, ești dispus să plătești prețul pentru visul tău?

Articol scris pentru competiția Spring SuperBlog 2020.
Sursă foto: arhiva personală și aia-proiect.ro

Povestea unei mașini curajoase

Este o zi senină și friguroasă de noiembrie. Avioane decolează și aterizează o dată la cinci minute pe aeroportul din Otopeni. În parcarea aeroportului este plin de surate de-ale mele. Unele mai vechi, altele mai noi, altele murdare, unele curate, unele mici, altele mari, cam din toate mărcile auzite și nemaiauzite. Eu sunt o mașină din anul 2000, cu vreo 500 000 de km parcurși prin cinci țări din Europa, două accidente minore, suficient de spațioasă pentru o familie formată din patru membri. Mai pe scurt, sunt un Peugeot 407 roșu. Am fost parcat lângă un Logan alb și lângă un Opel Astra vișiniu cu geamuri fumurii. Mă uit în jur și văd oameni grăbiți cu bagaje, oameni care se îmbrățișează și oameni care par furioși.

– Ce zi enervantă. Ce tot atâta forfotă? aud în stânga mea. Loganul vorbise.

– Eu abia aștept să mă odihnesc în garajul casei noastre. Aglomerația mă obosește, gălăgia mă indispune și încep să scot sunete ciudate. Simt că-mi pierd energia, zise Opelul. 

– Ai nevoie de gaz și de-o revizie pe cinste prietene, răspunse mașina albă.

– Oho, nu-mi vorbi de lucruri sfinte. Nu am mai avut parte de-un răsfăț de vreo trei ani de dinainte de Crăciun. Ce n-aș da acum să mă bucur de-o baie cu multă spumă la spălătoria din cartier.

Banner_Categorie_Mobile_Scuturi

– Ce vorbești? Nimic nu se compară cu un plin de ulei sintetic. Inima mea (motorul) cam scârțâie.

– Scuze că intervin, dar folosești un scut de motor? întreb eu curios.

– Nu, nici vorbă. Cu ce m-ar putea ajuta o astfel de piesă?

– Unele probleme tehnice se trag de la motor. Un scut de motor ți-l protejează de particulele de praf și de denivelările de pe asfalt.           

– Ehe, nu-mi spui nimic nou. Se aud prin târg tot felul de zvonuri și sincer să fiu, sunt cam sceptic. Dar poți să ne oferi mai multe detalii? Sunt curios. Tu îl folosești?

– O să vă povestesc o întâmplare recentă, de luna trecută.

Actualul meu șofer, un tânăr de 28 de ani – adică al patrulea om care mă deține de când sunt fabricat – s-a pregătit pentru un drum lung până în Grecia. Dar înainte de a pleca mi-a dat un strat nou de vopsea, m-a ceruit, mi-a înlocuit bucșele și rulmenții și m-a dotat cu câteva accesorii auto care ne-au ajutat și ne-au scos din bucluc. În ziua în care am plecat la drum din Sibiu s-a iscat o furtună, una cu ploaie torențială de a scăzut vizibilitatea până în 50 m. Șoseaua era cam goală, ce-i drept. Tânărul gonea cu 60 km/h. Copacii de pe margine păreau niște siluete și aveai impresia că sunt oameni. Picăturile de ploaie îmi mângâiau parbrizul. Eu mă uitam pierdut la cerul gri și la Oltul dezlănțuit. Pe sensul opus mai treceau, din când în când, câte-un Logan, Ford sau Volkswagen care mă salutau voioși.

Fac o pauză să-mi dreg glasul. În tot acest timp, pe lângă Loganul alb și Opelul vișiniu, mai sunt cu ochii ațintiți spre mine încă trei mașini, două din spatele meu și una din față. Toate mă privesc cu farurile aprinse și sunt atente la ce urmează să spun.

Și tot mergând noi așa, doi bărbați plini de noroi ne fac semn de pe marginea drumului. Încetinesc și apoi opresc.

– Am căzut de pe motocicletă într-o groapă cu noroi, zise primul gâfâind și un pic panicat. Suntem bine, doar că prietenul meu nu-și mai poate mișca piciorul stâng de durere. Cred că și l-a rupt.

