Fă-ți planuri pe litoralul românesc

Hai să facem împreună un exercițiu de imaginație. Închide ochii. Relaxează-te. Inspiră adânc. Expiră. Ești pe malul mării. Vezi albastrul valurilor? Le auzi? Ascultă-le. Ascultă pescărușii. Simți mirosul mării? Adulmecă-l. Gustul sărat? Cum e nisipul? Mișcă-ți picioarele pe nisipul fierbinte. Cu cine ești? Cum te simți? Cred că minunat. Ești tu cu tine. Ai parte de cea mai bună companie.

După acest exercițiu, te provoc să mergi să îți planifici o vacanță la mare, pe litoralul românesc, dacă nu ai făcut asta până acum. Hai, îndrăznește. Curaj! Fă-ți planuri concrete! Eu deja visez la o vacanță în care să nu fac nimic. Nimic, nimic. Hai, poate doar să citesc și să scriu. În asta constă esența vacanței, SĂ NU FACI NIMIC, să te regăsești, să-ți încarci bateriile, să visezi. O vacanță în care stai să gătești, să speli farfurii și să mături nu se numește vacanță. Faci aceleași lucruri, doar că nu le mai faci la tine acasă. O vacanță e aceea în care nu te plictisești făcând nimic, doar îți hrănești sufletul. 

Sursa: arhiva personală.

Deci, aș alege o vacanță de cinci zile, la un hotel de 5 stele, all inclusive (a se citi: merit și eu un astfel de răsfăț). De ce neapărat la hotel de 5 stele? Pentru că nu am fost niciodată și vreau o astfel de experiență.
Aș rezerva-o cam cu vreo trei sau patru luni înainte de momentul plecării din două motive: datorită prețurilor care sunt mult mai acceptabile și datorită disponibilității (sunt șanse de 99% să găsești camere libere). Dar, mai întâi, aș da o căutare pe google. Caut CAZARE LITORAL. Hopa! 981 000 de rezultate. Oricum, nu mi-ar fi greu să aleg. Dau click pe litoralulromânesc.ro. Au tot felul de oferte care mai de care atractive. Înscrieri timpurii flexibil litoral, oferte speciale de 1 mai, de Paște, de Rusalii, de weekend, last minute, de Sfânta Maria, oferte de tratament, chiar și tabere pentru copii. Pe mine m-ar interesa cazare Mamaia Nord pentru că îmi place zona. De aici aș fi mai aproape de punctul de plecare spre ruta albastră – excursie de-o zi în Deltă. Chiar dacă am spus că nu aș face nimic, de la câte-o ieșire în natură nu m-aș sustrage, mai ales că aparatul foto e cu mine mereu. Pe lângă asta l-aș lua și pe băiețelul meu cu mine să-l familiarizez cu flora și fauna zonei respective (și fie vorba între noi, nu am fost niciodată în Delta Dunării, cred că ar fi momentul potrivit).

Sursa: litoralulromanesc.ro

Să recapitulăm. Aș merge pe litoral, în Mamaia Nord, alături de familie, la un hotel de 5 stele, cu de toate, aș sta mult pe malul mării (nu pentru a mă bronza, ci pentru a citi, a ne juca sau a privi în jur, pur și simplu), dar aș alege și o excursie în Deltă. Ah, uitasem de ceva important. Nu mi-aș face griji în privința banilor (că-i pierd sau că-i fură cineva) pentru că aș opta, la toate serviciile, pentru plata cu cardul bancar. Abia aștept!
Tu ce planuri ai pentru această vară? Ai include litoralul românesc în ele?

Articol scris pentru competiția Spring SuperBlog 2020.

 

Casa visurilor mele e tot acolo

Se face că prin 2012 găsisem casa visurilor mele pe internet, una albă, cu mansardă și garaj pe care am printat-o pe hârtie în vreo trei exemplare și le-am lipit prin dulapuri. Și o tot priveam sperând ca acea casă să pice din cer. Ei bine, nu s-a întâmplat nimic. Casa a rămas tot pe hârtie, iar eu aproape că mi-am schimbat preferințele în legătură cu această dorință și adevărul e că nici nu mai constituie o prioritate pentru mine.

 

Prioritate nu-i, dar tot a rămas pe lista mea de dorințe că nah, visez și eu ca tot omul. Doar că acum visez la o cabană, ca-n filmele americane, undeva prin Mărginimea Sibiului sau în zona montană de lângă Sibiu. Și să aibă și curte și grădină, neapărat.

