Despre îndrăgostire, iubire și atașament

Cine a spus că iubirea este cel mai înalt nivel de profunzime la care poate ajunge un om, a spus o mare vorbă. Dar uite, până să ajungem acolo, știm ce înseamnă a iubi? Veți spune că da. Desigur, dar de multe ori confundăm iubirea cu îndrăgostirea sau cu atracția sexuală. Sau poate suntem într-o formă de atașament pe care l-am trăit în copilărie. Sau poate că mai întâi așteptăm doar să fim iubiți și abia apoi să oferim iubire, ca un fel de troc.

Despre îndrăgostire

Când ne îndrăgostim, ne pierdem mințile, la propriu. Nu mai acționăm lucid. Suntem într-un sevraj de emoții pozitive, de euforie. Nu mai avem poftă de mâncare, nu mai dormim, nu ne mai concentrăm la activitățile noastre, gândurile ne sunt dominate numai de persoana de care ne îndrăgostim, vrem să fim doar alături de ea. Asta este perfect normal, spun psihologii. Tot ei afirmă că ce se petrece în corpul nostru atunci seamănă cu sevrajul datorat consumului de droguri. Aș adăuga și că sentimentul de acceptare și de reușită datorat faptului că cineva te place este foarte puternic. Te simți foarte bine în pielea ta. Ești încrezător, ai lumea la picioare, ești de succes.

Starea de îndrăgostire durează de la câteva ore la câteva zile. După ce ea trece, unii oameni își dau seama că, de fapt, nu au nimic în comun și se despart. Alții își doresc să descopere și mai mult persoana respectivă și continuă să construiască o relație bazată pe respect, încredere și în cele din urmă iubire. Dar mai sunt și acele cazuri, foarte multe din păcate, care, deși își dau seama că nimic nu-i apropie sau poate că-i apropie un atașament din copilărie, continuă să se agațe de o relație plină de tulburări, de nefericire, crezând astfel că vor face pe eroii, că vor vindeca traume, că vor reuși să schimbe partenerul după cum își doresc, așteptând să iasă învingători.

Cele două greșeli majore, consider eu, că le fac oamenii când se îndrăgostesc este că fie confundă dragostea cu atracția sexuală, fie iau decizii pripite care, mai târziu, le aduc suferință. Sfatul meu este să îți analizezi bine sentimentele, să nu te grăbești, să îți iei timpul necesar și să nu faci promisiuni pe care nu le poți îndeplini. Să te cunoști, să îți știi reacțiile în diverse împrejurări este un mare avantaj.

Despre atașamentul nesigur

Relația de atașament se formează încă din primul an de viață și va impacta relațiile de mai târziu ale viitorului adult. Dacă părinții și-au arătat mereu disponibilitatea și au fost prezenți să răspundă nevoilor bebelușului se formează o relație de atașament securizant. Mai târziu vom avea un adult cu stimă de sine ridicată, încrezător, care se acceptă și se iubește, care-i deschis și care poate oferi iubire. Dacă părinții nu satisfac în mod constant nevoile bebelușului și vor apărea din când în când, vor deruta copilul și acesta va ajunge să trăiască cu teama de abandon, de singurătate. Acesta nu-și va arăta temerile și își va inhiba emoțiile atât în joc cât și în relațiile cu cei din jur.

Mai târziu, adultul care a simțit abandonul în copilărie, va căuta în relațiile cu cei din jur să îi mulțumească, să le facă mereu pe plac de teama de a nu fi respins și de a nu rămâne singur. În relația cu persoana iubită va încerca să-i accepte orice deviere de comportament, orice greșeală fatală, de teama de a nu fi respins, îndepărtat și abandonat. Acestor persoane le va lipsi încrederea în sine și le va lipsi acel sentiment de împlinire față de propria persoană. Vor pune pe umerii celor din jur, nu-și vor asuma responsabilitatea legat de ceea ce simt și îi vor învinui pe ceilalți pentru toate emoțiile lor. Adică vor fi într-o permanentă dependență de ceea ce fac ceilalți raportat la persoana lor.

