Cum privesc românii din Olanda situația creată de Coronavirus

„Mie cel mai mult îmi  lipsește o strângere de mână, o îmbrățișare cu cineva din afara familiei directe (soț /copii), o conversație la o cafea.”

Nu știu dacă sunteți la curent cu ceea ce se întâmplă în Olanda cu privire la situația dată de noul virus, dar guvernul olandez a ales drumul imunizării colective. Nu, nimeni nu vrea să ne ucidă, încetați cu teoriile conspiraționale care răspândesc panica printre oameni. Nu este cazul. Ceea ce se urmărește este protejarea persoanelor aflate în categoria de risc și evitarea supraaglomerării spitalelor pentru că oricum, un procent de 60-70% va contacta virusul, mai devreme sau mai târziu.

Noile măsuri date, în 23 martie, de către guvernul olandez sunt: toate adunările de oameni vor fi interzise până la 1 iunie, dar se va face o excepție pentru înmormântări și ceremoniile religioase cu mai puțin de 30 de persoane, dacă este păstrată distanța de 1,5 m; oamenii sunt sfătuiți să rămână acasă dacă nu trebuie să plece la muncă, să facă cumpărături sau să aibă grijă de alți oameni, (se poate ieși la plimbare, dar nu în grup, ținând cont de distanța de 1,5 m față de alte persoane); vizitele în locuința dvs. sunt permise, dar nu au voie mai mult de 3 persoane în același timp și numai dacă pot ține 1,5 m distanță; dacă un membru al unei familii este bolnav, întreaga familie trebuie să rămână acasă, în afară de persoanele dintr-o profesie esențială;  magazinele și companiile de transport public trebuie să ia măsuri pentru ca oamenii să rămână la 1,5 m distanță; companiile care nu respectă normele de distanțare socială pot fi amendate cu 4.000 de euro; saloanele de coafură și manichiură sunt închise până pe 6 aprilie; primarii au puterea de a decide să închidă zonele unde oamenii se adună în grupuri mai mari, cum ar fi parcurile și plajele; persoanele care nu respectă regulile pot primi amendă de 400 de euro. Pe lângă acestea, școlile, grădinițele și centrele de zi sunt închise până pe data de 6 aprilie, profesorii asumându-și rolul de a se asigura că procesul de învățare continuă online, îndeosebi cu elevii care au în acest an examene; restaurantele, cafenelele, dar nu și hotelurile, cluburile de sport, de fitness sunt închise până pe data de 6 aprilie; oamenii sunt sfătuiți să lucreze de acasă, acolo unde este posibil (sursa aici).

Ce cred oamenii despre aceste măsuri? Ei, bine, mai jos aveți câteva răspunsuri ale unor români stabiliți în Olanda.

Locuiesc în Olanda, Rotterdam, de aproape 1 an. Noi nu avem copii încă, deci pot să spun că în această perioadă nu s-a schimbat nimic vis-a-vis de rutina noastră zilnică, muncim încă full time. Obișnuiam să mai ieșim în weekend totuși, însă acum ieșim doar să cumpărăm mâncare, iar apoi ne petrecem restul timpului acasă, gătind sau la tv. Sincer, suntem puțin îngroziți de situație însă nu ne permitem financiar să ne auto-izolăm. Încercăm să nu ne lăsăm cuprinși de panică și să găsim câte ceva de făcut prin casă, sperând că o să treacă cât mai curând toată situația asta oribilă și lucrurile o sa revină la normal. Ne sprijinim moral unul pe celălalt însă îmi e deja dor să îmi vizitez cumnata, la care mergeam aproape zilnic. – Elena Petronela

Locuiesc în Olanda, Helmond, de mai bine de 3 ani, împreună cu soțul meu și cei 2 copii. Copiii fac teme acasă. Cel mic (8 ani) a primit de la școală anumite materiale, cărți pentru citit și mai multe foi de completat pentru scris și matematică. O dată pe săptămână, joia, profesoara lui îl sună cu webcam și vorbesc timp de o oră despre ce au făcut și repetă anumite cuvinte. Are și aplicații pe care trebuie să lucreze zilnic pentru diferite materii și jocuri educative. Cel mare (13 ani) este la colegiu. El primește emailuri de la școală cu teme pe care trebuie să și le printeze și să le facă. La fel, vorbește cu profa lui pe messenger și până acum au vorbit de două ori la telefon. Eu la fel🤦‍♀️. Înainte de toată nebunia asta mergeam la școală. Primesc și eu un email o dată pe săptămână cu ce teme trebuie să fac din carte și aplicații online. De săptămâna trecută eu nu mai muncesc, cel puțin până pe 6 aprilie. Dacă se deschide școala merg la muncă, dacă nu, mai stau acasă. Soțul meu muncește zilnic, program normal. Am văzut că la magazine s-au luat măsuri. Se intră câte o persoană cu 1 coș/căruț pe rând. Trebuie să ne protejăm și singuri. Stăm cât mai mult în casă, cumpărături o dată pe săptămână. Păstrez distanța. Spălat pe mâini mereu… mai mult de atât ce putem face?🤷‍♀️ – Adela Pop-Motei

Am locuit în Olanda aproape 8 ani, timp în care am încercat să le înțeleg  mentalitatea. Măsurile luate de autoritățile olandeze acum sunt foarte bune. În Olanda trăiesc acum aproximativ 17 milioane de oameni, din care doar 7 milioane sunt olandezi. Fiți siguri că acești 7 milioane vor respecta ce li se cere deoarece așa sunt educați. Faptul că nu bagă armata pe străzi este iar o decizie corectă. Dacă  vreți să vedeți armata pe străzi, poftiți  înapoi în România și o să vedeți că nu e chiar așa minunat să vezi un tanc și militari echipați de război la colțul blocului. Deosebirea între măsurile luate în Olanda și cele luate în România este că olandezii vor avea ce să mănânce și după pandemie deoarece nu stopează economia.

