Educația are farmec

Soarele și-a arătat strălucirea și a continuat să ne încălzească puternic, chiar mai puternic pentru această perioadă din an și asta de când s-a apelat la măsuri care sunt menite să încetinească răspândirea virusului. Zici că-i făcătură. De obicei, aici unde locuiesc eu acum plouă mai mult ca în România. Soarele își arată grija pentru omenire. Și nu numai el. Companii, firme, oameni bogați și oameni simpli au început tot felul de campanii, de strângeri de fonduri sau de donare a serviciilor lor pentru a-i ajuta pe medici, persoane aflate în dificultate sau pentru a dota spitale. De exemplu, guvernul olandez donează câteva sute de computere familiilor nevoiașe de când școala s-a mutat online.

Dar să lăsăm ce se întâmplă în alte țări, să revenim la România, „țara mea de glorii, țara mea de dor„. Ușor, ușor apar schimbări în bine, începem să punem accent nu numai pe starea noastră de bine, ci și a celorlalți, a vecinilor, colegilor, prietenilor, nu mai zic de familia extinsă, se subînțelege. Sunt uimită când aflu cât de mult se dedică unii oameni comunității din care fac parte. Își sacrifică timpul, resursele, își pun în pericol sănătatea pentru a fi alături și a aduce alinare altora. Emoționant. Vreau să fiu ca ei și nu știu cum. Chiar nu știu, deși pare simplu. Cred că am, totuși, o idee. Una singură, da’ bună.


Cum ar fi dacă toate școlile din zona rurală ar fi dotate cu săpun și gel dezinfectant pentru mâini și astea însoțite de o lecție interesantă despre fabricarea săpunului în care copiii sunt încurajați să-și facă propriul săpun? Astfel, vor conștientiza mai mult importanța mâinilor curate și vor afla mai multe despre anumite boli și anumiți viruși. Bine, asta după ce se vor redeschide școlile.


M-a inspirat, în această idee, o acțiune din 2015 întreprinsă de Farmec, cel mai mare producător român de cosmetice. A fost un proiect care a avut ca scop reducerea abandonului școlar și creșterea gradului de igienă în rândul elevilor. Copiii de la două școli, peste 100, au primit din portofoliul Farmec produse de igienă personală, pastă de dinți, apă de gură, șampoane, geluri de duș, deodorante și săpunuri.

Mi-aș dori ca Farmec să continue, la nivel național, o astfel de campanie, mai ales că au la bază valori ca grija pentru frumos și sănătate, respectul pentru tradiție și mediul înconjurător. Respectul față de mediu este arătat prin crearea produselor cosmetice din ingrediente naturale depozitate în recipiente reciclabile.

Campania lor „Ai grijă de natură așa cum ai grijă de tine”, un veritabil proiect de responsabilitate socială pentru reciclarea ambalajelor din portofoliul propriu (ambalaje din hârtie, plastic, sticlă, metal, aluminiu), mă duce cu gândul tot la educarea copiilor. Oare câți copii știu despre reciclarea plasticului, a cartonului, a sticlei? Puțini. Ar fi benefic pentru mediu și pentru noi toți ca acești copii să învețe să iubească natura și să recicleze, desigur având condițiile propice unor astfel de acțiuni.

Eu pot ajuta prin răspândirea veștii pe blog, pe rețelele sociale și căutând în zona rurală școli care pot beneficia educație și de produse de îngrijire personală.

Tu cum poți ajuta? Poate cu vreo idee, o donație spre o strângere de fonduri cu care rezonezi sau cu răspândirea veștilor bune. Una dintre ele ar fi că Farmec a început producția a două produse igienizante pentru mâini, o loțiune și un gel.

Până una, alta, abia aștept să revăd soarele și să-i arăt recunoștința mea pentru căldura ce ne-o arată.

MNP_8416-683x1024

Sursă info și foto: farmec.ro, facebook.com/farmec.romania, farmec.ro/presa/comunicate-de-presa/farmec-lanseaza-campania-ai-grija-de-natura-asa-cum-ai-grija-de-tine
Articol scris pentru competiția Spring SuperBlog 2020.

