2020 a avut și părți pozitive

2020 a fost, cu siguranță, un an memorabil. Am avut parte și de multă pozitivitate și mult bine, cu toate că accentul a căzut pe boală, neajunsuri și pe teama de a socializa, astfel, prinzând un trend negativ. E de înțeles, având în vedere că unii oameni au pierdut persoane dragi sau nu au putut să le fie alături când au fost bolnave, în stare gravă. E dureros. Și mai dureros a fost că, la nivel mondial, zeci de milioane de oameni și-au pierdut sursa de venituri, ajungând în pragul sărăciei.

Această pandemie a scos și latura artistică din noi. Cel mai tare m-a emoționat, până la lacrimi, când italienii au început să cânte împreună pe balcoane. Unii oameni au apelat la umor, ca armă puternică, și ne-au delectat cu tot felul de situații amuzante rezultate din prea mult stat acasă. Creativitatea a înregistrat scoruri ridicate.

Cred că am avut suficient de mult timp încât să ne redefinim valorile, relațiile cu cei din jur, principiile noastre de viață și să ne resetăm prioritățile. Am văzut cât putem îndura să stăm închiși în case, cât putem rezista, unii dintre noi, dorului de cei dragi și până unde trasăm limita suportabilității.

Cu toate astea, am fost martori la renașterea florei și faunei. Nimeni nu se aștepta ca statul în case să aibă un impact pozitiv asupra mediului înconjurător. Asta ne demonstrează, încă o dată, că noi, oamenii, suntem principalii răspunzători pentru distrugerea planetei.

Acest lucru a dat de gândit, din nou, unora dintre marile companii, căutând activ moduri sustenabile în producție. H&M a început investirea în reciclarea îmbrăcăminții, iar compania de beauty Lush produce cosmetice zero waste.

S-a dovedit, iarăși, că avionul este cel mai poluant mijloc de transport. Odată cu anularea zborurilor și cu închiderea fabricilor, ceea ce a stopat emisiile de carbon, am putut asista la îmbunătățirea calității aerului.

Totodată, electrificarea mijloacelor de transport crește de la un an la altul, în 2030 așteptându-se să ajungă la un procent de 12% global.

Deci, fie că credem sau nu, sănătatea noastră este intens determinată de sănătatea planetei. Oamenii de știință cred în teoria conform căreia pandemia a venit ca o consecință a distrugerii biodiversității. În ultimii 50 de ani, lumea a pierdut peste 60% din animalele sălbatice, în timp ce infectarea cu noi viruși a crescut de patru ori.

Pentru mine, 2020 a fost un an mai bun ca mulți alți ani din viața mea, poate nu la fel de reușit și plin de experiențe ca 2019, dar mult mai profund. Mi-am făcut curaj să iau decizii importante în plan personal și să mă pun pe primul loc. Am avut posibilitatea de a participa la ediția de Spring SuperBlog 2020, ediție în care am ajuns printre finaliști. Am citit pe nerăsuflate peste zece mii de pagini de literatură, biografii și dezvoltare personală. Am început să practic recunoștința și iertarea de sine. M-am conectat mult mai profund cu băiețelul meu. Din fericire, nu mi-am pierdut locul de muncă. Și, cel mai important, am descoperit că vreau să mă îngrijesc mai mult de această casă minunată, a tuturor, planeta. De câteva luni cumpăr produse fără plastic și prietenoase cu natura. Vreau să aprofundez și mai mult această modalitate de trai și să contribui la reducerea produselor din plastic inspirându-i și pe cei din jur. Cred că fiecare alegere spre această tendință contează, oricât de mică și nesemnificativă ni se va părea.

Sper din tot sufletul că și voi ați avut un dram de fericire în acest an atipic, că sunteți sănătoși, înconjurați de persoanele cele mai dragi și că ați rămas pozitivi în legătură cu viitorul.

Cum mi-am petrecut eu vara și cum îți poți petrece Crăciunul și Anul Nou

Mici proiecte și câteva călătorii, printre care și o vacanță în România, aveam planificate pentru 2020, pe la începutul lui ianuarie. Apoi, totul s-a resetat cu începerea pandemiei, cum bine știți și voi.