Părerea mea GENOCID. Cum poți să spui că faci imunizare în grup, deci practic olandezii ne condamnă la moarte și nu putem face nimic, de fapt guvernului nu-i pasa că mor oamenii, iar oamenii cred toate minciunile guvernului, ei ies la plimbare la mare, aleargă, merg la cumpărături, nu au nici un stres. Păcat ca de pe urma lor suferim și noi. Să fie clar, este părerea mea. – Ana Ungureanu

Locuiesc de 13 ani în Amsterdam, un furnicar de turiști și oameni de toate categoriile si națiile. Eu susțin măsurile  luate de guvern până acum. Un lock down mă cam sperie, încă mai ai acel sentiment de mica libertare, de a încerca să faci unele lucruri chiar dacă  sunt altfel acum. Mie cel mai mult îmi  lipsește o strângere de mână, o îmbrățișare, cu cineva din afara familiei directe (soț /copii), o conversație la o cafea. Cât despre izolare, ne ținem de reguli, afară l sau supermaket; eu stau cu copiii acasă, soțul mai poate munci încă atât cât o mai fi. Duc grija celor de acasă și planul de a-i vedea anul ăsta nu mai este atât  de realist, chiar am luat bilete de avion să mergem în mai, dar nu întrevăd o mare îmbunătățire a situației care să ne facă să ne simțim în siguranță din nou. – Delia Gafton

Acest virus va dispărea singur foarte greu pentru că populația circulă, nu poți sta în casă la nesfârșit, dacă nu te omoară virusul te omoară altceva atunci. Nu cred că este neapărat vorba că Olanda ține mai mult cu economia decât cu oamenii pentru că deja sunt efecte negative în economie și nu puține, deși sunt doar 2 săptămâni de măsuri cât de cât drastice. Ideea este să  nu se ajungă ca numărul celor care au nevoie de ajutor să depășească ceea ce poate oferi sistemul sanitar, așa cum s-a întâmplat în Italia. Eu văd zilnic elicopterul aterizând și aud ambulanța, spitalul este închis și, mai mult, mă  sperie un accident decât acest virus pentru că atunci nu poți primi ajutor la fel de rapid ca înainte. Oamenii încearcă cum se pricepe fiecare să se protejeze, nu cred că vrea cineva să se îmbolnăvească. Sunt de 6 ani în Olanda. Multe experiențe de aici m-au ajutat să le înțeleg cultura și modul de a gândi. Noi (românii) suntem crescuți altfel total diferit și de aici apar multe neînțelegeri și frustrări legate de sistemul olandez. – Alexandra Manuela Marinescu

În momentul în care scriu, în Olanda s-au înregistrat 9762 de cazuri de persoane infectate cu virusul Covid-19, dintre care 639 au murit.

Ce părere aveți în legătură cu măsurile luate de guvernul olandez în comparație cu cel românesc?

P.S. Cu acest articol nu vreau să contribui la panica generală, ci doar să vedeți și alte laturi ale situației. Până la urmă contează să ne păstrăm sănătatea mentală, să căutăm oportunități de creștere și să ne îndreptăm ajutorul spre cei care au nevoie. Sănătate!

Persoanele menționate și-au exprimat acordul privind publicarea textelor.

Peripeții – Spre secția de votare din Rotterdam

Ieri, 9 noiembrie, am pornit toți trei la drum cu trenul spre Rotterdam cu scopul de a merge la vot. Cam două ore a durat călătoria. Din gara centrală am luat-o la pas prin oraș, bineînțeles cu gps-ul pornit al telefonului. Am admirat clădirile gigantice care fac notă discordantă de restul orașelor olandeze. Rotterdam este un oraș reconstruit, fiind distrus de bombardamentele din al doilea război mondial, deci și-a cam pierdut din farmecul tipic olandez. Chiar și așa, tot mai găsești câte-un canal peste care sunt construite mici poduri.

20191109_150945-01

Ținta noastră, înainte de a vota, a fost să vedem Podul Erasmus. Ne-am luat și câteva oliebollen – gogoși tradiționale olandeze (cele cu stafide sunt delicioase) – să fie excursia mai aromată. Mititelul obosise deja la jumătatea drumului și a început să întrebe o dată pe minut „Mami, cât mai e până ajungem la votare?” Știți voi, cei cu copii mici.

DSC_7731

DSC_7737

Iată că am ajuns și pe celebrul pod care mai este numit și Lebăda, datorită formei sale. În bătaia vântului puternic, am privit de-a lungul râului Maas. Apoi am dat peste acest restaurant de forma unor mingi de fotbal.

Ei bine, gps-ul ne-a consumat bateriile telefoanelor. Am scos din calcul să intrăm într-un restaurant pentru asta. Deși eram aproape de secția de votare, nu cunoșteam traseul și nici pe unde să o mai luăm, știam doar denumirea străzii. Am întrebat un om despre strada respectivă, dar multe indicații nu ne-a dat. Ne-am învârtit sperând că vom întâlni vreun român, dar fără succes. Am văzut un loc de joacă și ne-am îndreptat acolo că poate dăm peste vreo mămică româncă? Nu, parcul era închis, era parte a unei școli. Apoi, hop! Văd pe o clădire denumirea străzii pe care o căutam. Ce să zic!? Norocul a dat peste noi sau pur și simplu m-am lăsat ghidată de instinct. Acum când mă gândesc nici nu știu cum de-am ajuns acolo fără gps. 🙂 Și bineînțeles, chiar în clădirea respectivă era și secția de votare. În secția de votare ne-au întâmpinat niște oameni amabili, binevoitori și am avut impresia că pe noi ne așteptau (ca și cum ar fi știut că ne pierduserăm). Cred că 2 minute am petrecut acolo, totul a fost simplu și rapid. Acolo, pe hol, am mai stat o oră să ne încărcăm telefoanele. Am privit cum veneau românii relaxați la vot și am simțit că de data asta am fost respectați și apreciați.