Au pregătit repede atelele pentru picior și apoi cei doi s-au urcat pe bancheta din spate, așa plini de noroi. Noroc că eram echipat cu covorașele auto Peugeot și ulterior, am scăpat mai repede de mizerie.

– Accelerează băiete! mi-am spus. Hai, curaj. Și atunci am atins 100 km/h, apoi 110, 120 km. Și dintr-o dată poc, poc, s-a auzit. Și am simțit o zdruncinătură de am zis că ies de pe șosea. O, nu! Motorul. Frâneezzz. Și ce să vezi? O ditamai groapa îmi provocase pană la roata de pe stânga din spate. Având scutul de motor pentru Peugeot, baia de ulei rămăsese intactă.

– Băieți, îl văd pe tânărul meu apropiindu-se. Aveți grijă de voi. Atât vă mai spun. Am ieșit cu bine de acolo. Am avut și cric și roata de rezervă. Sper să înțelegeți că accesoriile ne ajută, de cele mai multe ori. Asta mă impresionează cel mai mult, cum ieși dintr-o situație folosindu-te de ele.

Am părăsit aeroportul lăsând celorlalte mașini câte-un flyer AutoGedal. Cred că le va fi util și sper să am ocazia să ascult și eu o poveste a uneia dintre ele.


Articol scris pentru competiția Spring SuperBlog 2020.

Sursa foto: Autogedal.ro



Primăvara, Spacer te trezește la viață

Draga mea prietenă,

Nu o să-și vină să crezi de unde îți scriu acum. Mirosul ierbii proaspăt cosite și cafeaua mea instant cu lapte sunt din paradisul verde. Mult mi-a luat până să mă hotărăsc asupra călătoriei mele, dar uite că am făcut-o și pe asta. Știi și tu cât de mult ai încercat să mă trimiți departe de stres și poluare și zău dacă mai țin minte de ce nu te-am ascultat. Sunt fericită, relaxată, odihnită și nu am timp să mă plictisesc. În momentul acesta stau întinsă pe o pajiște cu multe păpădii și flori de mușețel parfumate. Alături e un lac de un albastru atât de intens încât aparatul meu foto nu-l poate reda. Imaginează-ți că aici doar zumzetul albinelor te mai trezesc la realitate, atât de liniștit e.

Hai mai bine să-ți spun cum m-am pregătit eu de plecare. În urmă cu patru zile am dat peste rucsacul Spacer în dressingul meu. Da, e cel pe care mi l-ai comandat tu când te uitai la categoria de scaune gaming. Ei bine, l-am privit nostalgică și m-a cuprins o dorință nebună de drumeții. Nu am mai stat pe gânduri și l-am umplut cu cele necesare, printre care laptopul, o carte din literatura americană și o pereche de boxe Spacer. L-am așezat frumos în dreptul ușii, iar a doua zi dimineața, când să plec la serviciu, l-am văzut cum ședea privindu-mă și implorându-mă să nu-l las singur acolo. Ce era să fac? L-am luat cu mine la muncă. De la birou nu m-am mai întors acasă, ci m-am urcat într-un autocar cu destinația Valea Oltului. Îți vine să crezi? Locația exactă nu ți-o voi dezvălui, este micul meu secret. Am închiriat o cabană mică, minimalistă doar pentru mine.

boxa-bluetooth

În prima mea zi aici am stat, am citit, am admirat peisajul, iar am stat și am adormit pe pajiște visând cu ochii deschiși. În a doua zi am conectat boxele portabile la laptop și am dansat pe muzica mea preferată, făcându-mi și seria de exerciții. Uitasem cum e să te bucuri de libertatea de a te mișca în fel și chip. Și ca ziua să fie și mai interesantă și distractivă am folosit selfie stick-ul și m-am pozat în fiecare colțișor din această oază de liniște. Spre seară am deschis laptopul și am început să scriu tot ce-mi trecea prin minte. Oho, de când n-am mai scris eu ore-n șir. Noroc că luasem și Stand Spacer-ul pentru răcirea laptopului.

Nu-i exagerare când îți spun că nu știu dacă aș mai fi fost aici fără rucsacul tău. El este principalul vinovat pentru escapada mea în mijlocul naturii. Partea cea mai interesantă este că redescopăr multe dintre plăcerile vieții, văd obiectivele mele dintr-o sferă a minții mai prezentă și mai conștientă de mediul înconjurător.

