Cum să faci să nu gătești zi de zi

Deunăzi, mi-a apărut în news feed, un video cu un comediant foarte apreciat și urmărit de peste un milion de oameni. Bineînțeles, i-am dat play. Se făcea că îl sunase un prieten să îi confirme dacă mai vine sau nu la nunta lui. Cum adică nuntă în condițiile de față? Băiatul avea deja planul bine stabilit. Se va ține nunta prin video call. Fiecare invitat își va comanda acasă mâncare și băutură de unde va dori. Darul nu se va mai pune în plic, ci se va trimite prin transfer bancar.

Comică situația, ce-i drept. Dar, de acolo până la realitate nu-i decât un pas. Deja am văzut aniversări sărbătorite pe skype. Oamenii sunt inventivi, se adaptează și ar face orice să mențină legătura cu familia și prietenii chiar și de la distanță, mai ales în momentele speciale.

Fie că te-ai gândit sau nu la o astfel de întâlnire virtuală cu prietenii, sigur te gândești și la mâncare. Dar de unde comanzi mâncare bună, delicioasă și proaspătă? Mie îmi place restaurantul Pasaj din Sibiu. Pe lângă faptul că e amplasat într-o zonă plină de istorie (deși acum nu mai contează locația, dar vă spun să știți pe viitor), anul acesta au pregătit un meniu divin (da, cu vin) cu produse locale și din regiune pentru masa de Paști, cu livrare la domiciliu. Deci, sprijină și producătorii locali. Miel, drob, ouă roșii, vin, cozonac sunt printre preparatele pe care le veți găsi în meniu. Păcat că sunt departe, la peste 2000 de km că zău că n-aș mai fi petrecut nici măcar un minut în bucătărie.

Un studiu arată că ne petrecem, în medie, într-un an, peste 700 de ore în bucătărie gătind, preparând cafeaua sau ceai sau spălând vasele. Echivalează cu un sfert din viață. Deci, nu mai pierde atât de mult timp în bucătărie. Bine, dacă îți place să gătești, nu e timp pierdut, e timp de calitate, un mod de a te relaxa. Iar cu situația actuală, mai că-ți vine să te tot retragi în bucătărie să mai pregătești câte ceva.

Dar mai ia o pauză. Poți comanda la restaurantul Pasaj dacă ești în Sibiu sau poți intra pe platforma Lokofood.ro care-și propune să sprijine restaurantele din proximitate, să susțină industria HoReCa și să faciliteze accesul spre livrarea mâncărurilor preferate.

Cred că e mult mai simplu să cauți pe un singur site mâncarea ta preferată în loc să accesezi 5 site-uri, de exemplu. Economișești timp de căutare și îți dublezi șansele de a găsi ce poftești.

Lokofood te încurajează să stai acasă, să ai grijă de tine, să nu te expui riscului de a te îmbolnăvi pierzând timpul prin magazinele alimentare și să dai o șansă restaurantului de lângă tine.

Și încă ceva. Alături de restaurantul Red Angus, Lokofood s-a alăturat campaniei „Împreună, împotriva Covid”, susținând cadrele medicale în această luptă. Și tu poți ajuta cu un meniu zilnic pe care-l poți achiziționa, pentru medici, de pe platformă. De livrare se ocupă restaurantul.

#SuntemAlăturiDeTine


Sursă foto: Lokofood.ro și pexels.com.
Articol scris pentru competiția Spring SuperBlog 2020.

Timpul de pe ceas

Ia uitați, dragilor, ce mai fac eu zilele astea! M-am reapucat de sport, așa, forțată de împrejurări și de situația actuală prin care trece întreaga omenire. De ce zic că m-am reapucat? Pentru că până în vara trecută, timp de 2 ani am tot făcut exerciții fizice la o sală de fitness, în casă sau prin parc. Apoi m-am angajat și am zic că mișcarea pe care o fac la muncă e mai mult decât suficientă (vă amintesc că sunt cameristă). Dar, de unde! Adevărul e că era o scuză de care mă agățam să mă mint singură, singuratică și să amân.M-am mai reapucat pentru că aveam nevoie de mișcare – kilogramele au reapărut fără sport- și pentru că sunt în căutarea unor activități sportive pe care să le fac cu al meu copil de aproape 5 ani. Avem în program alergare, sărituri, dans, de-a v-ați ascunselea. Sport, sport și iar sport. Dimineața, la prânz și seara (fie vorba între noi, cred că și-n somn ar vrea). Dacă ar fi după mine, aș citi toată ziua, m-aș uita la filme – oare sunt singura care nu a apucat să vadă nici măcar un film în această perioadă? Ne adaptăm, facem și altceva. Unul dintre cele mai distractive momente e jocul de-a hoțul și polițistul.