Multe luni s-au scurs până am reînceput să scriu. Ce mi-am dorit a fost să fac o pauză de facebook și m-am oprit și din scris. Simțeam că nu mai vreau să împărtășesc cu nimeni, virtual vorbind, ce-mi trece prin minte și ce acțiuni am mai derulat. Iar pauza de facebook care a ținut în iulie și august a fost benefică pentru psihicul și starea mea de bine.

În iulie și august mi-am petrecut pe plajă o mare parte din timp, alături de mămici și copii. Vremea a fost de partea noastră, având în vedere că în Olanda temperatura medie, vara, este cuprinsă între 20-22 de grade. Ne-am bălăcit, ne-am jucat și ne-am plâns de căldura insuportabilă până seara, târziu.

Apoi, am mai fost și două weekend-uri plecată. Unul l-am petrecut la Efteling, cu ocazia zilei de naștere a copilului, altul în Leiden și Delft.

Ce vreau să vă spun este că nu contează prea mult pe unde am fost, cu cine sau ce am făcut, ci este faptul că m-am simțit vie, reală și autentică. Am simțit cum nu am mai simțit demult, bucuria și simplitatea vieții, în plină pandemie. Asta chiar m-a făcut să mă întreb serios dacă noi, oamenii, chiar ne bucurăm din suflet sau ne bucurăm doar să le arătăm celorlalți că ne bucurăm, adică mimăm, ne prefacem? Cred că fiecare își poate răspunde singur la întrebare.

Și mai cred că și sugestiile de mai jos  sunt utile pentru a ne petrece sărbătorile într-un mod diferit, dar plăcut, chiar și în formație restrânsă. 

1. Încearcă o zi fără facebook și alte rețele sociale.

Mi-am dat seama că avem o viață pe care o petrecem mult prea mult virtual și nu în realitatea ei. Ne interesează mai mult, pe facebook, unde și-a petrecut timpul colega dintr-a XII-a în loc să ieșim la o plimbare. Dar nu vreau ca aceste rânduri să fie ca o aruncare cu piatra. Facebook-ul e bun în măsura în care ne inspiră să devenim oameni mai buni sau când ne informează despre evenimente de care suntem interesați.

În loc de facebook, ce zici de un film, o carte sau un video call cu prietenii sau familia de departe?

2. Creează o nouă tradiție de Crăciun.

Inspirată de Olaf, care pleacă în căutarea unui tradiții de Crăciun, voi încerca să caut sau să creez și eu o nouă tradiție de Crăciun. Îndemnați-i pe copii să vină cu idei. Ei ne surprind mereu cu viziunea lor. Poate e cazul să renunțăm la cele care ne obosesc sau ne fac să pierdem mult timp. La ce tradiții vei renunța? Eu sigur voi renunța la a-mi petrece ajunul prin bucătărie. Cred că voi păstra tradiția de a merge la colindat.

3. Fă ceva ieșit din comun. Fii spontan.

E bine să planifici din timp anumite evenimente, dar acum îți poți permite să improvizezi, în măsura în care nu se trece peste restricțiile impuse de guvernul țării în care te afli.

Țin minte că am plecat într-o seară de la muncă, acum câțiva ani, pe la 11 noaptea direct la Păltiniș, hotărând pe drum destinația. A fost spontan, s-a lăsat cu râsete și cu o amintire plăcută.

Să nu uităm că sărbătorim și nașterea Mântuitorului și că putem crede în minuni. Îmi îndrept gândul spre cei aflați în suferință și confuzie. Credeți în voi și-n puterea voastră!

Zilele următoare să ne găsească sănătoși, voioși și recunoscători!

Sursă media: pexels.com

Cum privesc românii din Olanda situația creată de Coronavirus

„Mie cel mai mult îmi  lipsește o strângere de mână, o îmbrățișare cu cineva din afara familiei directe (soț /copii), o conversație la o cafea.”

Nu știu dacă sunteți la curent cu ceea ce se întâmplă în Olanda cu privire la situația dată de noul virus, dar guvernul olandez a ales drumul imunizării colective. Nu, nimeni nu vrea să ne ucidă, încetați cu teoriile conspiraționale care răspândesc panica printre oameni. Nu este cazul. Ceea ce se urmărește este protejarea persoanelor aflate în categoria de risc și evitarea supraaglomerării spitalelor pentru că oricum, un procent de 60-70% va contacta virusul, mai devreme sau mai târziu.