Fă-ți planuri pe litoralul românesc

Hai să facem împreună un exercițiu de imaginație. Închide ochii. Relaxează-te. Inspiră adânc. Expiră. Ești pe malul mării. Vezi albastrul valurilor? Le auzi? Ascultă-le. Ascultă pescărușii. Simți mirosul mării? Adulmecă-l. Gustul sărat? Cum e nisipul? Mișcă-ți picioarele pe nisipul fierbinte. Cu cine ești? Cum te simți? Cred că minunat. Ești tu cu tine. Ai parte de cea mai bună companie.

După acest exercițiu, te provoc să mergi să îți planifici o vacanță la mare, pe litoralul românesc, dacă nu ai făcut asta până acum. Hai, îndrăznește. Curaj! Fă-ți planuri concrete! Eu deja visez la o vacanță în care să nu fac nimic. Nimic, nimic. Hai, poate doar să citesc și să scriu. În asta constă esența vacanței, SĂ NU FACI NIMIC, să te regăsești, să-ți încarci bateriile, să visezi. O vacanță în care stai să gătești, să speli farfurii și să mături nu se numește vacanță. Faci aceleași lucruri, doar că nu le mai faci la tine acasă. O vacanță e aceea în care nu te plictisești făcând nimic, doar îți hrănești sufletul. 

Sursa: arhiva personală.

Deci, aș alege o vacanță de cinci zile, la un hotel de 5 stele, all inclusive (a se citi: merit și eu un astfel de răsfăț). De ce neapărat la hotel de 5 stele? Pentru că nu am fost niciodată și vreau o astfel de experiență.
Aș rezerva-o cam cu vreo trei sau patru luni înainte de momentul plecării din două motive: datorită prețurilor care sunt mult mai acceptabile și datorită disponibilității (sunt șanse de 99% să găsești camere libere). Dar, mai întâi, aș da o căutare pe google. Caut CAZARE LITORAL. Hopa! 981 000 de rezultate. Oricum, nu mi-ar fi greu să aleg. Dau click pe litoralulromânesc.ro. Au tot felul de oferte care mai de care atractive. Înscrieri timpurii flexibil litoral, oferte speciale de 1 mai, de Paște, de Rusalii, de weekend, last minute, de Sfânta Maria, oferte de tratament, chiar și tabere pentru copii. Pe mine m-ar interesa cazare Mamaia Nord pentru că îmi place zona. De aici aș fi mai aproape de punctul de plecare spre ruta albastră – excursie de-o zi în Deltă. Chiar dacă am spus că nu aș face nimic, de la câte-o ieșire în natură nu m-aș sustrage, mai ales că aparatul foto e cu mine mereu. Pe lângă asta l-aș lua și pe băiețelul meu cu mine să-l familiarizez cu flora și fauna zonei respective (și fie vorba între noi, nu am fost niciodată în Delta Dunării, cred că ar fi momentul potrivit).

Sursa: litoralulromanesc.ro

Să recapitulăm. Aș merge pe litoral, în Mamaia Nord, alături de familie, la un hotel de 5 stele, cu de toate, aș sta mult pe malul mării (nu pentru a mă bronza, ci pentru a citi, a ne juca sau a privi în jur, pur și simplu), dar aș alege și o excursie în Deltă. Ah, uitasem de ceva important. Nu mi-aș face griji în privința banilor (că-i pierd sau că-i fură cineva) pentru că aș opta, la toate serviciile, pentru plata cu cardul bancar. Abia aștept!
Tu ce planuri ai pentru această vară? Ai include litoralul românesc în ele?

Articol scris pentru competiția Spring SuperBlog 2020.

 

Cadouri creative WOW

Psihologii spun că atât femeile, cât și bărbații au aceleași nevoi fundamentale. Abraham Maslow a ierarhizat nevoile oamenilor în cinci categorii importante: fiziologice primare, de siguranță, de iubire și apartenență, de stimă, de auto-depășire (de creștere personală). Nu îmi propun să vă vorbesc despre fiecare în parte, ci doar să accentuez cum putem satisface nevoia din vârful piramidei, cea de auto-realizare, adică utilizarea potențialului creativ. Mai ales dacă ești antreprenor, ai putea să le stimulezi creativitatea angajaților chiar și prin cadourile pe care le faci. Cum? Vei afla mai jos.

