Toamna se numără culorile. Câteva, nu toate. Galben, portocaliu, bej, maro, roșu, vișiniu, kaki, negru. De la fereastra sufrageriei, eu și băiețelul meu stăm și privim cerul, norii, strada, mașinile, trecătorii. El are o înclinație spre mașini, eu spre trecători. El enumeră mărcile văzute, pe mine mă pun pe gânduri combinațiile de culori și originalitatea cu care își asortează unii oameni hainele. Oare v-am zis că anul trecut, pe vremea asta, m-am înscris la un curs online de consultant vestimentar? Nu m-a ținut mult pentru că mi-am dat seama că a fost doar un moft de moment și nu m-am vizualizat făcând așa ceva pe termen lung. Tot privind, parcă aștept o apariție care să mă facă să vibrez, să strig, să se tipărească în mintea mea ca în ziua aceea…
Trebuie neapărat să împărtășesc cu voi ce s-a întâmplat în ziua aceea, ceva ce, cred eu, mă va bântui mult timp de acum încolo. Pe când mă îndreptam spre școala băiețelului meu, a apărut EA (acum mă simt de parcă aș fi un adolescent povestind despre cum s-a îndrăgostit): o doamnă într-o salopetă animal print, cu decolteu, asortată cu o geantă și botine cu toc, cu ochelari de soare care se așezau perfect peste machiajul natural, iar pe cap un voal maroniu. Venea din direcția opusă zâmbind încrezătoare și răspândind un miros dulce de parfum. Pesemne vă imaginați că ar fi mers direct spre o mașină luxoasă din care ar fi apărut un domn într-un palton și jeanși, dar… STOP! Nu, nu, pur și simplu, a trecut pe lângă mine și eu o priveam tâmp, cu admirație. Mai, mai că-mi venea să o opresc și să o iau la întrebări. Atunci, în mine, a avut loc o schimbare, o scânteie s-a aprins.
Moda nu este despre ce vrei să arăți lumii, ci despre ceea ce simți că ești. Cred că am auzit asta de n ori și am și trăit-o pe pielea mea. Totuși, la ea era ceva carismatic.
Și știți ce am văzut diferit la ea în comparație cu alte persoane care sunt în pas cu moda? Atitudinea ei încrezătoare de a se simți bine cu alegerile ei, ce mai, o persoană învingătoare. Faptul că a schimbat niște credințe de-ale mele despre modă și despre anumite femei a contat și cred că e influencerul meu anonim preferat.
Iată ce mi-a adus bun această banală întâlnire:
- Am urât dintotdeauna hainele animal print și știți de ce? În copilăria mea apăruseră acele pături cu astfel de printuri care mă trimiteau cu gândul spre kitsch. Și asociam animal print-ul cu sărăcia. Acum sunt convinsă că astfel de haine pot fi de o eleganță aparte și că dacă le porți în combinația potrivită, s-ar putea să-i și inspiri pe cei din jur. A fost o tendință pe care nu am înțeles-o niciodată, dar acum mă declar ușor tentată să o încerc.
- Indiferent de religie, poți purta orice. Le-am compătimit pe femeile din valul islamic, crezând că sunt limitate în ale modei, dar limitele sunt doar în minte. Cât trăiești înveți, chiar și despre modă și ar fi păcat să mă opresc aici. Văd carouri, jeanși și botine, stilul clasic pe care și eu l-am adoptat. Și bineînțeles că și rochițele în A line fac furori printre musulmane.
Când voi fi mare, vreau să fiu ca EA, să fac alegeri inspiraționale, să mă reprezinte fiecare bucățică de material și să și transmit acest lucru. Îmi pare rău că nu am fotografiat-o, dar cu cât încerc să îmi amintesc mai multe detalii, cu atât mai vie rămâne imaginea ei.
Articol scris pentru competiția SuperBlog 2019.