Mă bucur că am reușit să-mi exercit dreptul de a vota și să-mi fac datoria de cetățean român și european. Știu că votul meu contează. Și al tău la fel. Al vecinului, al prietenului, al colegei, al șefului, al tuturor.

La întoarcere am luat tramvaiul în direcția opusă gării și ne-a întârziat drumul înapoi spre casă, în Vlissingen. Chiar și așa, am avut ocazia să admirăm Rotterdamul noaptea, printre leduri și luminițe. La 21:30 am ajuns acasă.

Doar atât vă mai spun: HAIDEȚI LA VOT!

DSC_7745-02

Fotografiile îmi aparțin.

 

 

 

Doamna cu voal care mi-a schimbat percepția asupra modei și nu numai

Toamna se numără culorile. Câteva, nu toate. Galben, portocaliu, bej, maro, roșu, vișiniu, kaki, negru. De la fereastra sufrageriei, eu și băiețelul meu stăm și privim cerul, norii, strada, mașinile, trecătorii. El are o înclinație spre mașini, eu spre trecători. El enumeră mărcile văzute, pe mine mă pun pe gânduri combinațiile de culori și originalitatea cu care își asortează unii oameni hainele. Oare v-am zis că anul trecut, pe vremea asta, m-am înscris la un curs online de consultant vestimentar? Nu m-a ținut mult pentru că mi-am dat seama că a fost doar un moft de moment și nu m-am vizualizat făcând așa ceva pe termen lung. Tot privind, parcă aștept o apariție care să mă facă să vibrez, să strig, să se tipărească în mintea mea ca în ziua aceea…

Trebuie neapărat să împărtășesc cu voi ce s-a întâmplat în ziua aceea, ceva ce, cred eu, mă va bântui mult timp de acum încolo. Pe când mă îndreptam spre școala băiețelului meu, a apărut EA (acum mă simt de parcă aș fi un adolescent povestind despre cum s-a îndrăgostit): o doamnă într-o salopetă animal print, cu decolteu, asortată cu o geantă și botine cu toc, cu ochelari de soare care se așezau perfect peste machiajul natural, iar pe cap un voal maroniu. Venea din direcția opusă zâmbind încrezătoare și răspândind un miros dulce de parfum. Pesemne vă imaginați că ar fi mers direct spre o mașină luxoasă din care ar fi apărut un domn într-un palton și jeanși, dar… STOP! Nu, nu, pur și simplu, a trecut pe lângă mine și eu o priveam tâmp, cu admirație. Mai, mai că-mi venea să o opresc și să o iau la întrebări. Atunci, în mine, a avut loc o schimbare, o scânteie s-a aprins.

Moda nu este despre ce vrei să arăți lumii, ci despre ceea ce simți că ești. Cred că am auzit asta de n ori și am și trăit-o pe pielea mea. Totuși, la ea era ceva carismatic.

women s orange and multicolored dress
Fotografie de Renato Abati pe Pexels.com

woman wearing floral dress
Fotografie de Renato Abati pe Pexels.com

Și știți ce am văzut diferit la ea în comparație cu alte persoane care sunt în pas cu moda? Atitudinea ei încrezătoare de a se simți bine cu alegerile ei, ce mai, o persoană învingătoare. Faptul că a schimbat niște credințe de-ale mele despre modă și despre anumite femei a contat și cred că e influencerul meu anonim preferat. 

Iată ce mi-a adus bun această banală întâlnire:

  1. Am urât dintotdeauna hainele animal print și știți de ce? În copilăria mea apăruseră acele pături cu astfel de printuri care mă trimiteau cu gândul spre kitsch. Și asociam animal print-ul cu sărăcia. Acum sunt convinsă că astfel de haine pot fi de o eleganță aparte și că dacă le porți în combinația potrivită, s-ar putea să-i și inspiri pe cei din jur. A fost o tendință pe care nu am înțeles-o niciodată, dar acum mă declar ușor tentată să o încerc.
  2. Indiferent de religie, poți purta orice. Le-am compătimit pe femeile din valul islamic, crezând că sunt limitate în ale modei, dar limitele sunt doar în minte. Cât trăiești înveți, chiar și despre modă și ar fi păcat să mă opresc aici. Văd carouri, jeanși și botine, stilul clasic pe care și eu l-am adoptat. Și bineînțeles că și rochițele în A line fac furori printre musulmane. 

Când voi fi mare, vreau să fiu ca EA, să fac alegeri inspiraționale, să mă reprezinte fiecare bucățică de material și să și transmit acest lucru. Îmi pare rău că nu am fotografiat-o, dar cu cât încerc să îmi amintesc mai multe detalii, cu atât mai vie rămâne imaginea ei.

Articol scris pentru competiția SuperBlog 2019.

Cine-i mai important? Frica sau tu?

Conform dex, frica este: 1 Stare de adâncă neliniște și de tulburare, provocată de un pericol real sau imaginar Si: înfricoșare, teamă. 2 Lipsă de curaj și sentimentul de vulnerabilitate pe care aceasta îl provoacă. 3 Spaimă. Repulsie (violentă) suscitată de ceva sau cineva.

full frame shot of text on wood
Fotografie de Pixabay pe Pexels.com

Frica este un răspuns natural, o iluzie pe care ne-o construim în mintea noastră, toți știm asta. Uneori nu o putem controla, dar, de multe ori ne lăsăm viața la cheremul ei, luăm decizii în acord cu ea, amânăm anumite lucruri și urmările nu ne sunt pe plac. Zilele astea m-am convins că nu mai pot permite fricii să-mi construiască tot felul de bariere, să stea în calea sănătății mele.