Astăzi este a treia zi de răsfăț. Mă delectez cu o cafea și un fursec dulce cu fulgi de ciocolată gândindu-mă dacă să îți trimit această scrisoare într-un email sau să merg după timbre. Un oficiu poștal în zonă nu există, am întrebat deja, deci cred că îmi voi redeschide laptopul.

Draga mea, o să mai primești câte-o vorbă de la mine, dar prefer în scris în amintirea vremurilor în care abia așteptam să îți citesc scrisorile.

Cu mult drag,

a ta prietenă,

Aniela

Articol scris pentru competiția Spring SuperBlog 2020.

Sursa foto: spacer.ro

Și bucătăria ta are nevoie de accesorii cool nu doar a mea

Bun găsit! Bine ați venit în bucătăria mea! Astăzi vă voi prezenta o rețetă foarte ușor de preparat și anume tartă cu vișine.” Stau cu sufletul la gură și urmăresc toți pașii, aproape că îmi vine să-mi pregătesc și eu ingredientele, telul, bolul, dar vai mie! Nu am forme de prăjituri sau cel puțin nu de tartă. Oare să pun în tava de chec sau în tava de sticlă termoizolantă? Mai bine fac altă dată. Altă dată când? Știi vorba aceea care se poate aplica și-n bucătărie „Ce nu gătești la timp, nu mai gătești niciodată?” Cred că îți este cunoscut scenariul acesta. Te răzgândești și renunți pentru că nu ai ustensilele de bucătărie și accesoriile necesare ori nu ai suficiente ingrediente ori ți se pare mult prea complexă rețeta pentru aptitudinile tale.

72532279_384157375804687_8417803035899592704_n

Dar gata. Cum nu mai vreau să aleg să schimb meniul din cauzele mai sus menționate (să lămurim un lucru, nu mă declar o gospodină desăvârșită, ci una part-time, de genul celei care gătește doar când e neapărat nevoie, uneori și de plăcere, ce-i drept) am zis că e musai să am și eu o bucătărie modernă dotată cu electrocasnice mici și accesorii. Așa că mi-am făcut stocul de tigăi, tacâmuri, tăvi de diverse dimensiuni, set de oale, cești de cafea, farfurii, boluri care să aibă următoarele calități: inovație, utilitate, durabilitate și rezistența la șocuri termice.

Și nu numai video-urile de pe internet m-au inspirat și m-au ajutat să descopăr o listă must have, ci am găsit idei și-n anumite grupuri de mame sau de la o prietenă stabilită în Elveția. Cu ea, printre altele, fac schimb de rețete, ne trimitem poze cu preparatele culinare și vorbim despre anumite accesorii de bucătărie care ne rezolvă probleme legate de timp sau energie. De abia aștept să îi spun și despre magazinul online Dajar care deține o gamă întreagă de accesorii pentru bucătărie și amenajarea mesei. Produsele din gama Ambition și Disney au un design atrăgător, iar cele din gama Domotti sunt foarte practice. Aruncați o privire și în supermarket după ele.


67964440_346084326278659_4937949884763340800_o

Legat de ce să spuneam mai sus, asta nu-i tot. Pe lângă ustensile și accesorii, am cel mai minunat ajutor de bucătar, pe fiul meu, alături de care pregătesc pizza cu legume, biscuiți simpli, clătite cu gem, miere sau brânză, lava cake, lipii, milkshake-uri. Astfel, bucătăritul împreună ne aduce mai multă conectare și momente unice. El învață să deosebească ingredientele sănătoase de cele nocive și nu mare mi-e mirarea când îmi cere să facem o pizza cu legume, ton, mozarella sau parmezan.

În încheiere, vreau să vă prezint accesoriile de care aveți nevoie pentru o șaorma de casă, care va arăta fix ca-n poza de mai jos. Mai întâi se va folosi o farfurie plată, de preferat una din gama Ambition, pe care să așezați lipiile (apropo, puteți folosi o tigaie Ambition cu înveliș Qualum în care să le coaceți dacă alegeți să le faceți în casă). Pentru prepararea cărnii și a cartofilor pai la cuptor, se va folosi o tavă de copt cu grătar marca Domotti (pentru cartofi se îndepărtează grătarul), iar legumele se vor pune tăiate într-un bol de salată Tokyo. Să aveți poftă!