Dacă aș fi în postura de antreprenor care să aleagă cadouri pentru angajații săi, aș încerca să-i cunosc, să aflu ce fac în timpul liber, ce tip de temperament au, etc. și asta printr-un sondaj de opinie cu întrebări ale căror răspunsuri să mă ajute să-mi fac o idee despre ce anume li s-ar potrivi. Dar acesta nu ar fi un criteriu decisiv, ci aș căuta să intervin cu un obiect util, inovativ sau indispensabil care să satisfacă și o nevoie urgentă.

Pentru doamne aș alege o perie de păr cu oglindă. Vă spun cu mâna pe inimă că absolut toate le vor folosi intens. În plus, femeilor le vin tot felul de idei, unele creative, când se privesc în oglindă și își piaptănă părul, așa că de ce le-ați refuza și v-ați refuza plăcerea de a avea parte de femei încrezătoare dornice de a găsi soluții la problemele care apar în companie? 

3598530-147523576

Tot pentru doamne, o completare la peria de păr este un notebook cu pix din bambus. Te uiți în oglindă, îți vin idei, le notezi repede în agendă, nu? Nu cred că și-ar dori cineva ca ideea să fie uitată până se găsește o foaie și un pix. Iar bambusul este renumit printre materialele ecologice. 

Pentru domni aș apela la tehnologie. O boxă portabilă ce se poate conecta prin bluetooth la laptop sau smartphone îi va încânta. Se simte diferența când muzica de pe fundalul jocului se aude mai bine. Sau dacă ai fi plecat în delegație și ai avea o teleconferință cu angajații? De luat în considerare este și încărcătorul solar, perfect pentru a te asigura că telefonul angajatului este mereu deschis când vrei să iei legătura cu el. 7509584-1165794556

9220791-1071001172

Ok, presupunând că aveți angajați pe care-i trimiteți prin oraș la unele instituții ale statului cu documente importante, rucsacul din imagine vă garantează protecție antifurt.  3535442-1202108598Exemplele de mai sus arată că te poți diferenția de alți antreprenori care încă oferă aceleași cadouri an de an, care par neactualizate vremurilor pe care le trăim. Toate acestea și multe alte produse interesante le puteți găsi pe todayadvertising.ro. Vine cu o misiune importantă, aceea de a salva lumea de cadourile promoționale inutile, cu produse WOW și reinventate, creând punți și relații puternice între companii și colaboratorii acestora. 

Care a fost cel mai interesant cadou pe care l-ai oferit angajaților tăi?

Articol scris pentru competiția Spring SuperBlog 2020.
Sursă foto: todayadvertising.ro

 

Povestea unei mașini curajoase

Este o zi senină și friguroasă de noiembrie. Avioane decolează și aterizează o dată la cinci minute pe aeroportul din Otopeni. În parcarea aeroportului este plin de surate de-ale mele. Unele mai vechi, altele mai noi, altele murdare, unele curate, unele mici, altele mari, cam din toate mărcile auzite și nemaiauzite. Eu sunt o mașină din anul 2000, cu vreo 500 000 de km parcurși prin cinci țări din Europa, două accidente minore, suficient de spațioasă pentru o familie formată din patru membri. Mai pe scurt, sunt un Peugeot 407 roșu. Am fost parcat lângă un Logan alb și lângă un Opel Astra vișiniu cu geamuri fumurii. Mă uit în jur și văd oameni grăbiți cu bagaje, oameni care se îmbrățișează și oameni care par furioși.

– Ce zi enervantă. Ce tot atâta forfotă? aud în stânga mea. Loganul vorbise.

– Eu abia aștept să mă odihnesc în garajul casei noastre. Aglomerația mă obosește, gălăgia mă indispune și încep să scot sunete ciudate. Simt că-mi pierd energia, zise Opelul. 

