Când ești jos, poți doar să te ridici

daylight-environment-flora-999311

Pexels.com

Hai să vă spun o poveste, știu că vă place.

A fost odată un om care nu avea nici un vis. Se trezea în fiecare dimineață, făcea aceleași lucruri, mergea la serviciu, apoi venea acasă, deseori pornea televizorul sau citea, din când în când mai ieșea în oraș și cam atât. Și uite așa trecut-au anii peste omul nostru. Când ceva nu-i era conform planurilor sale, se simțea ca o victimă, dădea vina pe alții, nicidecum nu-și asuma răspunderea pentru eșecurile avute și problema era că abandona imediat și nu învăța nimic din toate astea.

Ce ați crede dacă v-aș spune că despre mine este vorba în rândurile de mai sus? Că așa am fost mulți ani la rând, trăind într-o vale a ignoranței? Probabil nu ați avea prea multe lucruri de bine de spus. Apoi, am avut o perioadă în care nu mă regăseam în nimic. Nu aveam energie și motivație, eram sătulă de viața fără rost pe care o duceam. Nu-i găseam esența, eram pierdută printre lucruri lipsite de importanță. Mi-ar plăcea să vă spun că viața de mamă m-a vindecat, dar din păcate atunci am atins apogeul decăderii. M-am trezit într-o lume pe care eu am creat-o și nu era deloc ce-mi doream cu adevărat. De departe, nici măcar nu știam ce-mi doream de la viață. Apoi, a urmat o pauză de reflectare, timp în care am început să fac sport, să-mi acord mai multă atenție mie, să mă pun pe primul loc. Și tare bine mi-a prins. Am aflat de programele de dezvoltare personală ale Danielei Nica și mi-am achiziționat cât pentru o viață întreagă. Nu o să încerc să te conving că și tu ai nevoie de dezvoltare personală, deși eu chiar cred că toți avem nevoie, dar vreau să îți spun că cea mai bună investiție pe care o poți face e în tine. Educă-te, nu te opri niciodată, citește, cizelează-te, examinează-te, ocupă-te de corpul tău, pune-ți propria sănătate pe primul loc înainte de toate, fii în competiție cu tine însuți. Și găsește-ți sensul vieții tale, caută prin sertare vechi pasiuni pe care le-ai dat uitării.

Viața aceasta pe care trebuie să o prețuim nespus, ne-a fost dată să o TRĂIM din plin, să ne punem pe primul loc visurile, talentele și pasiunile noastre, să avem grijă ce hrană oferim trupului și minții noastre, să ne acceptăm și să ne iubim așa cum suntem, să fim cea mai bună versiune a noastră.

Și, revenind la mine, dezvoltarea personală m-a ajutat și încă mă ajută mai mult ca un psiholog. Mi-am descoperit pasiuni, am dat frâu liber unor dorințe, am planuri de viitor și dau un sens vieții mele. Știu cât de ușor e să te pierzi în treburile de zi cu zi, când te împarți între casă și job, când timpul nu-ți rămâne nici pentru a-l petrece cu cei dragi. E dificil să găsești un echilibru. Și din păcate, nu am nicio rețetă magică, știu doar că nimic nu e imposibil. Dar, cu siguranță cheia e la tine. Și-mi doresc mult să îți găsești locul în această lume.

Nu talentul îți aduce succesul

 

Tot mai mult se vorbește despre talent și fac pariu că mulți dintre cunoscuții mei consideră că nu am talent la scris. Bineînțeles că părerea cititorilor blogului contează, dar până la un punct și nu mă voi opri din a face ce-mi place. Știți, multe visuri au fost ucise pentru că oamenii s-au lăsat influențați de părerile celor din jur. Nici nu și-au dat o șansă să încerce. Dar de unde știi dacă ai talent în a face ce-ți place? Nu știi până nu începi acel lucru, până nu obții rezultate și asta poate dura de la câteva luni la câțiva ani. Talentul se educă și este în acord cu abilitățile tale. 