Articol scris pentru competiția Spring SuperBlog 2020.

Sursă foto: arhiva personală și dajarmagazin.ro

Cum ar fi dacă ai trăi într-o garsonieră?

Fă rai din ce ai, spune o vorbă înțeleaptă, adică apreciază, fii recunoscător și bucură-te de tot ce există în viața ta. Pornind de la această afirmație, am să vă împărtășesc o parte din povestea copilăriei mele. Nu este ușor, dar sper să vă pot determina să priviți oamenii dincolo de aparențele și circumstanțele exterioare și să vedeți cât de ușor este să ne sabotăm propriile vieți cu niște convingeri greșite.

Puțini știu despre mine că toată copilăria mea mi-am petrecut-o într-o garsonieră alături de părinți și de fratele meu. Acest lucru mi-a limitat mult acțiunile și comportamentul prin faptul că trăiam cu impresia că oamenii mă vor pune la colț, nu mă vor accepta când vor afla unde locuiesc și adevărul este că nici nu-mi plăcea să primesc priviri pline de compasiune. Credeam că e cool doar să locuiești într-un apartament cu camera ta personală. Așa că eram foarte atentă cui îi destăinuiam detalii despre locuința mea, atât de atentă încât am dat cu piciorul unor posibile relații cu oameni care-mi plăceau la nebunie.

Atunci îmi blamam părinții pentru că nu au reușit să cumpere o locuință mai spațioasă când, de fapt, ei se zbăteau să aibă ce să ne pună pe masă, să ne îmbrace și să avem bani pentru școală. Nu practicam exercițiul recunoștinței. Când ești nerecunoscător crezi că ești cel mai oropsit de pe planetă și credeți-mă, nu duceam lipsă de imaginație în această privință. Și trăiam în această constrângere, într-o continuă comparație cu ceilalți care aveau mai mult din punct de vedere material și mă afundam și mai tare în limitarea mea. Stima mea de sine era jos, foarte jos. Credeam că doar cei bogați au dreptul la fericire. Eu eram, din start, condamnată la nefericire. Lucrurile acestea se petreceau doar în mintea mea, să fie clar. Vedeam numai partea negativă din a locui într-o garsonieră. Nu aveam cum să-mi chem prietenele acasă, în camera care era camera tuturor (deși au existat câteva prietene care m-au vizitat frecvent), nu aveam intimitate, nu aveam ceva al meu cu care să mă mândresc, să dau muzica la maxim, să umblu în chiloți, etc. A fost nevoie de cenzură. Nu puteam fi eu însămi pentru că cineva era deranjat. Și cred că toți patru nu am putut fi noi înșiși, constrânși de spațiul limitat. Dar, totuși, asta ne-a împins să ne respectăm spațiul și nevoia de intimitate pe care o simțea fiecare din noi. Ne-a împins să fim mai ordonați, să păstrăm casa curată, să ne cunoaștem tabieturile.

La o analiză mai profundă, lucrurile au stat altfel decât am crezut. Am legat puține prietenii, dar autentice și trainice, pe viață pot spune. Am început să miros oamenii superficiali prin prisma lăcomiei pentru bani și să mă feresc de ei. M-am acceptat cu lipsurile materiale și am învățat ce înseamnă toleranța. Am început să aleg din categoria de experiențe dezvoltare personală, ateliere, workshop-uri, cursuri. Investitia în propria persoană merită toți banii și nu mă voi opri din a mă dezvolta personal.

Tot ceea ce am trăit în garsoniera de la etajul 4 a fost pentru mine o lecție de viață care m-a ajutat mai târziu să mă redefinesc, să îmi cunosc barierele și să constat că nu ceea ce ai (material vorbind) te caracterizează, ci e mai important cine ești, ce faci pentru semenii tăi și ce fel de persoană alegi să fii. Sper din suflet să alegi și tu creșterea personală și cu siguranță furnizorul tău de experiențe îți poate veni în întâmpinare pe noul drum. Așa că fă rai din ce ai și fii o persoană mai bună și mai înțeleaptă ca ieri.

Articol scris pentru competiția Spring SuperBlog 2020.

Sursă foto: pexels și experimentează.ro.