– Ai nevoie de gaz și de-o revizie pe cinste prietene, răspunse mașina albă.

– Oho, nu-mi vorbi de lucruri sfinte. Nu am mai avut parte de-un răsfăț de vreo trei ani de dinainte de Crăciun. Ce n-aș da acum să mă bucur de-o baie cu multă spumă la spălătoria din cartier.

Banner_Categorie_Mobile_Scuturi

– Ce vorbești? Nimic nu se compară cu un plin de ulei sintetic. Inima mea (motorul) cam scârțâie.

– Scuze că intervin, dar folosești un scut de motor? întreb eu curios.

– Nu, nici vorbă. Cu ce m-ar putea ajuta o astfel de piesă?

– Unele probleme tehnice se trag de la motor. Un scut de motor ți-l protejează de particulele de praf și de denivelările de pe asfalt.           

– Ehe, nu-mi spui nimic nou. Se aud prin târg tot felul de zvonuri și sincer să fiu, sunt cam sceptic. Dar poți să ne oferi mai multe detalii? Sunt curios. Tu îl folosești?

– O să vă povestesc o întâmplare recentă, de luna trecută.

Actualul meu șofer, un tânăr de 28 de ani – adică al patrulea om care mă deține de când sunt fabricat – s-a pregătit pentru un drum lung până în Grecia. Dar înainte de a pleca mi-a dat un strat nou de vopsea, m-a ceruit, mi-a înlocuit bucșele și rulmenții și m-a dotat cu câteva accesorii auto care ne-au ajutat și ne-au scos din bucluc. În ziua în care am plecat la drum din Sibiu s-a iscat o furtună, una cu ploaie torențială de a scăzut vizibilitatea până în 50 m. Șoseaua era cam goală, ce-i drept. Tânărul gonea cu 60 km/h. Copacii de pe margine păreau niște siluete și aveai impresia că sunt oameni. Picăturile de ploaie îmi mângâiau parbrizul. Eu mă uitam pierdut la cerul gri și la Oltul dezlănțuit. Pe sensul opus mai treceau, din când în când, câte-un Logan, Ford sau Volkswagen care mă salutau voioși.

Fac o pauză să-mi dreg glasul. În tot acest timp, pe lângă Loganul alb și Opelul vișiniu, mai sunt cu ochii ațintiți spre mine încă trei mașini, două din spatele meu și una din față. Toate mă privesc cu farurile aprinse și sunt atente la ce urmează să spun.

Și tot mergând noi așa, doi bărbați plini de noroi ne fac semn de pe marginea drumului. Încetinesc și apoi opresc.

– Am căzut de pe motocicletă într-o groapă cu noroi, zise primul gâfâind și un pic panicat. Suntem bine, doar că prietenul meu nu-și mai poate mișca piciorul stâng de durere. Cred că și l-a rupt.

Au pregătit repede atelele pentru picior și apoi cei doi s-au urcat pe bancheta din spate, așa plini de noroi. Noroc că eram echipat cu covorașele auto Peugeot și ulterior, am scăpat mai repede de mizerie.

– Accelerează băiete! mi-am spus. Hai, curaj. Și atunci am atins 100 km/h, apoi 110, 120 km. Și dintr-o dată poc, poc, s-a auzit. Și am simțit o zdruncinătură de am zis că ies de pe șosea. O, nu! Motorul. Frâneezzz. Și ce să vezi? O ditamai groapa îmi provocase pană la roata de pe stânga din spate. Având scutul de motor pentru Peugeot, baia de ulei rămăsese intactă.

– Băieți, îl văd pe tânărul meu apropiindu-se. Aveți grijă de voi. Atât vă mai spun. Am ieșit cu bine de acolo. Am avut și cric și roata de rezervă. Sper să înțelegeți că accesoriile ne ajută, de cele mai multe ori. Asta mă impresionează cel mai mult, cum ieși dintr-o situație folosindu-te de ele.

Am părăsit aeroportul lăsând celorlalte mașini câte-un flyer AutoGedal. Cred că le va fi util și sper să am ocazia să ascult și eu o poveste a uneia dintre ele.