Noile măsuri date, în 23 martie, de către guvernul olandez sunt: toate adunările de oameni vor fi interzise până la 1 iunie, dar se va face o excepție pentru înmormântări și ceremoniile religioase cu mai puțin de 30 de persoane, dacă este păstrată distanța de 1,5 m; oamenii sunt sfătuiți să rămână acasă dacă nu trebuie să plece la muncă, să facă cumpărături sau să aibă grijă de alți oameni, (se poate ieși la plimbare, dar nu în grup, ținând cont de distanța de 1,5 m față de alte persoane); vizitele în locuința dvs. sunt permise, dar nu au voie mai mult de 3 persoane în același timp și numai dacă pot ține 1,5 m distanță; dacă un membru al unei familii este bolnav, întreaga familie trebuie să rămână acasă, în afară de persoanele dintr-o profesie esențială;  magazinele și companiile de transport public trebuie să ia măsuri pentru ca oamenii să rămână la 1,5 m distanță; companiile care nu respectă normele de distanțare socială pot fi amendate cu 4.000 de euro; saloanele de coafură și manichiură sunt închise până pe 6 aprilie; primarii au puterea de a decide să închidă zonele unde oamenii se adună în grupuri mai mari, cum ar fi parcurile și plajele; persoanele care nu respectă regulile pot primi amendă de 400 de euro. Pe lângă acestea, școlile, grădinițele și centrele de zi sunt închise până pe data de 6 aprilie, profesorii asumându-și rolul de a se asigura că procesul de învățare continuă online, îndeosebi cu elevii care au în acest an examene; restaurantele, cafenelele, dar nu și hotelurile, cluburile de sport, de fitness sunt închise până pe data de 6 aprilie; oamenii sunt sfătuiți să lucreze de acasă, acolo unde este posibil (sursa aici).

Ce cred oamenii despre aceste măsuri? Ei, bine, mai jos aveți câteva răspunsuri ale unor români stabiliți în Olanda.

Locuiesc în Olanda, Rotterdam, de aproape 1 an. Noi nu avem copii încă, deci pot să spun că în această perioadă nu s-a schimbat nimic vis-a-vis de rutina noastră zilnică, muncim încă full time. Obișnuiam să mai ieșim în weekend totuși, însă acum ieșim doar să cumpărăm mâncare, iar apoi ne petrecem restul timpului acasă, gătind sau la tv. Sincer, suntem puțin îngroziți de situație însă nu ne permitem financiar să ne auto-izolăm. Încercăm să nu ne lăsăm cuprinși de panică și să găsim câte ceva de făcut prin casă, sperând că o să treacă cât mai curând toată situația asta oribilă și lucrurile o sa revină la normal. Ne sprijinim moral unul pe celălalt însă îmi e deja dor să îmi vizitez cumnata, la care mergeam aproape zilnic. – Elena Petronela

Locuiesc în Olanda, Helmond, de mai bine de 3 ani, împreună cu soțul meu și cei 2 copii. Copiii fac teme acasă. Cel mic (8 ani) a primit de la școală anumite materiale, cărți pentru citit și mai multe foi de completat pentru scris și matematică. O dată pe săptămână, joia, profesoara lui îl sună cu webcam și vorbesc timp de o oră despre ce au făcut și repetă anumite cuvinte. Are și aplicații pe care trebuie să lucreze zilnic pentru diferite materii și jocuri educative. Cel mare (13 ani) este la colegiu. El primește emailuri de la școală cu teme pe care trebuie să și le printeze și să le facă. La fel, vorbește cu profa lui pe messenger și până acum au vorbit de două ori la telefon. Eu la fel🤦‍♀️. Înainte de toată nebunia asta mergeam la școală. Primesc și eu un email o dată pe săptămână cu ce teme trebuie să fac din carte și aplicații online. De săptămâna trecută eu nu mai muncesc, cel puțin până pe 6 aprilie. Dacă se deschide școala merg la muncă, dacă nu, mai stau acasă. Soțul meu muncește zilnic, program normal. Am văzut că la magazine s-au luat măsuri. Se intră câte o persoană cu 1 coș/căruț pe rând. Trebuie să ne protejăm și singuri. Stăm cât mai mult în casă, cumpărături o dată pe săptămână. Păstrez distanța. Spălat pe mâini mereu… mai mult de atât ce putem face?🤷‍♀️ – Adela Pop-Motei