 

Chiar dacă sunteți sau nu curioși despre cum va arăta, eu tot o să vă spun. De când locuiesc în Țările de Jos, am devenit inspirată de arhitectura caselor din cărămidă și de tip duplex și asta m-a determinat să-mi regândesc proiectul casei de vis. Cabana mea va fi o locuință de tip economic construită din lemn și cărămidă, pentru un aspect mai rustic, dar și durabil și va avea ferestre imense rotunde pentru o vedere largă spre curte și spre peisajul montan. Pe acoperiș vor fi montate panouri solare pentru un consum cât mai redus de energie. Curtea va fi plină cu verdeață și copaci, dar înconjurată de un discret pavaj și piatră decorativă. 

 

 

 

garden walkway view

Fotografie de Jonas Ferlin pe Pexels

 

Va fi pe două nivele, parter și etajul 1. La parter vor fi bucătăria, sufrageria și o toaletă de serviciu, iar la etaj trei dormitoare cu balcon, fiecare având câte-o baie proprie. Tot aici va fi o cameră de recreere cu vedere spre munți și multe spații de depozitare, peste tot, chiar și sub scară. La partea de interior nu m-am gândit în detaliu, dar știu că până acolo am mai multe provocări de întâmpinat.

Prima provocare

Să economisesc bani sau să câștig la loto. Pentru o casă/cabană e nevoie de multe resurse financiare, cred că nu mai e necesar să amintesc. Și sunt convinsă că trebuie multă organizare și disciplină financiară, calități pe care, fie vorba între noi, nu le dețin. Bine, bine, să nu-mi mai caut scuze. 

A doua provocare

Am nevoie să mă gândesc la un plan de acțiune. Cred că primul pas l-am făcut deja, știu cum vreau să arate casa visurilor mele. Apoi să hotărăsc unde anume va fi construită. Unde voi cumpăra teren, în Mărginimea Sibiului sau la poalele muntelui?

A treia provocare

Cu cine colaborez pentru a-mi duce proiectul la bun sfârșit? Ei bine, asta nu mai e chiar o provocare pentru că am răspunsul. Cu Vindem-Ieftin, construiești sau renovezi oriunde vrei. Imi asigură orice tip de materiale de contrucții online și cu ei nici măcar nu voi pierde timpul, resursele și energia alergând prin depozite căci au deja un consultant dedicat care să-mi ofere sfaturi și soluții. 

broker-online-materiale-de-constructii-2-min7920195055408470367.jpg

În concluzie, casa visurilor mele este tot acolo, adică în imaginația mea și sper ca într-un viitor îndepărtat să se manifeste în forma ei  fizică. Sunt curioasă cum arată casa visurilor tale.

Articol scris pentru competiția Spring SuperBlog 2020. Sursă foto: vindem-ieftin.ro și pexels.    

Când ești jos, poți doar să te ridici

daylight-environment-flora-999311

Pexels.com

Hai să vă spun o poveste, știu că vă place.

A fost odată un om care nu avea nici un vis. Se trezea în fiecare dimineață, făcea aceleași lucruri, mergea la serviciu, apoi venea acasă, deseori pornea televizorul sau citea, din când în când mai ieșea în oraș și cam atât. Și uite așa trecut-au anii peste omul nostru. Când ceva nu-i era conform planurilor sale, se simțea ca o victimă, dădea vina pe alții, nicidecum nu-și asuma răspunderea pentru eșecurile avute și problema era că abandona imediat și nu învăța nimic din toate astea.