Cu un timp în urmă am avut parte de o lovitură într-un dinte de sus. Îl așteptam pe băiețelul meu să iasă de la grădiniță zâmbind și venind bucuros și în fugă, m-a lovit cu capul în dinte. Da, accidente de acest fel au loc mereu. Pe moment, nu i-am acordat importanță. Dar săptămânile au trecut, dintele a făcut abces, alte luni au trecut și uite așa am ajuns într-un final la medicul stomatolog. De stomatolog mi-a fost teamă mereu, dar am ajuns la el pe ultima sută de metri. Plombe, extracții, canale lucrate am cu nemiluita. Acum, dintele în cauză s-a deplasat, nu mai este în linie dreaptă cu ceilalți, arată hidos, nu mai pot zâmbi. Din discuția cu doamna doctor, până la a avea ocazia să-l îndrept cu aparat dentar mai am niște pași de urmat și ar putea dura până la un an. Mă credeți că îmi vine să îmi trag câteva palme? Mi-am pierdut zâmbetul (țin foarte mult la el). Nu mă simt confortabil să zâmbesc cu un dinte iepuresc. 😀

Ce am învățat din asta? Că frica îți poate înrăutăți situația pe care o tot amâni și din acest motiv s-ar putea să te coste mai mult timp și bani. Ok, se putea și mai rău de atât. Vestea bună e că încă îmi păstrez dintele. Te rog, nu face ca mine. Sper din tot sufletul să tragi foloase din pățania mea, să treci peste frică și să acționezi. Nu mai amâna!

Tu ce temeri ai peste care nu poți trece? Dacă ai trece peste, ce s-ar putea întâmpla?

Cine-i mai important? Frica sau tu?

Iată și vestitul acronim după care încerc să mă ghidez:

False

Evidence

Appearing

Real

 

Pictura, o activitate relaxantă și culturală

Când te plictisești sau pur și simplu vrei să îți petreci timpul într-un mod relaxant, îți recomand să mergi la un atelier de pictură. Nu te speria, nu e nevoie să ai un talent desăvârșit în acest domeniu. Scopul nu e să faci o adevărată operă de artă, ci să te relaxezi. Doar lasă-ți mâna și imaginația să-și facă de cap.

4k-wallpaper-abstract-expressionism-abstract-painting-2911540.jpg

Foto Pexels

Pictura îmbunătățește tonusul psihic. Contribuie la sănătatea mentală, induce o stare de bine, de uitare a problemelor de zi cu zi și îndreptarea atenției spre crearea unei lucrări plăcute prin concentrare. Există psihologi care fac terapie prin pictură și desen.

Ieri am participat alături de alte cinci persoane necunoscute la un workshop de două în Amsterdam. Tema a fost pasărea Flamingo. Organizatorii se ocupă de toate materialele de care avem nevoie pe durata atelierului. Deși mă așteptam să facem tot noi schița lucrării, am avut un șablon pe care l-am redat pe planșă. Apoi ne-am ales culorile, predominând în roz, roșu, galben și alb și, la treabă. Sfatul profesoarei a fost să nu uităm să respirăm. 🙂 Timpul a trecut incredibil de repede și a fost ca o ieșire într-o lume a culorilor.

Și de ce este pictura o activitate culturală? Păi afli tot felul de amănunte despre istoria artei, despre picturi celebre și muzee la care sunt expuse. Chiar te sfătuiesc să mergi la o astfel de expoziție sau la un muzeu de artă.

Ce am avut de câștigat în urma acestei activități? Păi, mai întâi, m-am distrat, am socializat și cu oameni pe care nu-i cunosc, am râs, m-am destins, am creat, m-am jucat cu culorile, am învățat multe detalii despre a picta, diferite tehnici pe care, cu siguranță, le voi mai aplica la următoarele sesiuni sau acasă (azi am aplicat tehnica picăturilor de culoare alături de băiețelul meu). Și cel mai important, pe lângă relaxare, m-am simțit mândră de mine și motivată să duc lucrarea până la capăt.

Ia google și caută unde are loc la tine în zonă un astfel de atelier sau poți, foarte bine, să organizezi cu o prietenă, două, la tine acasă. O să îți placă la nebunie. O să vezi că o să îți depășești așteptările și o să ai o stimă de sine ridicată. Te provoc să-mi scrii cum a fost.

 

 

Sunt cameristă

person folding white bath towels
Fotografie de rawpixel.com pe Pexels.com

Hello, hello! Nu am plecat nicăieri, ci doar prin viață prinsă. Mi-am găsit un job part time la un hotel cu o priveliște superbă pe malul mării. Sunt cameristă. Da, fac curat în camere, schimb lenjeriile de pat, șterg praful, aspir. Mai, mai că a început să-mi placă. Nu e un job la care visează mulți oameni, nici eu nu am visat la asta, dar e un job decent, onest. Tu vii doar cu cheful de muncă. Lucrez în jur de 20 h/săptămână și e perfect pentru că timpul îmi ajunge și pentru hobby-urile mele și pentru fiul meu. Exact ce mi-am dorit. Colegele mele sunt din Indonezia, Spania, Republica Dominicană, Afganistan și Olanda. Fiecare dintre ele are o poveste de viață interesantă și sunt curioasă să le ascult. Până aici nimic ieșit din comun, nu? Păi partea interesantă este că nu renunț la visurile mele, ci doar am mai găsit o portiță deschisă pe drumul meu și am zis să mă folosesc de ea. Nu înțeleg de ce aveam aversiune față de un asemenea job, cum îmi spuneam că eu merit ceva mai bun. Cine definește ce e mai bun sau mai rău? Societatea te privește ca un om inferior în funcție de jobul pe care-l ai, dar știi ce? Fuck it! Nu îmi mai pasă. Aici, oamenii se respectă și te respectă pentru munca ta și pentru ceea ce ești. Nimeni nu se poziționează pe o treaptă superioară. Cel puțin, nu încă. Nu am întâlnit așa ceva.

