2020 a avut și părți pozitive

2020 a fost, cu siguranță, un an memorabil. Am avut parte și de multă pozitivitate și mult bine, cu toate că accentul a căzut pe boală, neajunsuri și pe teama de a socializa, astfel, prinzând un trend negativ. E de înțeles, având în vedere că unii oameni au pierdut persoane dragi sau nu au putut să le fie alături când au fost bolnave, în stare gravă. E dureros. Și mai dureros a fost că, la nivel mondial, zeci de milioane de oameni și-au pierdut sursa de venituri, ajungând în pragul sărăciei.

Această pandemie a scos și latura artistică din noi. Cel mai tare m-a emoționat, până la lacrimi, când italienii au început să cânte împreună pe balcoane. Unii oameni au apelat la umor, ca armă puternică, și ne-au delectat cu tot felul de situații amuzante rezultate din prea mult stat acasă. Creativitatea a înregistrat scoruri ridicate.

Cred că am avut suficient de mult timp încât să ne redefinim valorile, relațiile cu cei din jur, principiile noastre de viață și să ne resetăm prioritățile. Am văzut cât putem îndura să stăm închiși în case, cât putem rezista, unii dintre noi, dorului de cei dragi și până unde trasăm limita suportabilității.

Cu toate astea, am fost martori la renașterea florei și faunei. Nimeni nu se aștepta ca statul în case să aibă un impact pozitiv asupra mediului înconjurător. Asta ne demonstrează, încă o dată, că noi, oamenii, suntem principalii răspunzători pentru distrugerea planetei.

Acest lucru a dat de gândit, din nou, unora dintre marile companii, căutând activ moduri sustenabile în producție. H&M a început investirea în reciclarea îmbrăcăminții, iar compania de beauty Lush produce cosmetice zero waste.

S-a dovedit, iarăși, că avionul este cel mai poluant mijloc de transport. Odată cu anularea zborurilor și cu închiderea fabricilor, ceea ce a stopat emisiile de carbon, am putut asista la îmbunătățirea calității aerului.

Totodată, electrificarea mijloacelor de transport crește de la un an la altul, în 2030 așteptându-se să ajungă la un procent de 12% global.

Deci, fie că credem sau nu, sănătatea noastră este intens determinată de sănătatea planetei. Oamenii de știință cred în teoria conform căreia pandemia a venit ca o consecință a distrugerii biodiversității. În ultimii 50 de ani, lumea a pierdut peste 60% din animalele sălbatice, în timp ce infectarea cu noi viruși a crescut de patru ori.

Pentru mine, 2020 a fost un an mai bun ca mulți alți ani din viața mea, poate nu la fel de reușit și plin de experiențe ca 2019, dar mult mai profund. Mi-am făcut curaj să iau decizii importante în plan personal și să mă pun pe primul loc. Am avut posibilitatea de a participa la ediția de Spring SuperBlog 2020, ediție în care am ajuns printre finaliști. Am citit pe nerăsuflate peste zece mii de pagini de literatură, biografii și dezvoltare personală. Am început să practic recunoștința și iertarea de sine. M-am conectat mult mai profund cu băiețelul meu. Din fericire, nu mi-am pierdut locul de muncă. Și, cel mai important, am descoperit că vreau să mă îngrijesc mai mult de această casă minunată, a tuturor, planeta. De câteva luni cumpăr produse fără plastic și prietenoase cu natura. Vreau să aprofundez și mai mult această modalitate de trai și să contribui la reducerea produselor din plastic inspirându-i și pe cei din jur. Cred că fiecare alegere spre această tendință contează, oricât de mică și nesemnificativă ni se va părea.

Sper din tot sufletul că și voi ați avut un dram de fericire în acest an atipic, că sunteți sănătoși, înconjurați de persoanele cele mai dragi și că ați rămas pozitivi în legătură cu viitorul.

Există viață socială și ca expat

men and women standing infront of dining table
Fotografie de Lisa Fotios pe Pexels.com

Cum ar fi dacă v-aș spune că viața mea socială e mult mai intensă ca în România? Că aici, în Olanda, am găsit nu una, nu două, ci șase familii de români cu copii de vârstă apropiată băiețelului meu? Mai exact, am ajuns să ne petrecem weekend-urile împreună, la un grătar, să ieșim prin oraș sau în tot felul de spații destinate celor mici și să ne vedem seara în parcuri pentru copii. Sună bine, nu-i așa? Tocmai de acolo a început totul, în parc, acum în vacanță. Nu știam unul de celălalt și totuși, frecventam acel loc de recreere la ore diferite. Și uite că legea atracției a funcționat în cazul nostru. Toți aveam dorința de a întâlni și alte familii și când s-a întâmplat, păi au venit cu vârf și îndesat. Toată lumea-i încântată, mai ales copiii că au parteneri de joacă. Și asta nu e tot. Am ajuns să ne și ajutăm între noi, să fim acolo când cineva are nevoie. Uite că am mai spulberat și un mit, cum că, românii plecați în alte țări sunt răi și egoiști. Important este să găsiți lucruri pe care le aveți în comun, valori asemănătoare și să fiți pe aceeași lungime de undă. Nu este imposibil, să știți. Știu că una dintre temerile principale ale celor care vor să emigreze este că le va fi greu să-și facă prieteni. Începutul poate fi descurajant, dar sunt convinsă că nu veți fi singuri pentru mult timp. Și oamenii de alte naționalități sunt dornici de comunicare și socializare.

Românii de aici nu mai doresc să se întoarcă în țară, sau dacă vor, cu siguranță o vor face peste câțiva ani. Cu toate astea, ne implicăm în problemele României, chiar dacă suntem la distanță. Speranța la o viață mai bună este încă prezentă.

Nu știu experiența voastră legată de viața socială, dar aceasta e a mea. A noastră. A unui grup de români din Vlissingen.

Mi-ar face mare plăcere să împărtășiți cum este a voastră. 🙂 Cu cine v-ați împrietenit?