O casă reamenajată îți aduce inspirație garantată

Trecuse iarna și odată cu iarna, trecuseră și cele șase luni în care-și dădu un ultimatum să termine romanul. Romanul era mai important decât renovarea propriei case chiar dacă se săturase de mobila veche de douăzeci de ani, de tapetul dezlipit de pe pereți, de bucătăria cu aspect de cămară și cu veșnicul miros de ars. Dar primavara bătea la ușă și romanul încă nu avea nici măcar o intrigă, iar apartamentul arăta ca după o bombă explodată, deși era curat și ordonat.

În seara aceasta își desfăcu punga cu floricele de porumb și le puse în tigaie, apoi se așeză la birou și începu să scrie. După zece minute o izbi mirosul puternic de ars și fugi repede la bucătărie. Floricelele de porumb se arseseră, iar mirosul își făcu de cap prin toată casa. Uitase să pornească hota. De fapt, uitase că nu mai era funcțională. Își puse mâinile pe față și începu să râdă zgomotos. Luase o hotărâre. Așteptase mult prea mult să aibă inspirație pentru roman, așteptase cu reamenajarea casei. Asta-i tot ce făcuse, și totuși, nu făcuse nimic așteptând. Avea să renoveze apartamentul. Apartamentul era situat la ultimul etaj al unui bloc cu zece etaje și avea o suprafață de 70 mp.

A doua zi în tramvai, în drum spre muncă, gândurile îi fură întrerupte de o conversație dintre un bărbat și o femeie. Auzi frânturi din dialogul lor.

– Bucătăria e de vis. E ca-n reviste, vecine, zicea femeia cu o expresie de mulțumire pe chip.

– Dar până la urmă și-au cumpărat acea chiuvetă cu capac din sticlă?

– Da. Și pe lângă asta și-au montat și un robinet 3 în 1 ce dă apă fierbinte, apă rece și apă rece filtrată. Tot de la Franke, bineînțeles.

Îi stârniră curiozitatea în legătură cu Franke. Nu știa mare lucru despre această companie, doar că este cel mai mare producător de chiuvete de bucătărie din întreaga lume. Răsfoi pagina de internet și dădu peste valorile companiei Franke. Parcă fuseseră scrise pentru ea.

A te concentra pe ceea ce este esențial.

Zilele următoare fu ocupată cu donarea mobilierului vechi unui centru de reciclare. Prima cameră reamenajată fu dormitorul. Îl păstră cât mai simplu și aerisit doar cu un pat din lemn vopsit în alb, două noptiere și o lampă de citit. Renunță la draperii. Voia să fie cât mai luminos.

A găsi cea mai bună soluție apelând la idei și curaj.

Continuă cu holul unde îi veni ideea de a incorpora pe jumătatea peretelui o tablă de scris din sticlă neagră pe care să-și aștearnă bucuriile și dezamăgirile din ziua în curs. Și de ce nu, oricine o vizita putea să-i lase acolo câteva cuvinte. Restul casei avea să fie văruită în alb și din loc în loc pe pereți imprimate fragmente din câteva romane ale literaturii române și câteva citate motivaționale.

A-ți atinge prin tenacitate obiectivul.

În timp ce apartamentul ei căpăta o nouă înfățișare în stilul unei romanciere, și ideile pentru intriga romanului veneau buluc și luau contur. Pentru ca bucătăria să fie mai spațioasă renunță la peretele care o separa de balcon. Nu am menționat până acum, dar din balconul ei puteai zări centrul orașului animat de turiști așa că i s-a părut locul ideal pentru a așeza masa cu cele șase scaune.

A-ți aduce cu entuziasm și pasiune contribuția la succesul comun.

Pentru bucătărie nu făcu rabat la calitate. Își achiziționase o hotă Franke echipată cu un senzor de detectare a calității aerului, un cuptor Franke dotat cu o tehnologie care elimină necesitatea preîncălzirii cuptorului și reducerea timpului de gătit cu până la 20% și o chiuvetă Crystal Line prevăzută cu un capac din sticlă integrat. Toate acestea prinseră forma unei insule. 

Colțul ei de scris îl mută lângă geamul din sufragerie, dar își păstrase vechiul birou gri în formă de U.

A-ți dezvolta personalitatea și a-i încuraja pe ceilalți.

Toate acestea i-au adus liniște, calm și multă inspirație pentru roman. Își privea noua bucătărie în tonuri de gri și kaki și simțea eleganța, simplitatea și armonia dintre toate lucrurile și obiectele.