Aceasta a fost alegerea mea din ultima perioadă. Desigur, sunt multe alte jocuri disponibile, dar mai întâi, trebuie să învăț neerlandeză. Și apropo, pentru cei cu gânduri de emigrare, vă spun ceva. Datorită Brexitului, multe companii au luat decizia de a-și muta activitatea în Olanda. E oficial. So, are you in?

Există viață socială și ca expat

men and women standing infront of dining table
Fotografie de Lisa Fotios pe Pexels.com

Cum ar fi dacă v-aș spune că viața mea socială e mult mai intensă ca în România? Că aici, în Olanda, am găsit nu una, nu două, ci șase familii de români cu copii de vârstă apropiată băiețelului meu? Mai exact, am ajuns să ne petrecem weekend-urile împreună, la un grătar, să ieșim prin oraș sau în tot felul de spații destinate celor mici și să ne vedem seara în parcuri pentru copii. Sună bine, nu-i așa? Tocmai de acolo a început totul, în parc, acum în vacanță. Nu știam unul de celălalt și totuși, frecventam acel loc de recreere la ore diferite. Și uite că legea atracției a funcționat în cazul nostru. Toți aveam dorința de a întâlni și alte familii și când s-a întâmplat, păi au venit cu vârf și îndesat. Toată lumea-i încântată, mai ales copiii că au parteneri de joacă. Și asta nu e tot. Am ajuns să ne și ajutăm între noi, să fim acolo când cineva are nevoie. Uite că am mai spulberat și un mit, cum că, românii plecați în alte țări sunt răi și egoiști. Important este să găsiți lucruri pe care le aveți în comun, valori asemănătoare și să fiți pe aceeași lungime de undă. Nu este imposibil, să știți. Știu că una dintre temerile principale ale celor care vor să emigreze este că le va fi greu să-și facă prieteni. Începutul poate fi descurajant, dar sunt convinsă că nu veți fi singuri pentru mult timp. Și oamenii de alte naționalități sunt dornici de comunicare și socializare.

Românii de aici nu mai doresc să se întoarcă în țară, sau dacă vor, cu siguranță o vor face peste câțiva ani. Cu toate astea, ne implicăm în problemele României, chiar dacă suntem la distanță. Speranța la o viață mai bună este încă prezentă.

Nu știu experiența voastră legată de viața socială, dar aceasta e a mea. A noastră. A unui grup de români din Vlissingen.

Mi-ar face mare plăcere să împărtășiți cum este a voastră. 🙂 Cu cine v-ați împrietenit?

Alegere de vară: Safari Park și Speelland în zona Brabant

DSC_6763-01

Ce faci în momentul în care afli că planul de vacanță s-a dus pe apa sâmbetei dintr-o neatenție sau, mai bine spus, pentru că nu ți-ai verificat email-urile? Ei bine, știu eu ce să faci. Mergi pentru o zi în Safari Park și/sau Speelland. Nu, nu vă trimit departe, ci chiar aici în Olanda există o asemenea grădină zoologică.

Așa am făcut noi luni. Tot cu trenul spre gara din Tilburg. Acolo, imediat la ieșirea din gară, am avut parte de-o surpriză. Era în desfășurare un eveniment dedicat oamenilor homosexuali, transexuali și bisexuali, Holly Pink Festival. În ritmul muzicii, defilare de costumații excentrice, dezinhibiții și multă voie bună. Prin Sfântul Roz, organizația arată că dragostea este universală și că ești liber să fii cine vrei să fii. Dar, să revin la scrierea despre Safari. Bun. Din autogară am luat autobuzul 143 (se poate și 142) și ne-a lăsat aproape de poarta de acces. Biletul de intrare costă 26 €/persoană și 22,5 € pentru copiii între 3 și 9 ani, dar aveți posibilitatea să vă achiziționați un abonament în schimbul sumei de 60 €. Sau dacă optați și pentru Speelland vă costă 27,5€/persoană. Mai multe detalii găsiți pe site-ul oficial. De la intrare puteți cere o hartă a parcului.

Parcul găzduiește 62 de specii de animale, preponderent din Africa. Ai posibilitatea să alegi între mers pe jos și să ajungi până în punctul în care poți vedea parcul de sus, Bussafari, Autosafari (intrarea este separată de restul parcului) și Bootsafari (mai exact, plimbare cu barca).

DSC_6749-02

Noi am ales să ne plimbăm pe aleile care te poartă printre animale. Leii stăteau tolaniți la umbră, când am trecut prin dreptul lor. Apoi, am mai văzut antilope, zebre, elefanți, girafe care păreau puțin speriate și stăteau în grupuri, pasărea flamingo. Din loc în loc, copiii au parte de trasee interesante de străbătut cum ar fi cățăratul și exersarea echilibrului. Vor fi fascinați și vor dori să facă un circuit de mai multe ori. Bineînțeles că sunt și mici spații de joacă special amenajate. Dacă vi se face foame și nu v-ați pregătit cu pachet de acasă, există minisnacks-uri, restaurante și chiar un butic de suveniruri. După o plimbare de aproape două ore, am făcut calea de întoarcere cu barca. Orarul de funcționare se găsește la intrare. Am așteptat vreo 20 de minute până ne-am îmbarcat, în fața noastră fiind în jur de 200 de oameni. Plimbarea pe râu a fost mult mai rapidă decât mă așteptam, adică mi s-a părut pe repede-nainte. Oricum, e o experiență unică. Din barcă am putut admira iacul tibetan, rinoceri, vaci africane, jaguari, hiene, suricate. Ce mi-a plăcut mult în Safari a fost că animalele au un spațiu generos în care conviețuiesc, nu se compară cu grădinile zoologice clasice. În plus, au și grajduri în care primesc mâncare și se pot adăposti în caz de furtună.