Încă ceva. Atașamentul diferă de iubire. Este o legătură emoțională de lungă durată cu o altă persoană, în care unul dintre indivizi este vulnerabil, iar celălalt este securizant, aduce confort, iar separarea de această persoană produce disconfort, supărare (sursa aici).

Din fericire, există șanse ca aceste persoane să-și câștige încrederea în sine și să iubească fără suferință, liber și fără compromisuri. Prin acțiune, făcând altceva, ieșind din acel normal anormal. Terapeuții ajută mult, dar mai ajută și dezvoltarea personală, propria conștientizare despre sine și cititul cărților de specialitate.

Despre iubire

Mă întrebam mai sus dacă știm ce înseamnă iubirea. În afara dragostei pe care o poartă o mamă copilului ei, care vine natural și fără nici un efort, pentru celelalte tipuri de iubire este nevoie de efort, de acțiune. Așa cum spune Erich Fromm în ”Arta de a iubi”, iubirea este o activitate, o artă pe care trebuie să o învățăm atât teoretic cât și practic, la fel cum învățăm arta de a trăi sau orice formă de activitate creativă. Tot el spune că deși toți oamenii își doresc să găsească iubirea, foarte mulți pleacă de la premise greșite în căutarea ei:

Prima ar fi că ei vor doar să se simtă iubiți, nu și a depune efortul de a-i iubi pe alții;

A doua este că văd iubirea ca pe un obiect și nu o aptitudine, adică e de-ajuns să găsești pe cineva care să te iubească și pe care să iubești;

A treia este confuzia dintre starea de îndrăgostire și menținerea unei stări permanente de iubire.

Erich Fromm ne aduce la cunoștință că în practicarea iubirii avem nevoie de disciplină, concentrare și răbdare. Iar condiția esențială este preocuparea majoră pentru a învăța arta de a iubi.

Spuneam mai sus că una dintre metodele prin care să ne câștigăm încrederea în sine în relațiile cu cei din jur este să și citim, printre altele. Dacă vă pasionează psihologia și dacă vă interesează să aflați mai multe detalii despre relațiile care eșuează, care sunt cauzele care stau la baza eșecului – care se trag tot din copilărie – care sunt tiparele unei relații de iubire distructivă și cum poți intra într-o relație de iubire deschis, încrezător, oferind și emanând dragoste, vă recomand cartea ”Femei care iubesc prea mult” de Robin Norwood. Este pur și simplu revelatoare, chiar esențială atât pentru femeile care sunt în relații de iubire reușite cât și pentru femeile care trăiesc un coșmar.

În această carte vom insista asupra motivelor pentru care atâtea femei aflate în căutarea unui bărbat care să le iubească par să găsească, inevitabil, parteneri labili, lipsiți de sentimente. Vom analiza de asemenea și motivul pentru care, chiar și atunci când înțelegem că relația pe care o avem nu este ceea ce ne doream, ne vine totuși atât de greu să îi punem capăt. Vom vedea cum o iubire normală devine exagerată atunci când, deși partenerul este nepotrivit, indiferent sau indisponibil, nu putem renunța la el – ba chiar îl dorim și avem nevoie de el mai mult ca înainte. Vom ajunge să înțelegem cum nevoia de dragoste, dorința arzătoare de a iubi, dragostea însăși se transformă în dependență.” Aș adăuga că se potrivește la fel de bine și bărbaților, dar există și echivalentul în cartea ”Bărbați care nu pot iubi” de Steven Carter, Julia Sokol.

Femei care iubesc prea mult de Robin Norwood se găsește în stoc în următoarele librării online:

Elefant Libris Litera

Bărbați care nu pot iubi de Steven Carter, Julia Sokol se găsește în stoc aici:

Elefant Carturesti Libris

Sursă foto: Unsplash.