Articol scris pentru competiția Spring SuperBlog 2020.

Sursa foto: Autogedal.ro



Primăvara, Spacer te trezește la viață

Draga mea prietenă,

Nu o să-și vină să crezi de unde îți scriu acum. Mirosul ierbii proaspăt cosite și cafeaua mea instant cu lapte sunt din paradisul verde. Mult mi-a luat până să mă hotărăsc asupra călătoriei mele, dar uite că am făcut-o și pe asta. Știi și tu cât de mult ai încercat să mă trimiți departe de stres și poluare și zău dacă mai țin minte de ce nu te-am ascultat. Sunt fericită, relaxată, odihnită și nu am timp să mă plictisesc. În momentul acesta stau întinsă pe o pajiște cu multe păpădii și flori de mușețel parfumate. Alături e un lac de un albastru atât de intens încât aparatul meu foto nu-l poate reda. Imaginează-ți că aici doar zumzetul albinelor te mai trezesc la realitate, atât de liniștit e.

Hai mai bine să-ți spun cum m-am pregătit eu de plecare. În urmă cu patru zile am dat peste rucsacul Spacer în dressingul meu. Da, e cel pe care mi l-ai comandat tu când te uitai la categoria de scaune gaming. Ei bine, l-am privit nostalgică și m-a cuprins o dorință nebună de drumeții. Nu am mai stat pe gânduri și l-am umplut cu cele necesare, printre care laptopul, o carte din literatura americană și o pereche de boxe Spacer. L-am așezat frumos în dreptul ușii, iar a doua zi dimineața, când să plec la serviciu, l-am văzut cum ședea privindu-mă și implorându-mă să nu-l las singur acolo. Ce era să fac? L-am luat cu mine la muncă. De la birou nu m-am mai întors acasă, ci m-am urcat într-un autocar cu destinația Valea Oltului. Îți vine să crezi? Locația exactă nu ți-o voi dezvălui, este micul meu secret. Am închiriat o cabană mică, minimalistă doar pentru mine.

boxa-bluetooth

În prima mea zi aici am stat, am citit, am admirat peisajul, iar am stat și am adormit pe pajiște visând cu ochii deschiși. În a doua zi am conectat boxele portabile la laptop și am dansat pe muzica mea preferată, făcându-mi și seria de exerciții. Uitasem cum e să te bucuri de libertatea de a te mișca în fel și chip. Și ca ziua să fie și mai interesantă și distractivă am folosit selfie stick-ul și m-am pozat în fiecare colțișor din această oază de liniște. Spre seară am deschis laptopul și am început să scriu tot ce-mi trecea prin minte. Oho, de când n-am mai scris eu ore-n șir. Noroc că luasem și Stand Spacer-ul pentru răcirea laptopului.

Nu-i exagerare când îți spun că nu știu dacă aș mai fi fost aici fără rucsacul tău. El este principalul vinovat pentru escapada mea în mijlocul naturii. Partea cea mai interesantă este că redescopăr multe dintre plăcerile vieții, văd obiectivele mele dintr-o sferă a minții mai prezentă și mai conștientă de mediul înconjurător.

Astăzi este a treia zi de răsfăț. Mă delectez cu o cafea și un fursec dulce cu fulgi de ciocolată gândindu-mă dacă să îți trimit această scrisoare într-un email sau să merg după timbre. Un oficiu poștal în zonă nu există, am întrebat deja, deci cred că îmi voi redeschide laptopul.

Draga mea, o să mai primești câte-o vorbă de la mine, dar prefer în scris în amintirea vremurilor în care abia așteptam să îți citesc scrisorile.

Cu mult drag,

a ta prietenă,

Aniela

Articol scris pentru competiția Spring SuperBlog 2020.

Sursa foto: spacer.ro

Casa visurilor mele e tot acolo

Se face că prin 2012 găsisem casa visurilor mele pe internet, una albă, cu mansardă și garaj pe care am printat-o pe hârtie în vreo trei exemplare și le-am lipit prin dulapuri. Și o tot priveam sperând ca acea casă să pice din cer. Ei bine, nu s-a întâmplat nimic. Casa a rămas tot pe hârtie, iar eu aproape că mi-am schimbat preferințele în legătură cu această dorință și adevărul e că nici nu mai constituie o prioritate pentru mine.