DSC_6770-01

Și dacă tot suntem în zonă, am zis să mergem și la Speelland că doar cumpărasem bilete care le includ pe ambele. Distanța dintre cele două este de 10-15 minute de mers pe jos, deci cu mașina scoateți mult mai puțin. Speelland este ca un water park, un loc cu plajă pe marginea unui lac, cu topogane cu apă sau în nisip. Și aici se găsesc tot felul de activități care cu siguranță nu-i vor plictisi pe pitici. Noi nu ne-am pregătit cu prosoape și costume de baie așa că l-am lăsat pe băiețelul nostru să se bălăcească în voie. Există o zonă în care apa are un metru adâncime, deci este ok pentru copii. Puteți alege zile diferite pentru cele două, dacă știți că aveți nevoie de mai mult timp. Cert este că în Safari ai nevoie de minim trei ore, la fel și în Speelland.

Înarmați-vă cu răbdare dacă mergeți cu copiii. Nu recomand să alegeți pentru asta o zi caniculară, va fi inconfortabil. Fiind perioada vacanței, mi s-a părut că au fost puțini oameni. Deci, mai bine mergeți într-o zi lucrătoare a săptămânii, dacă este posibil și dacă vă deranjează aglomerația.

Și un aspect pe care vreau să-l lămuresc, deși abia azi am realizat că l-am ignorat. Scrierile în care fac recomandări, ca cea de aici, nu sunt sponsorizate. Scriu pentru că-mi place să notez despre lucrurile și experiențele trăite. Tind să cred că mai există oameni care fac asta gratuit.

DSC_6725-01

DSC_6783-01

DSC_6844-01

Fotografii: Aniela Ciugureanu

La Grădina Botanică din Delft

DSC_6534-01-01

De când m-am întors din Leiden, mi-am propus ca următoarea vizită să fie în Delft. De data aceasta am ales să-l iau cu mine și pe băiețelul meu de aproape 4 ani, să avem o duminică petrecută doar noi doi, nu pentru că nu petrecem timp împreună, ci pentru că așa mi-am dorit eu. Delft se află între Rotterdam și Haga, devenit celebru datorită specificului olandez care s-a păstrat în centru, dar și datorită ceramicii albastre regale. Obiectivul nostru este să vizităm Grădina Botanică. În drum spre acest loc am admirat frumusețea canalelor și traiectoria lor. Aproape că aș spune că sunt în Leiden. Biletul de intrare costă 6 €/adult și 3 €/copil. Este o zi tematică: „Expediție în Africa”. Credeam că are legătură cu botanica africană, dar nicidecum. Veți afla în cele ce urmează. De cum am intrat ne-am îndreptat spre papagali. Lângă ei era un stup de albine cu tot felul de informații despre creșterea și îngrijirea lor. Atenția ne-a captat-o activitatea cu lut. De jur împrejurul celor două mese erau copii cu tot felul de obiecte, câteva ustensile pentru pisarea usturoiului, bețe pentru frigărui și bucăți mari de lut din care fiecare își tăia cât avea nevoie.

DSC_6546-01-01.jpeg

Modelarea cu lut stimulează creativitatea, textura lui moale permite oricăror mânuțe să se înfigă în el, fiind printre jocurile preferate ale copiilor. Majoritatea construcțiilor s-au încadrat în tematica „Expediție în Africa „. Fiul meu s-a îndrăgostit de presa de usturoi și de firicelele de lut care ieșeau prin găurele. După vreo 20 de minute ne-am continuat plimbarea printre speciile de plante și arbori. Țin să precizez că în această grădină botanică se fac tot felul de experimente și cercetări ale universităților din Delft și Utrecht, existând pentru prima dată în urmă cu 100 de ani. Are 2.5 hectare, fiind cel mai larg spațiu verde al orașului și găzduiește 16 familii de plante și una de gen, Lavandula. Aerul proaspăt din grădină mă face să mă simt mai sănătoasă. Cum piciul nu avea stare, am cam grăbit plimbarea. Ne-am oprit la un tobogan, apoi ne-am întors la activitatea cu lut. Am propus să mergem să mâncăm, dar nu înainte de a construi din bețe de trestie de zahăr un adăpost și o adevărată operă de artă din petale de trandafiri bătute cu ciocanul (peste o hârtie groasă se pun câteva petale, peste ele un servețel, apoi se bat cu un ciocan, iar culorile se imprimă pe hârtie). Ne-am luat la revedere de la grădină, sperând spre o dată viitoare și ne-am dus spre centrul orașului să mâncăm pizza la un restaurant. Pe drum am văzut o lebădă care se plimba suav pe apă și o caleașcă în stilul anilor 1900 ce plimba niște turiști. După ce am mâncat, am luat-o spre centrul orașului, loc care mi-a trezit amintiri, deși a fost pentru prima dată când am călcat aici. S-a vrut neapărat să facem o plimbare cu minifurgoneta și ce să vezi? Șoferul ne-a întrebat unde mergem și ne-a luat fără să plătim, deși eu i-am cerut să-mi spună de unde pot cumpăra un bilet, totuși el a insistat să ne ofere o călătorie gratis până la gară. Această faptă de apreciat ne-a încheiat cu bine ziua în Delft și ne-a lăsat cu gustul de a reveni curând.