TALÉNT,talente,s. n. Aptitudine, înclinare înnăscută într-un anumit domeniu; capacitate deosebită, înnăscută sau dobândită, într-o ramură de activitate, care favorizează o activitate creatoare. ◊ Loc. adj.De talent = talentat. ♦ Persoană înzestrată cu aptitudini remarcabile. – Cf dexonline

Da, unii oameni se nasc cu talent în muzică, pictură, scris, vorbit în public, etc., dar dacă nu știu ce să facă cu această capacitate este egal cu 0. Cunosc oameni foarte talentați care nu doresc să-și valorifice această abilitate. E decizia lor și o respect. Dacă

close up of hand over white background
Fotografie de Lum3n.com pe Pexels.com

ai un scop, perseverență și o dorință arzătoare, așa cum spune N. Hill, de care să-ți legi talentul, cu siguranță vei ajunge departe și visul se va împlini. Iată și câteva exemple de oameni celebri care la început nu păreau a fi talentați. J. K. Rowling, celebra autoare a personajului și seriei Harry Potter a fost refuzată de 12 edituri, sfătuită să-și găsească un job deoarece nu va face bani din cărți pentru copii. Astăzi, brandul Harry Potter valorează peste 15 miliarde de dolari. Lui Arnold Schwarzenegger i se spunea mereu că are un corp ciudat, un nume lung și că nu are nicio șansă de reușită. Actrița Kate Winslet s-a născut într-o familie săracă și formele corpului ei nu erau de partea sa. Și exemplele pot continua. Acești oameni au în comun determinarea, încrederea în forțele proprii și dorința intensă de reușită.

Nu am scris despre asta să demonstrez cuiva ceva, ci pentru a vă sugera să lăsați deoparte influențele negative, părerile care nu se potrivesc cu visul vostru, să încercați lucruri noi dacă nu știți la ce aveți talent și să acționați. Nu mai gândiți că trebuie neapărat să ai talent pentru a întreprinde o creație, pentru a-ți îndeplini visul. Toată lumea are potențial, dar puțini oameni devin conștienți de el și îl folosesc la capacitate maximă. Eu, personal, știu un lucru. Nu vreau să ajung să regret peste ani că nu mi-am oferit oportunitatea de a face ce-mi doresc și ce-mi place, doar pentru că altora nu le convine că ies din tipare. Și mai știți ceva? John Maxwell spune despre talent că este doar un punct de plecare, îți oferă oportunități, dar nu și calea spre succes pentru că nu e suficient. În cartea sa, „Talentul nu este suficient” – o puteți comanda de aici – el scoate în evidență 13 puncte cheie în dezvoltarea talentului care conduc spre reușite și anume: încrederea, pasiunea, inițiativa, concentrarea, pregătirea, exercițiul, perseverența, curajul, disponibilitatea, caracterul, relațiile, responsabilitățile și munca în echipă.

Voi ce credeți despre talent?

 

Construiește-ți drumul

DSC_4786-02

Foto: Aniela Ciugureanu

 

De multe ori mă întreb ce s-ar fi întâmplat în călătoria mea dacă aș fi ales altă facultate, alt job sau alt oraș în care să trăiesc și de fiecare dată ajung la același răspuns. Toate aceste alegeri mi-au adus în cale experiențe, situații, oameni care mi-au arătat că am fost în locul potrivit la momentul potrivit. Atunci nu credeam asta. Eram convinsă că nu pot lupta împotriva sorții. Că fiecare are un drum al său deja dat, gata construit și gata de urmat, adică tot ce îți este oferit tu trebuie să iei fără să opui rezistență. Aceasta era o limitare aflată în subconștientul meu și ieșea la iveală fix atunci când nu voiam să părăsesc zona de confort, mai exact, când trebuia să iau o decizie. Până la urmă, decizia era luată cu greu și cu scuza că „așa îmi este scris”. Atât era conștientizarea. Mi-a luat mai bine de 25 de ani din viață să ajung la concluzia că eu sunt propriul constructor al propriului drum și că eu sunt cea care oferă timp, momente, valori vieții. De puțin timp am început să-mi reconstruiesc drumul și am pus mâna pe creion pentru a-l proiecta. Desigur, arată ca al unui începător, dar am găsit motivația pentru a-l continua până la sfârșitul vieții. Motivația este că vreau să ofer și celor din jur din experiențele mele, să le fiu de folos.