Ascundem un smartwatch, nu înainte de a seta alarma să sune peste câteva minute. Unul dintre noi e hoțul, de obicei băiatul meu, iar unul e polițistul. Hoțul găsește ceasul, alarma începe să sune, iar polițistul aleargă să prindă hoțul.


Da, se lasă cu distracție, garantat. Nu credeam că voi folosi un ceas inteligent în astfel de activitate. Să nu mai zic că mititelul meu cunoaște comanda pentru muzică. Păi, să vină și muzica! Și dansul! Yupi!

Dacă tot am început să vă zic de smartwatch, să continui. Soțul meu l-a achiziționat în iarna trecută. Afișajul digital ce permite verificarea orei, a datei, a conectivității, a temperaturii de afară e atrăgător datorită look-ului high-tech. E tare încântat de funcțiile lui. E conectat cu smartphone-ul, deci primește notificări, sms-uri, apeluri, emailuri, gestionează apelurile, are starea vremii, accesează muzica preferată, navigație GPS și are și pedometru (numără pașii). Acum îmi dau seama de ce nu are nevoie de telefon, uneori.Dar cel mai și cel mai tare mi se pare funcția de avertizare, o dată pe oră, când nu face mișcare, când petrece mult timp pe scaun, acasă ori la birou. A, încă ceva interesant. Îmi amintesc în decembrie, când zburam spre Viena, ceasul ne indica altitudinea avionului. Cât de tare, nu?
Acum știu că am o comoară pe care nu o prețuiesc la adevărata ei valoare. Fiți atenți! O să se lase cu ceartă. Acum suntem 3 pe un singur smartwatch. Presimt că o să arunc o privire la categoria de ceasuri damă curând.Găsesc eu o soluție să profit de ceas și de funcțiile lui. O să mă folosesc de el la un antrenament Tabata. Am spațiu suficient în sufragerie. Tabata este un antrenament de intensitate mare, cu intervale, denumit și HIIT. O să-l folosesc la cronometrarea intervalelor, la înregistrarea caloriilor consumate, măsurarea ritmului cardiac. O să-mi spună și când să beau apă, când nivelul de hidratare e scăzut.

Și cum petrecem mai mult timp acasă, mai am o idee pe care vreau să o pun în aplicare, folosindu-ne tot de smartwatch, eu și fiul meu. Căutarea de comori (diverse decupaje în formă de tot felul de bijuterii sau chiar monede). O să cronometrăm în cât timp am găsit comoara, câte calorii am pierdut căutând-o și cât de lung a fost traseul. O să îmbinăm explorarea cu tehnologia.


Hai cu sportul și cu voia bună! Menține-te activ și sănătos.

Sursă foto și informații: watchshop.ro
Articol scris pentru competiția Spring SuperBlog 2020.

Reține 021 9111 – numărul pe care ar trebui să îl știi în caz de accident rutier

Nu am mașină, dar am permis de conducere din 2009. Nu vreau mașină, dar am condus, totuși. Deci, prieteni, nu mă mai bateți la cap cu „Ia-ți mașină! Ce mai aștepți?„. Nu vreau, nu sunt interesată, mă descurc și fără. Vă zic onest că se poate trăi bine, mersi, fără mașină în secolul XXI, anul 2020. Bine, nu o să vă dezvălui toate motivele pentru care nu îmi iau mașină, vreau doar să precizez unul. Nu simt că am înclinație spre șofat. Nu vreau să pretind a fi o altă persoană decât ceea ce sunt. A deține un obiect nu mă definește ca fiind eu, Aniela. Și sinceră să fiu, nu se potrivește cu filozofia de viață pe care intenționez să o îmbrățișez.