DSC_6558-01

Fotografii: Aniela Ciugureanu

Viața în Vlissingen, Olanda

DSC_4088-01.jpeg

Vlissingen este un oraș port, situat pe coasta de sud-vest, a Olandei, mai exact, pe un estuar (Wesderschelde) cu ieșire la Marea Nordului, aproape de granița cu Belgia, fiind locuit de 44 500 de oameni (cf 2017), de diferite naționalități. Se află la 2h distanță de mers cu mașina față de Amsterdam și Bruxelles și la 4h de Paris. Este un oraș internațional portuar de mare importanță, al treilea ca mărime după Amsterdam și Rotterdam. Activitatea portului este clar vizibilă și intensă. De pe faleză, vedeți toate tipurile de nave cu containere, remorchere și multe alte nave de marfă. Portul Vlissingen se află la doar cincisprezece minute de centrul istoric al orașului Middelburg sau de orașul fortificat Veere. Pe o altă insulă la care se poate ajunge traversând un pod interesant, este orașul istoric Zierikzee. Vlissingen aduce anual mii de studenți din întreaga lume la Universitatea de Științe Aplicate. Datorită poziției sale și a faptului că și-a păstrat latura medievală, mai ales în centru, localitatea a devenit o importantă atracție turistică. O plimbare pe renumitul bulevard Ruyter, admirând Marea Nordului îți induce o stare de liniște pe care nu o vei uita curând. Bineînțeles, ca în mai toate orașele olandeze, câteva canale navigabile își au traseul și aici. 

Costuri lunare

Chiria unui apartament pornește de la 540 €/lună, pentru unul de 19 m, ajungând până la 2680 €, pentru unul de 150 m, în zona centrală. De obicei, cele mai multe se învârt în jurul sumei de 1000 €/lună și în calcularea prețului atârnă și faptul dacă este mobilat sau nu. La un apartament de 90 m se plătește în jur de 270-300 € gazul, electricitatea (asta în cazul în care nu este dotat cu panouri solare), apa, internetul și taxa pe canalizare și deșeuri. Parcarea este taxată în funcție de zonă, în unele zone fiind gratuită, în altele 50 €/an, iar pentru 1h de parcare în centrul orașului scoți 1,80 €. Un bilet pentru o călătorie de 15 minute cu autobuzul costă 2,65 €, iar una de 30 de minute 5,30 €. Deci, din Vlissingen până în Middelburg plătești 5,30 €. Asigurarea de sănătate este obligatorie în Olanda, iar suma care se plătește lunar nu e deloc neglijabilă. Copiii până la 18 ani sunt asigurați gratuit. Costul unei asigurări începe de la 120€ și crește în funcție de ce servicii suplimentare mai adaugi. Eu am și servicii pentru stomatologie, mai mult urgențe, vizite, și plătesc 143 €/lună. Bineînțeles, unele servicii medicale sunt decontate doar 75%, altele 85%, restul plătește pacientul. De exemplu, soțul meu a mai plătit 50 € pentru analize uzuale la sânge. Copiii până în 4 ani pot frecventa grădinița sau grupuri de joacă. Grădinița se plătește, dar în funcție de veniturile familiei și de obicei, acolo unde ambii părinți lucrează suma de plată este mică, acolo unde doar un părinte are un job, suma e mare. Băiețelul meu frecventează grupul de joacă (tot un fel de grădinița cu program scurt) 3h/zi, două zile pe săptămână, deci pentru 24h/lună se facturează 64 €. Școala începe de la 4 ani, până la 6 ani făcând activități care includ multă joacă, activități în aer liber, pictură, muzică. Sistemul public de învățământ este gratuit. Se achită doar 30 € la înscriere. În timpul anului școlar sunt vacanțe la fiecare 6-8 săptămâni, plus multe zile naționale libere. Costurile alocate hranei, în cazul nostru, ajung la 400 €/lună, poate chiar 500 € în lunile în care avem vreun eveniment.

CSC_3374-02

Viața socială și culturală 

Olandezii sunt mari petrecăreți și dezinhibați când vine vorba de distracție. Pe timpul verii au loc diferite evenimente ca Festivalul Gastronomic, Festivalul de Teatru, concerte, târguri, expoziții. Orașul este dotat cu un cinema în care rulează cele mai noi filme 2d și 3d și o bibliotecă. În weekend-ul 5-7 iulie va avea loc Festivalul de Teatru și sunt curioasă cum se desfășoară un astfel de eveniment aici. Se organizează ateliere de pictură pentru amatori și concerte de muzică clasică.

Alte costuri

O masă la restaurant te costă mult mai mult în comparație cu România. Pentru două feluri principale și două pahare de vin achiți între 50 și 70 € sau mai mult, în funcție de restaurant. Abonamentul anual la bibliotecă, pentru categoria de vârstă de 21 – 64 de ani este de 47,5 €. Permisul de pescuit care-ți dă posibilitatea să ai acces la peste 90% din apele orașului, este de 38,5 €/an. Serviciile la saloanele de coafură pornesc de la 12 € la copii pentru tuns și ajung la 40€ pentru un coafat. Accesul la sala de joacă indoor este 5.95 €/adult sau copii până în 4 ani; cei peste 4 ani plătesc 10 €.

Ca și concluzie, deși știu că nu e nimic nou în ce urmează să spun, viața în Olanda nu e deloc ieftină, dar cred că acest aspect nu este chiar atât de important pe cât este calitatea vieții semnificativ net superioară celei din România. 

LRM_EXPORT_1208101584985082_20190315_213912090-03

 

Fotografii: Aniela Ciugureanu

 

 

Ce mi-a plăcut în Leiden?