Ce ați crede dacă v-aș spune că despre mine este vorba în rândurile de mai sus? Că așa am fost mulți ani la rând, trăind într-o vale a ignoranței? Probabil nu ați avea prea multe lucruri de bine de spus. Apoi, am avut o perioadă în care nu mă regăseam în nimic. Nu aveam energie și motivație, eram sătulă de viața fără rost pe care o duceam. Nu-i găseam esența, eram pierdută printre lucruri lipsite de importanță. Mi-ar plăcea să vă spun că viața de mamă m-a vindecat, dar din păcate atunci am atins apogeul decăderii. M-am trezit într-o lume pe care eu am creat-o și nu era deloc ce-mi doream cu adevărat. De departe, nici măcar nu știam ce-mi doream de la viață. Apoi, a urmat o pauză de reflectare, timp în care am început să fac sport, să-mi acord mai multă atenție mie, să mă pun pe primul loc. Și tare bine mi-a prins. Am aflat de programele de dezvoltare personală ale Danielei Nica și mi-am achiziționat cât pentru o viață întreagă. Nu o să încerc să te conving că și tu ai nevoie de dezvoltare personală, deși eu chiar cred că toți avem nevoie, dar vreau să îți spun că cea mai bună investiție pe care o poți face e în tine. Educă-te, nu te opri niciodată, citește, cizelează-te, examinează-te, ocupă-te de corpul tău, pune-ți propria sănătate pe primul loc înainte de toate, fii în competiție cu tine însuți. Și găsește-ți sensul vieții tale, caută prin sertare vechi pasiuni pe care le-ai dat uitării.

Viața aceasta pe care trebuie să o prețuim nespus, ne-a fost dată să o TRĂIM din plin, să ne punem pe primul loc visurile, talentele și pasiunile noastre, să avem grijă ce hrană oferim trupului și minții noastre, să ne acceptăm și să ne iubim așa cum suntem, să fim cea mai bună versiune a noastră.

Și, revenind la mine, dezvoltarea personală m-a ajutat și încă mă ajută mai mult ca un psiholog. Mi-am descoperit pasiuni, am dat frâu liber unor dorințe, am planuri de viitor și dau un sens vieții mele. Știu cât de ușor e să te pierzi în treburile de zi cu zi, când te împarți între casă și job, când timpul nu-ți rămâne nici pentru a-l petrece cu cei dragi. E dificil să găsești un echilibru. Și din păcate, nu am nicio rețetă magică, știu doar că nimic nu e imposibil. Dar, cu siguranță cheia e la tine. Și-mi doresc mult să îți găsești locul în această lume.

Avantaje și dezavantaje. Pleci sau rămâi?

silhouette of person in airport
Fotografie de Skitterphoto pe Pexels.com

Cândva, ți-a răsărit în minte un gând, acela că nu te mai regăsești în țara ta, că parcă nu e locul tău aici, că nu vrei să îți crești copiii acolo și vrei să pleci departe, nu contează unde, dar să pleci. Un subiect sensibil pentru mulți oameni. Bine, bine, dar apoi vin peste tine tot felul de temeri. Ce job voi avea? Cum mă vor trata cei de acolo? Cum se vor integra copiii? Cum ne vom descurca? Îmi voi face prieteni? Și multe alte întrebări care sunt perfect normale. Ia-le pe rând. Ești 100% sigur/ă că asta îți dorești cu ardoare? Sau e doar un gând spre care evadezi în momentele de tensiune? Gândește-te bine. Eu am știut că da, vreau să plec. Simplu, nu? E mai ușor să pleci decât să stai să lupți, așa-i? Cam așa ar spune haterii, dar asta-i altă discuție. Am făcut o listă cu avantaje și dezavantaje de ambele părți. Te sfătuiesc să le analizezi și să concluzionezi care sunt mai importante pentru tine. Nu vreau să te influențez să iei aceeași decizie ca a mea. Lista noastră de valori e diferită. Și sigur că și motivele diferă de la o persoană la alta. Văzut în ansamblu, acestea sunt:

Avantajele rămânerii în țară:

– Ai familia și prietenii aproape, viață socială intensă;

– Copiii cresc în prezența bunicilor;

– Ai un job la care nu ești nevoit să vorbești într-o limbă străină ție;

– Costurile traiului de zi cu zi sunt cu mult mai mici comparativ cu alte țări;

– Confortul propriului cămin.

Dezavantajele rămânerii în țară:

– Ești nevoit să schimbi mentalități;

– Te lupți cu birocrația instituțiilor;

– Sistemul de educație este învechit, 40% dintre elevi sunt analfabeți funcțional, legile se schimbă des;

– Sistemul de sănătate este la pământ, riști să ieși cu alte infecții din spital;

– Infrastructură slab dezvoltată.

Avantajele plecatului din țară:

– Ai acces la autostrăzi, piste de biciclete și multe altele care-ți facilitează deplasarea;

– Copiii au parte de învățământ de calitate gratuit și integrați în societate;

– Adopți stilul lor de viață;

– Asigurarea de sănătate îți decontează între 80% și 100% din unele investigații medicale;

– Câștigurile financiare îți permit un nivel de trai ridicat.