 

Prioritate nu-i, dar tot a rămas pe lista mea de dorințe că nah, visez și eu ca tot omul. Doar că acum visez la o cabană, ca-n filmele americane, undeva prin Mărginimea Sibiului sau în zona montană de lângă Sibiu. Și să aibă și curte și grădină, neapărat.

 

Chiar dacă sunteți sau nu curioși despre cum va arăta, eu tot o să vă spun. De când locuiesc în Țările de Jos, am devenit inspirată de arhitectura caselor din cărămidă și de tip duplex și asta m-a determinat să-mi regândesc proiectul casei de vis. Cabana mea va fi o locuință de tip economic construită din lemn și cărămidă, pentru un aspect mai rustic, dar și durabil și va avea ferestre imense rotunde pentru o vedere largă spre curte și spre peisajul montan. Pe acoperiș vor fi montate panouri solare pentru un consum cât mai redus de energie. Curtea va fi plină cu verdeață și copaci, dar înconjurată de un discret pavaj și piatră decorativă. 

 

 

 

garden walkway view

Fotografie de Jonas Ferlin pe Pexels

 

Va fi pe două nivele, parter și etajul 1. La parter vor fi bucătăria, sufrageria și o toaletă de serviciu, iar la etaj trei dormitoare cu balcon, fiecare având câte-o baie proprie. Tot aici va fi o cameră de recreere cu vedere spre munți și multe spații de depozitare, peste tot, chiar și sub scară. La partea de interior nu m-am gândit în detaliu, dar știu că până acolo am mai multe provocări de întâmpinat.

Prima provocare

Să economisesc bani sau să câștig la loto. Pentru o casă/cabană e nevoie de multe resurse financiare, cred că nu mai e necesar să amintesc. Și sunt convinsă că trebuie multă organizare și disciplină financiară, calități pe care, fie vorba între noi, nu le dețin. Bine, bine, să nu-mi mai caut scuze. 

A doua provocare

Am nevoie să mă gândesc la un plan de acțiune. Cred că primul pas l-am făcut deja, știu cum vreau să arate casa visurilor mele. Apoi să hotărăsc unde anume va fi construită. Unde voi cumpăra teren, în Mărginimea Sibiului sau la poalele muntelui?

A treia provocare

Cu cine colaborez pentru a-mi duce proiectul la bun sfârșit? Ei bine, asta nu mai e chiar o provocare pentru că am răspunsul. Cu Vindem-Ieftin, construiești sau renovezi oriunde vrei. Imi asigură orice tip de materiale de contrucții online și cu ei nici măcar nu voi pierde timpul, resursele și energia alergând prin depozite căci au deja un consultant dedicat care să-mi ofere sfaturi și soluții. 

broker-online-materiale-de-constructii-2-min7920195055408470367.jpg

În concluzie, casa visurilor mele este tot acolo, adică în imaginația mea și sper ca într-un viitor îndepărtat să se manifeste în forma ei  fizică. Sunt curioasă cum arată casa visurilor tale.

Articol scris pentru competiția Spring SuperBlog 2020. Sursă foto: vindem-ieftin.ro și pexels.    

Cum ar fi dacă ai trăi într-o garsonieră?

Fă rai din ce ai, spune o vorbă înțeleaptă, adică apreciază, fii recunoscător și bucură-te de tot ce există în viața ta. Pornind de la această afirmație, am să vă împărtășesc o parte din povestea copilăriei mele. Nu este ușor, dar sper să vă pot determina să priviți oamenii dincolo de aparențele și circumstanțele exterioare și să vedeți cât de ușor este să ne sabotăm propriile vieți cu niște convingeri greșite.