Desigur, a avea o mașină vine cu multe avantaje, dar și cu dezavantaje. Îți ocupă mult timp, deși crezi că te ajută să-l economisești. Cu întreținere, revizii, îmbunătățiri, etc. Ce paradox, nu? Să nu mai pun la socoteală banii cheltuiți. Nu aș vrea să se simtă nimeni pus la zid. Eu scriu din perspectiva mea. Îi admir pe cei care au transformat șofatul într-o pasiune sau ca fiind momentul lor de relaxare.

Și luând un scenariu mai puțin optimist, poate faci și accident. Numai poate, zic. Nu din vina ta. Dar dacă se întâmplă, știi ce ai de făcut mai departe? Mi-a ajuns pe la ochi și urechi o informație tare utilă pentru voi, șoferii. După accident, unul minor, îți duci mașina la service și rămâi fără, dar, în acest timp, știai că poți beneficia de auto de înlocuire fără costuri dacă ești partea păgubită într-un accident, în 4 pași? Ai acest drept prin lege, legea RCA care a fost modificată în decembrie 2016. Cum beneficiezi de acest drept? Apelează numărul 0219111. Acolo îți vor răspunde profesioniștii de la Autonom care îți vor aduce la schimb o mașină similară celei din service, totul gratuit. Tu nu trebuie să plătești nimic, va plăti asiguratorul celui care a produs accidentul. Vei obține mașina în 4 pași: 1. deschizi dosarul de daună; 2. obții documentul justificativ, mai exact, nota de constatare pe baza căreia obții devizul de reparație; 3. calcularea numărului de zile – fiecare 4 ore de manoperă echivalează cu o zi de închiriere; 4. obținerea confirmării de la asigurator. Vezi aici un scurt video de prezentare.

Știți ce-mi place mie la Autonom, pe lângă faptul că la gala AON Best Employer din 2017 au luat premiul pentru cel mai bun angajator? Că au avut un reading corner la Untold în 2019. Asta se traduce prin faptul că printre valorile lor se numără și dezvoltarea personală, iar eu rezonez cu toate companiile care vor să devină mai bune, mai centrate pe îmbunătățirea serviciilor, pe găsirea celor mai bune soluții în cele mai dificile situații și care au grijă de angajații lor. Eu te întreb. Așa-i că și tu vrei să apelezi la cei mai buni de pe piață?

Reține, tu, cel cu mașină. Prin numărul de asistență rutieră 0219111 ai acces la nivel național la toate serviciile necesare în cazul unui accident: asistență rutieră 24/7 în România și Uniunea Europeană, platformă, tractare, depanare și auto de înlocuire asigurată printr-o rețea națională de peste 40 de agenții de închirieri mașini.

Aș vrea să faci parte dintre cei care știu de acest drept, deci dă informația mai departe și familiei și prietenilor tăi!

Articol scris pentru competiția Sprig SuperBlog 2020.

Sursa foto: autoinlocuire.ro

Sursa info: cristianflorea.ro/asistenta-rutiera-9111, autoinlocuire.ro, petreanu.ro/primesti-gratuit-masina-inlocuire-asigurarea.


46607590_l-1024x1024

Călătorie printre culori de jad și ametist

Culorile curcubeului de azi mi-au amintit că și eu am avut treburi importante prin lumea colorată. Prin 2014 m-am apucat de confecționat manual bijuterii cu cristale sau pietre semiprețioase, brățări împletite din ață sau brățări din piele. Chiar am avut succes cu ele, fiind la mare căutare. Și sunt convinsă că erau atractive datorită materialelor și culorilor folosite. Roșu, galben, verde, albastru, alb, portocaliu. Din păcate, am abandonat. Am rămas însărcinată, apoi am născut și nu m-am mai ocupat de această pasiune (între timp, mi-am descoperit niște visuri de care v-am mai vorbit pe aici, pe blog).

Lucram cu cristale naturale sau cel puțin așa credeam până când am observat că vopseaua albă de pe o piatră de howlit se decojea. Na, acum nu știu dacă chiar erau adevărate sau false, eram convinsă că sunt cristale naturale, chiar aveam încredere că magazinul din care mă aprovizionam era serios.

Lăsând trecutul deoparte și revenind în 2020 vă înștiințez că dacă sunteți pasionați de handmade, dacă vă plac bijuteriile și pietrele cristaloterapia sau orice are legătură cu bijuteriile cu cristale naturale, pe stonemania.ro veți găsi peste 160 de varietăți de cristale naturale, la care veți primi certificat de garanție și conformitate, deci e pe bune, sunt reale.