Dezavantajele plecatului din țară:

– Îți schimbi domeniul de muncă;

– Te întâlnești cu bariere de limbaj;

– Viața socială este inexistentă, la început;

– Costurile traiului de zi cu zi sunt ridicate;

– Ești departe de familie și prieteni.

Desigur, unele avantaje sau dezavantaje se pot inversa, depinde de situația fiecărei persoane. Poți avea un nivel de trai ridicat oriunde, nu e nevoie să emigrezi și asta îți oferă posibilitatea să-ți înscrii copiii la școli private.

Oriunde te-ai afla și orice ai face, fie că vrei să pleci, fie că vrei să rămâi, doar atât îți mai spun: construiește o lume mai bună, mai responsabilă, mai implicată și mai curată pentru generațiile ce vor urma.

Tu ce motive personale ai ca să rămâi sau să pleci?

 

Fii mai bun pentru copilul tău

CSC_3330-01

Foto: Aniela Ciugureanu

 

Oameni buni, vouă vă place să fiți mințiți, umiliți, injosiți și să nu vi se acorde atenție când aveți ceva de spus? Bănuiesc că răspunsul este nu. Atunci de ce faceți asta cu copiii voștri? Se presupune că am evoluat, că lucrurile nu mai stau ca acum 30-40 de ani, dar în mentalitatea multor părinți tineri, de vârsta mea, nu văd nicio schimbare. Desigur că sunt și părinți de la care avem ce învăța, dar procentul este foarte mic. În continuare dau de părinți autoritari, posesivi, inflexibili, care cred că dețin adevărul absolut, genul acela de oameni care vor să aibă controlul asupra tuturor, fără să se gândească și la nevoile emoționale ale copiilor. Sau mai sunt acei părinți foarte empatici cu proprii copii, dar foarte dușmănoși cu alții (aici intrăm în altă discuție). Desigur că impunerea unor limite este necesară, dar fac referire la altceva. Puterea exemplului primează.

Internetul e plin de articole de parenting. Eu nu consider că sunt expertă, nici pe departe și nici nu vreau să arăt cu degetul. Și eu fac multe greșeli în relația cu al meu băiețel, de unele nu sunt mândră deloc. Dar un lucru știu sigur. Nu îl voi minți, înjosi și umili pe cel pe care-l iubesc (că doar din iubire îi procreăm). O să mă asigur că știe în fiecare zi cât de minunat și iubit este și voi încerca să fiu un om mai bun pentru el. Nu-i ușor, dar merită fiecare efort. Vreau ca al meu copil să ajungă un adult cu stimă de sine ridicată, să aibă încredere în potențialul lui și să aducă multe zâmbete celor din jur. Și pentru asta îl las pe el să ia decizii, să aleagă, să facă activități care nu-l pun în pericol, să fie util, să stârnească râsete.

Am început procesul de a fi un om mai bun. Nu am încercat încă terapia, pentru moment simt că nu m-ar ajuta. Dar, m-am înscris într-un program de dezvoltare personală care mă ajută să văd și laturile frumoase și nefolosite din mine. Investind timp pentru a mă cunoaște mai bine, încep să învăț și ce să repar și sunt mult mai atentă la ce mesaje îi transmit copilului prin faptele și vorbele mele.

Poate nu ești un părinte ca cei descriși de mine sau chiar dacă ești, vreau să cred că și tu ai ales sau alegi să fii un om mai bun pentru copilul tău sau pentru tine. Faci o treabă minunată! Continuă!

Construiește-ți drumul

DSC_4786-02

Foto: Aniela Ciugureanu

 