Puțini știu despre mine că toată copilăria mea mi-am petrecut-o într-o garsonieră alături de părinți și de fratele meu. Acest lucru mi-a limitat mult acțiunile și comportamentul prin faptul că trăiam cu impresia că oamenii mă vor pune la colț, nu mă vor accepta când vor afla unde locuiesc și adevărul este că nici nu-mi plăcea să primesc priviri pline de compasiune. Credeam că e cool doar să locuiești într-un apartament cu camera ta personală. Așa că eram foarte atentă cui îi destăinuiam detalii despre locuința mea, atât de atentă încât am dat cu piciorul unor posibile relații cu oameni care-mi plăceau la nebunie.

Atunci îmi blamam părinții pentru că nu au reușit să cumpere o locuință mai spațioasă când, de fapt, ei se zbăteau să aibă ce să ne pună pe masă, să ne îmbrace și să avem bani pentru școală. Nu practicam exercițiul recunoștinței. Când ești nerecunoscător crezi că ești cel mai oropsit de pe planetă și credeți-mă, nu duceam lipsă de imaginație în această privință. Și trăiam în această constrângere, într-o continuă comparație cu ceilalți care aveau mai mult din punct de vedere material și mă afundam și mai tare în limitarea mea. Stima mea de sine era jos, foarte jos. Credeam că doar cei bogați au dreptul la fericire. Eu eram, din start, condamnată la nefericire. Lucrurile acestea se petreceau doar în mintea mea, să fie clar. Vedeam numai partea negativă din a locui într-o garsonieră. Nu aveam cum să-mi chem prietenele acasă, în camera care era camera tuturor (deși au existat câteva prietene care m-au vizitat frecvent), nu aveam intimitate, nu aveam ceva al meu cu care să mă mândresc, să dau muzica la maxim, să umblu în chiloți, etc. A fost nevoie de cenzură. Nu puteam fi eu însămi pentru că cineva era deranjat. Și cred că toți patru nu am putut fi noi înșiși, constrânși de spațiul limitat. Dar, totuși, asta ne-a împins să ne respectăm spațiul și nevoia de intimitate pe care o simțea fiecare din noi. Ne-a împins să fim mai ordonați, să păstrăm casa curată, să ne cunoaștem tabieturile.

La o analiză mai profundă, lucrurile au stat altfel decât am crezut. Am legat puține prietenii, dar autentice și trainice, pe viață pot spune. Am început să miros oamenii superficiali prin prisma lăcomiei pentru bani și să mă feresc de ei. M-am acceptat cu lipsurile materiale și am învățat ce înseamnă toleranța. Am început să aleg din categoria de experiențe dezvoltare personală, ateliere, workshop-uri, cursuri. Investitia în propria persoană merită toți banii și nu mă voi opri din a mă dezvolta personal.

Tot ceea ce am trăit în garsoniera de la etajul 4 a fost pentru mine o lecție de viață care m-a ajutat mai târziu să mă redefinesc, să îmi cunosc barierele și să constat că nu ceea ce ai (material vorbind) te caracterizează, ci e mai important cine ești, ce faci pentru semenii tăi și ce fel de persoană alegi să fii. Sper din suflet să alegi și tu creșterea personală și cu siguranță furnizorul tău de experiențe îți poate veni în întâmpinare pe noul drum. Așa că fă rai din ce ai și fii o persoană mai bună și mai înțeleaptă ca ieri.

Articol scris pentru competiția Spring SuperBlog 2020.

Sursă foto: pexels și experimentează.ro.

O casă reamenajată îți aduce inspirație garantată

Trecuse iarna și odată cu iarna, trecuseră și cele șase luni în care-și dădu un ultimatum să termine romanul. Romanul era mai important decât renovarea propriei case chiar dacă se săturase de mobila veche de douăzeci de ani, de tapetul dezlipit de pe pereți, de bucătăria cu aspect de cămară și cu veșnicul miros de ars. Dar primavara bătea la ușă și romanul încă nu avea nici măcar o intrigă, iar apartamentul arăta ca după o bombă explodată, deși era curat și ordonat.