Franke nu numai că i-a dotat bucătăria, dar a și adus claritate în viața ei.

Sursă imagini și documentație: frankemagazinonline.ro.

Notă: personajele amintite mai sus sunt fictive. Franke și produsele menționate sunt reale și le puteți găsi pe website-ul de mai sus.

Articol scris pentru competiția Spring SuperBlog 2020.

Amânarea nu te aduce mai aproape de SuperBlog

În primele săptămâni de locuit în orașul în care ne-am mutat la sfârșitul lui 2018 (este vorba de Vlissingen- Țările de Jos) eram fascinată de toate locurile, de oameni, de tot ce trăiam. Treptat, a devenit ceva obișnuit, ritmul de zi cu zi a devenit o rutină și practic orașul și-a cam pierdut din strălucire în ochii mei. Desigur, uneori îl mai privesc cu curiozitate și cu dorința de a-l descoperi, dar mult mai rar ca la început.

Și cam așa este și cu visurile noastre. Suntem atât de entuziasmați la început încât am fi în stare să răsturnăm munții. Totuși, nu o facem. Ne rătăcim, apar lucruri neprevăzute sau responsabilitățile noastre ne consumă multă energie, dăm peste eșecuri. Ajung să scadă în intensitate și pier, dispar ca și cum nici nu au existat.

Ceva similar mi s-a întâmplat și mie în ultimele luni. Am scris mai rar și nu pentru că nu aș fi avut subiecte de scris, ci pentru că mi-am direcționat atenția spre lucruri care m-au distras de la scris, parcă le și căutam intenționat numai să nu scriu invocându-mi un motiv, acela că nu am timp. Asta mi-a adus frustrare și deznădejde. Pur și simplu am amânat. De ce? Asta nu știu, știu doar că a fost și este ușor să mă las pierdută printre activitățile de zi cu zi. Doi ani la rând am făcut exerciții fizice de vreo 5-6 ori pe săptămână până anul trecut în iunie când soțul meu a avut varicelă, eu am preluat toate responsabilitățile și am decis să îmi iau o pauză de o săptămână și de la sport. Bănuiesc că v-ați dat seama că pauza continuă și în prezent și îmi este greu să-mi regăsesc ritmul. Odată rupt firul acțiunii devine mai ușor să procrastinezi.

Ce vreau să scot în evidență cu exemplele de mai sus? Vestea rea este că amânarea nu te aduce mai aproape de visul tău, ci chiar te îndepărtează. Și pe lângă asta, vei trece și prin niște stări negative din care cu siguranță nu vor izvorî idei creative.

Vestea bună este că există trei pași pe care îi poți urma în direcția visului tău:

Pasul 1 este să-ți redefinești lucrurile care au o valoare mai mare pentru tine în detrimentul celor care au o valoare mult mai mică.

Pasul 2 este să acționezi, să te ocupi de acele lucruri valoroase chiar începând de acum.

Pasul 3 este să continui, să fii consecvent, să nu te oprești.

Iar dacă ești blogger, te-aș sfătui să nu mai amâni participarea ta la SuperBlog. Ce este SuperBlog? E un concurs de blogging creativ la care se poate înscrie oricine are un blog cu minimum 20 de articole publicate. Competiția este deschisă tuturor bloggerilor din România și de peste hotare indiferent de traficul blogului și de tematica abordată, doar că articolele să fie redactate în limba română. Cum sună? Înscrie-te chiar acum măcar din curiozitate, așa cum am procedat și eu în toamna anului trecut. Fiind la prima participare, nu am avut așteptări și nici obiective, dar de data asta țin să te anunț că mă înscriu la SuperBlog Spring 2020 cu mult mai multă încredere și seriozitate și sunt dispusă să sacrific din timpul și energia mea. SuperBlog este mult mai mult decât un concurs. Iată aici 20 de motive pentru care să participi la ediția de primăvară a competiției SuperBlog.

Revenind la cei trei pași, sunt valabili și pentru mine și îi voi testa chiar în acest concurs. Mi-am setat obiective și mi-am întocmit un plan care să mă țină ancorată în acțiune.

Le urez tuturor participanților mult succes și să vină inspirația!

Sursa foto: pexels.com