Al tău cum este? Nisipos, pietruit sau astfaltat? Indiferent cum ar fi, convinge-te că tu te ocupi de el, de la tine pleacă planul construcției și tu coordonezi lucrările. Ia-ți ajutoare care vor să fie alături de tine, cu care împărtășești aceleași principii și pentru care să fii recunoscător. Fii alături și de mine, abonează-te la acest blog.

Cum te mobilizezi?

person holding stay focuseds paper
Fotografie de rawpixel.com pe Pexels.com

 

E ușor să te lași distras de la scopul tău. Și mai ușor este să renunți la el. Când vrei să te schimbi, când vrei să îți dedici timpul visului tău, chiar atunci apar alte lucruri mărunte care-ți acaparează gândurile și te fac să te îndoiești de puterea ta, de potențialul tău.

Perseverența este cheia. Fă în fiecare zi câte puțin, dar fă. Recunosc că uneori îmi vine greu să mă mobilizez, să mă gândesc ce ar trebui să fac mai departe și unele zile trec fără să mă dedic țelului, dar mă folosesc de aceste metode:

1. Am scris planul visului meu și de fiecare dată când mă blochez, verific agenda sau notițele din telefon, apoi lucrurile devin clare. Băiețelul meu ocupă mare parte din timp, așa că într-o zi am parte de o oră, două sau trei ore libere, când doarme sau e la grădiniță unde merge doar două zile pe săptămână a câte trei ore. Deci, zic, să profit la maximum de fiecare minut. Și atunci las treburile casnice, cumpărăturile și alte distracții (facebook, messenger, tv) deoparte. Acela este timpul meu, dedicat mie și doar mie. Atunci fac activități care mă ajută să cresc în ce mi-am propus, de exemplu cursuri de fotografie sau scris, exerciții fizice, citit. Nu înseamnă că nu mai gătesc sau că nu mai fac curat, ci energia o canalizez acolo unde este cel mai important. Cum vreau să-mi transform pasiunea pentru fotografie în afacere dacă nu-mi dedic timp pentru învățare și creștere?
2. Mă trezesc devreme în jur de 7, astfel încât să apuc să citesc sau să ascult un call din domeniul dezvoltării personale până se trezește piticul. Nu-mi iese de fiecare dată. 🙂 Somnul este foarte important pentru mine, de-a lungul timpului am realizat că nu funcționez cu mai puțin de 8h dormite. În perioada alăptării a fost crunt, eram veșnic obosită și stresată. Te înțeleg perfect dacă ești în situația de mai sus. Încearcă să găsești măcar 10-15 minute pentru tine în mai multe părți ale zilei. Dacă trezitul devreme nu e o opțiune pentru tine, găsește 20 de minute seara.
3. Cel mai important să nu mă „biciuiesc” dacă nu-mi iese. Am și eu zile în care intervine ceva (vacanța piciului, îmbolnăviri), nu mă simt bine eu sau soțul meu sau pur și simplu am un ritm scăzut. Știu că lucrurile vor reveni la normal așa că încerc să nu mă mai stresez.
Cel mai mult ar trebui să renunțăm la scuze. Recunosc că eu încă le mai folosesc, dar lucrez la ele. Una dintre ele ar fi că am copil și nu am când să fac ce-mi doresc sau vin prea obosit/ă de la serviciu, nu mai sunt în stare de altceva, nu știu ce să fac în timpul liber, etc.
Sentimentul că am făcut ceva pentru mine personal este împlinitor, mă  binedispune și mă stimulează să continui.

Pe tine ce te împlinește? Ce te face să te ridici dimineața cu zâmbetul pe buze?