DSC_6231-01

Pe zi ce trece mă minunez tot mai mult de frumusețea Olandei. Țin să precizez că nu știam mai nimic despre această țară și nu-mi inspira mare lucru. Dar, mi se întâmplă, de multe ori, să greșesc și încep să văd anumite lucruri din altă perspectivă. De-o surpriză incredibilă am avut parte duminica trecută pe care am însemnat-o în calendar ca plimbare în romanticul oraș olandez, Leiden. Și nu regret. De fapt, regret că timpul a trecut uluitor de repede. Dar, așa se întâmplă când te dedici activităților interesante. Leiden este un oraș universitar, încă din 1575, azi, animat de mulțimea de studenți veniți din toate colțurile lumii. Universitatea este la fel de renumită ca Sorbona. Orașul este construit pe malurile vechiului Rin, numărând peste 28 km de canale și 88 de poduri. Canalele au fost în planul de construcție al orașului încă din secolul al XVII-lea, cel exterior având ca scop apărarea localității, iar cele interioare serveau în gestionarea apei, transport și dezvoltare. Este orașul natal al lui Rembrandt și al lui Armin van Buuren.

DSC_6220-01

Ce m-a determinat să merg în Leiden? Am dat din întâmplare peste un articol aici care mi-a stârnit curiozitatea legată de poemele pe ziduri și mi-am zis că neapărat să merg și eu să le văd. Dacă nu știai, am scos și eu o broșură cu poezii pe care o poți comanda de aici. Din gară, am pornit spre centrul orașului și aproape că nu-mi venea să mai plec de acolo. Centrul te acaparează cu frumusețea lui prin diversitatea podurilor, a morilor de vânt și a canalelor pe care mișunau zeci de bărci. Deci, pentru a admira casele vechi, o plimbare cu barca se impune și mai ales dacă sunteți cu copiii. Primul obiectiv a fost Muzeul de Etnografie (Volkenkunde), situat în apropierea Molen de Valk. Nu pot să descriu în cuvinte pacea și liniștea pe care le-am simțit în timpul în care am fost acolo. Poate datorită atmosferei calde, dată de proiecțiile fotografice de pe pereți, însoțite de sunete în surdină sau datorită mirosului proaspăt de obiecte vechi îmbinat cu acel miros pe care-l simți când intri într-un magazin cu genți și pantofi din piele? Cert este că acolo colecțiile impresionante te transpun în timp și te fac să-ți imaginezi cum trăiau oamenii în trecut. Mi-a trecut prin minte că noi chiar ne-am îndepărtat de natură foarte mult, aproape că o vedem ca pe-un dușman și ne plac mașinăriile, comoditatea dată de lucruri care se fac într-o clipită. În schimb, oamenii aceia încercau să o integreze în viața lor, era ca un aliat în procurarea hranei, a confecționării hainelor, uneltelor. Desigur, am evoluat, dar, eu simt natura ca o îmbrățișare caldă pe care ar fi bine dacă am prețui-o mai mult și ne-am dărui din timpul nostru venerând-o. Aici se găsesc colecții din Indonezia, Asia, Africa, America de Nord, Australia, China, Japonia și Coreea, Oceania. Deci, dacă vreți să vă petreceți două ore într-un mediu relaxant, inspirat și liniștitor, vă recomand acest muzeu. Și desigur, dacă vă plac muzeele. Intrarea costă 15 euro, pentru cei care nu au card de muzeu. Al doilea obiectiv a fost să caut poemele inscripționate pe pereții clădirilor. Am găsit șase, din cele 101, printre care și Sonetul XXX al lui Shakespeare și Pablo Neruda. Apoi, m-am plimbat pe lângă canale, urmărind traiectoria apelor cu bărci. Desigur, dacă nu m-aș fi grăbit să iau trenul pentru ajunge și la evenimentul dedicat zilei internaționale a iei din Aalsmeer, cu siguranță v-aș mai fi împărtășit din frumusețea acestui oraș. Las fotografiile mele să vorbească pentru mine.

DSC_6318-01

DSC_6323-01

DSC_6269-01

DSC_6344-01

Update:

Și pentru că pot afirma că Leiden și-a câștigat un loc în inima mea, revin cu completări. Plimbarea cu barca pe canale este de neratat. Este pe to do list. Am descoperit multe fațete ale orașului, secrete pe care de unul singur nu le vei afla. Fie că optezi pentru a merge cu barca în grup, fie individual, o să rămâi surprins/ă de măreția acestei așezări. Fiecare cotitură are o poveste, una de demult care spune cât de inventivi sunt oamenii. Vei afla despre istoria morilor de vânt, despre podurile vechi și noi, despre clădiri importante și multe amănunte semnificative de la căpitanul bărcii. Enjoy it!

 

 

Activități de făcut într-o călătorie

photo of person sitting on floor near train
Fotografie de Dids pe Pexels.com

 

Și iată-mă la drum. Merg spre Leiden cu trenul. Am hotărât să iau o pauză. Pauzele mă ajută când vreau să reflectez, să-mi fac ordine în gânduri și mă relaxează. Suntem plini de speranță când suntem activi și preocupați dar, există posibilitatea să ne umplem de splendoarea cerului, atunci când ne oprim din acțiuni și doar admirăm. — H.M. Tomlinson

Călătoria durează două ore și cred că este util pentru tine să împărtășesc ce fac în acest timp. Iată câteva idei pe care le poți prelua, în loc de a da scroll pe pagina de facebook. Bineînțeles că se pot adapta și călătoriilor alături de copii.

1. Scriu. Pe blog, în notițele de pe telefon sau în agendă totul merită notat, mai ales vreo idee trăznită.
2. Admir peisajul, florile, casele, animalele din ferme, mașinile care gonesc, orice este vizibil de la geamul trenului.
3. Citesc. Cu cititul nu-mi iese mereu pentru că am rău de mișcare, dar când simt că sunt ok, arunc o privire într-un ebook.
4. Ascult și vizionez filmulețe legate de domeniul dezvoltării personale.
5. Ascult muzică.
6. Pur și simplu stau. Îmi fac planuri, mă gândesc la ce aș putea face în următoarea perioadă și caut soluții pentru a acționa.

Tu ce faci în timpul unei călătorii lungi?