În seara aceasta își desfăcu punga cu floricele de porumb și le puse în tigaie, apoi se așeză la birou și începu să scrie. După zece minute o izbi mirosul puternic de ars și fugi repede la bucătărie. Floricelele de porumb se arseseră, iar mirosul își făcu de cap prin toată casa. Uitase să pornească hota. De fapt, uitase că nu mai era funcțională. Își puse mâinile pe față și începu să râdă zgomotos. Luase o hotărâre. Așteptase mult prea mult să aibă inspirație pentru roman, așteptase cu reamenajarea casei. Asta-i tot ce făcuse, și totuși, nu făcuse nimic așteptând. Avea să renoveze apartamentul. Apartamentul era situat la ultimul etaj al unui bloc cu zece etaje și avea o suprafață de 70 mp.

A doua zi în tramvai, în drum spre muncă, gândurile îi fură întrerupte de o conversație dintre un bărbat și o femeie. Auzi frânturi din dialogul lor.

– Bucătăria e de vis. E ca-n reviste, vecine, zicea femeia cu o expresie de mulțumire pe chip.

– Dar până la urmă și-au cumpărat acea chiuvetă cu capac din sticlă?

– Da. Și pe lângă asta și-au montat și un robinet 3 în 1 ce dă apă fierbinte, apă rece și apă rece filtrată. Tot de la Franke, bineînțeles.

Îi stârniră curiozitatea în legătură cu Franke. Nu știa mare lucru despre această companie, doar că este cel mai mare producător de chiuvete de bucătărie din întreaga lume. Răsfoi pagina de internet și dădu peste valorile companiei Franke. Parcă fuseseră scrise pentru ea.

A te concentra pe ceea ce este esențial.

Zilele următoare fu ocupată cu donarea mobilierului vechi unui centru de reciclare. Prima cameră reamenajată fu dormitorul. Îl păstră cât mai simplu și aerisit doar cu un pat din lemn vopsit în alb, două noptiere și o lampă de citit. Renunță la draperii. Voia să fie cât mai luminos.

A găsi cea mai bună soluție apelând la idei și curaj.

Continuă cu holul unde îi veni ideea de a incorpora pe jumătatea peretelui o tablă de scris din sticlă neagră pe care să-și aștearnă bucuriile și dezamăgirile din ziua în curs. Și de ce nu, oricine o vizita putea să-i lase acolo câteva cuvinte. Restul casei avea să fie văruită în alb și din loc în loc pe pereți imprimate fragmente din câteva romane ale literaturii române și câteva citate motivaționale.

A-ți atinge prin tenacitate obiectivul.

În timp ce apartamentul ei căpăta o nouă înfățișare în stilul unei romanciere, și ideile pentru intriga romanului veneau buluc și luau contur. Pentru ca bucătăria să fie mai spațioasă renunță la peretele care o separa de balcon. Nu am menționat până acum, dar din balconul ei puteai zări centrul orașului animat de turiști așa că i s-a părut locul ideal pentru a așeza masa cu cele șase scaune.

A-ți aduce cu entuziasm și pasiune contribuția la succesul comun.

Pentru bucătărie nu făcu rabat la calitate. Își achiziționase o hotă Franke echipată cu un senzor de detectare a calității aerului, un cuptor Franke dotat cu o tehnologie care elimină necesitatea preîncălzirii cuptorului și reducerea timpului de gătit cu până la 20% și o chiuvetă Crystal Line prevăzută cu un capac din sticlă integrat. Toate acestea prinseră forma unei insule. 

Colțul ei de scris îl mută lângă geamul din sufragerie, dar își păstrase vechiul birou gri în formă de U.

A-ți dezvolta personalitatea și a-i încuraja pe ceilalți.

Toate acestea i-au adus liniște, calm și multă inspirație pentru roman. Își privea noua bucătărie în tonuri de gri și kaki și simțea eleganța, simplitatea și armonia dintre toate lucrurile și obiectele.

Franke nu numai că i-a dotat bucătăria, dar a și adus claritate în viața ei.

Sursă imagini și documentație: frankemagazinonline.ro.

Notă: personajele amintite mai sus sunt fictive. Franke și produsele menționate sunt reale și le puteți găsi pe website-ul de mai sus.

Articol scris pentru competiția Spring SuperBlog 2020.