De multe ori mă întreb ce s-ar fi întâmplat în călătoria mea dacă aș fi ales altă facultate, alt job sau alt oraș în care să trăiesc și de fiecare dată ajung la același răspuns. Toate aceste alegeri mi-au adus în cale experiențe, situații, oameni care mi-au arătat că am fost în locul potrivit la momentul potrivit. Atunci nu credeam asta. Eram convinsă că nu pot lupta împotriva sorții. Că fiecare are un drum al său deja dat, gata construit și gata de urmat, adică tot ce îți este oferit tu trebuie să iei fără să opui rezistență. Aceasta era o limitare aflată în subconștientul meu și ieșea la iveală fix atunci când nu voiam să părăsesc zona de confort, mai exact, când trebuia să iau o decizie. Până la urmă, decizia era luată cu greu și cu scuza că „așa îmi este scris”. Atât era conștientizarea. Mi-a luat mai bine de 25 de ani din viață să ajung la concluzia că eu sunt propriul constructor al propriului drum și că eu sunt cea care oferă timp, momente, valori vieții. De puțin timp am început să-mi reconstruiesc drumul și am pus mâna pe creion pentru a-l proiecta. Desigur, arată ca al unui începător, dar am găsit motivația pentru a-l continua până la sfârșitul vieții. Motivația este că vreau să ofer și celor din jur din experiențele mele, să le fiu de folos.

Al tău cum este? Nisipos, pietruit sau astfaltat? Indiferent cum ar fi, convinge-te că tu te ocupi de el, de la tine pleacă planul construcției și tu coordonezi lucrările. Ia-ți ajutoare care vor să fie alături de tine, cu care împărtășești aceleași principii și pentru care să fii recunoscător. Fii alături și de mine, abonează-te la acest blog.

Cum te mobilizezi?

person holding stay focuseds paper
Fotografie de rawpixel.com pe Pexels.com

 

E ușor să te lași distras de la scopul tău. Și mai ușor este să renunți la el. Când vrei să te schimbi, când vrei să îți dedici timpul visului tău, chiar atunci apar alte lucruri mărunte care-ți acaparează gândurile și te fac să te îndoiești de puterea ta, de potențialul tău.

Perseverența este cheia. Fă în fiecare zi câte puțin, dar fă. Recunosc că uneori îmi vine greu să mă mobilizez, să mă gândesc ce ar trebui să fac mai departe și unele zile trec fără să mă dedic țelului, dar mă folosesc de aceste metode:

1. Am scris planul visului meu și de fiecare dată când mă blochez, verific agenda sau notițele din telefon, apoi lucrurile devin clare. Băiețelul meu ocupă mare parte din timp, așa că într-o zi am parte de o oră, două sau trei ore libere, când doarme sau e la grădiniță unde merge doar două zile pe săptămână a câte trei ore. Deci, zic, să profit la maximum de fiecare minut. Și atunci las treburile casnice, cumpărăturile și alte distracții (facebook, messenger, tv) deoparte. Acela este timpul meu, dedicat mie și doar mie. Atunci fac activități care mă ajută să cresc în ce mi-am propus, de exemplu cursuri de fotografie sau scris, exerciții fizice, citit. Nu înseamnă că nu mai gătesc sau că nu mai fac curat, ci energia o canalizez acolo unde este cel mai important. Cum vreau să-mi transform pasiunea pentru fotografie în afacere dacă nu-mi dedic timp pentru învățare și creștere?
2. Mă trezesc devreme în jur de 7, astfel încât să apuc să citesc sau să ascult un call din domeniul dezvoltării personale până se trezește piticul. Nu-mi iese de fiecare dată. 🙂 Somnul este foarte important pentru mine, de-a lungul timpului am realizat că nu funcționez cu mai puțin de 8h dormite. În perioada alăptării a fost crunt, eram veșnic obosită și stresată. Te înțeleg perfect dacă ești în situația de mai sus. Încearcă să găsești măcar 10-15 minute pentru tine în mai multe părți ale zilei. Dacă trezitul devreme nu e o opțiune pentru tine, găsește 20 de minute seara.
3. Cel mai important să nu mă „biciuiesc” dacă nu-mi iese. Am și eu zile în care intervine ceva (vacanța piciului, îmbolnăviri), nu mă simt bine eu sau soțul meu sau pur și simplu am un ritm scăzut. Știu că lucrurile vor reveni la normal așa că încerc să nu mă mai stresez.
Cel mai mult ar trebui să renunțăm la scuze. Recunosc că eu încă le mai folosesc, dar lucrez la ele. Una dintre ele ar fi că am copil și nu am când să fac ce-mi doresc sau vin prea obosit/ă de la serviciu, nu mai sunt în stare de altceva, nu știu ce să fac în timpul liber, etc.
Sentimentul că am făcut ceva pentru mine personal este împlinitor, mă  binedispune și mă stimulează să continui.

Pe tine ce te împlinește? Ce te face să te ridici dimineața cu zâmbetul pe buze?