Am locuit în Olanda aproape 8 ani, timp în care am încercat să le înțeleg  mentalitatea. Măsurile luate de autoritățile olandeze acum sunt foarte bune. În Olanda trăiesc acum aproximativ 17 milioane de oameni, din care doar 7 milioane sunt olandezi. Fiți siguri că acești 7 milioane vor respecta ce li se cere deoarece așa sunt educați. Faptul că nu bagă armata pe străzi este iar o decizie corectă. Dacă  vreți să vedeți armata pe străzi, poftiți  înapoi în România și o să vedeți că nu e chiar așa minunat să vezi un tanc și militari echipați de război la colțul blocului. Deosebirea între măsurile luate în Olanda și cele luate în România este că olandezii vor avea ce să mănânce și după pandemie deoarece nu stopează economia.

Părerea mea GENOCID. Cum poți să spui că faci imunizare în grup, deci practic olandezii ne condamnă la moarte și nu putem face nimic, de fapt guvernului nu-i pasa că mor oamenii, iar oamenii cred toate minciunile guvernului, ei ies la plimbare la mare, aleargă, merg la cumpărături, nu au nici un stres. Păcat ca de pe urma lor suferim și noi. Să fie clar, este părerea mea. – Ana Ungureanu

Locuiesc de 13 ani în Amsterdam, un furnicar de turiști și oameni de toate categoriile si națiile. Eu susțin măsurile  luate de guvern până acum. Un lock down mă cam sperie, încă mai ai acel sentiment de mica libertare, de a încerca să faci unele lucruri chiar dacă  sunt altfel acum. Mie cel mai mult îmi  lipsește o strângere de mână, o îmbrățișare, cu cineva din afara familiei directe (soț /copii), o conversație la o cafea. Cât despre izolare, ne ținem de reguli, afară l sau supermaket; eu stau cu copiii acasă, soțul mai poate munci încă atât cât o mai fi. Duc grija celor de acasă și planul de a-i vedea anul ăsta nu mai este atât  de realist, chiar am luat bilete de avion să mergem în mai, dar nu întrevăd o mare îmbunătățire a situației care să ne facă să ne simțim în siguranță din nou. – Delia Gafton

Acest virus va dispărea singur foarte greu pentru că populația circulă, nu poți sta în casă la nesfârșit, dacă nu te omoară virusul te omoară altceva atunci. Nu cred că este neapărat vorba că Olanda ține mai mult cu economia decât cu oamenii pentru că deja sunt efecte negative în economie și nu puține, deși sunt doar 2 săptămâni de măsuri cât de cât drastice. Ideea este să  nu se ajungă ca numărul celor care au nevoie de ajutor să depășească ceea ce poate oferi sistemul sanitar, așa cum s-a întâmplat în Italia. Eu văd zilnic elicopterul aterizând și aud ambulanța, spitalul este închis și, mai mult, mă  sperie un accident decât acest virus pentru că atunci nu poți primi ajutor la fel de rapid ca înainte. Oamenii încearcă cum se pricepe fiecare să se protejeze, nu cred că vrea cineva să se îmbolnăvească. Sunt de 6 ani în Olanda. Multe experiențe de aici m-au ajutat să le înțeleg cultura și modul de a gândi. Noi (românii) suntem crescuți altfel total diferit și de aici apar multe neînțelegeri și frustrări legate de sistemul olandez. – Alexandra Manuela Marinescu

În momentul în care scriu, în Olanda s-au înregistrat 9762 de cazuri de persoane infectate cu virusul Covid-19, dintre care 639 au murit.

Ce părere aveți în legătură cu măsurile luate de guvernul olandez în comparație cu cel românesc?

P.S. Cu acest articol nu vreau să contribui la panica generală, ci doar să vedeți și alte laturi ale situației. Până la urmă contează să ne păstrăm sănătatea mentală, să căutăm oportunități de creștere și să ne îndreptăm ajutorul spre cei care au nevoie. Sănătate!

Persoanele menționate și-au exprimat acordul privind publicarea textelor.