Cristale naturale_sintetice_artificiale s

Banner-central-stonemania-peste-160-cristale_naturale-min

Sursa foto: stonemania.ro

StoneMania Bijou s-a lansat în 2013. În acest moment, pe site sunt expuse peste 10.000 de produse din categoriile Cristale naturale, Feng Shui și Aromaterapie. Cristalele naturale sunt importate din Brazilia, India, Pakistan, Africa de Sud, China, Peru. Se vând în stare brută, șlefuite sau sub forma unor bijuterii confecționate manual.

Bijuteriile cu cristale confecționate la StoneMania Bijou pot fi purtate în funcție de zodie, pentru chakre, pentru proprietățile lor terapeutice și, nu în ultimul rând, pentru frumusețea lor naturală.

Dintre pietrele specifice zodiei Fecioară (zodia în care m-am născut), adică cuarț fumuriu, ochi de tigru, jad, ametist, jasp, lapis lazuli, mie îmi plac și mi se potrivesc jadul și ametistul. De ce? Datorită culorilor. Verdele de jad îl asociez cu verdele ierbii, al copacilor primăvara care simbolizează viața, renașterea. Movul din ametist îl asociez cu lavanda atât de parfumată, cu dorința de a visa. Mai cred în energiile pozitive și negative, cred că atragem ce gândim.

Jadul se găsește în diferite nuanțe de verde, de la verde deschis până la verde închis. Jadul s-a dovedit a fi eficient în vindecarea bolilor asociate rinichilor și a durerilor de spate. Se folosește pentru a aduce echilibru emoțional, pentru a absoarbe energia negativă din jur, pentru prosperitate sau pur și simplu te ajută să poți pune în practică îndeplinirea visului tău, te energizează. Îl prefer purtat ca parte a unei brățări și, de ce nu, într-o rolă de masaj facial.

Ametistul, pe lângă faptul că are o denumire vibrantă, este considerat ca fiind printre cele mai frumoase pietre semiprețioase. Culoarea sa variază de la violet la purpuriu. Ametistul protejează împotriva gândurilor negative, stimulează capacitățile intelectuale, amplifică farmecul personal, sentimentul de mulțumire și recunoștință. Aduce pace interioară, calm, dragoste, fericire, idei noi, succes și reduce furia și nerăbdarea, echilibrează karma. Se recomandă tuturor zodiilor. Eu prefer să-l port într-o pereche de cercei sau mi-ar surâde un copacel din ametist și cupru.

Bratara_10mm_zodia_fecioara

Acum, e posibil să strâmbi din nas și să fii sceptic(ă), să nu crezi în toate aceste proprietăți ale acestor pietre. E în regulă. Recunoaște, totuși, că sunt de-o frumusețe de neegalat, mai ales când le transformi în bijuterii. Așa că poartă-le pentru aspectul lor viu și colorat.

Sunt curioasă. Tu ce cristale preferi? Crezi în proprietățile lor terapeutice?

Articol scris pentru competiția Spring SuperBlog 2020.

Sursa info: stonemania.ro, acvaria.ro

Fă-ți planuri pe litoralul românesc

Hai să facem împreună un exercițiu de imaginație. Închide ochii. Relaxează-te. Inspiră adânc. Expiră. Ești pe malul mării. Vezi albastrul valurilor? Le auzi? Ascultă-le. Ascultă pescărușii. Simți mirosul mării? Adulmecă-l. Gustul sărat? Cum e nisipul? Mișcă-ți picioarele pe nisipul fierbinte. Cu cine ești? Cum te simți? Cred că minunat. Ești tu cu tine. Ai parte de cea mai bună companie.

După acest exercițiu, te provoc să mergi să îți planifici o vacanță la mare, pe litoralul românesc, dacă nu ai făcut asta până acum. Hai, îndrăznește. Curaj! Fă-ți planuri concrete! Eu deja visez la o vacanță în care să nu fac nimic. Nimic, nimic. Hai, poate doar să citesc și să scriu. În asta constă esența vacanței, SĂ NU FACI NIMIC, să te regăsești, să-ți încarci bateriile, să visezi. O vacanță în care stai să gătești, să speli farfurii și să mături nu se numește vacanță. Faci aceleași lucruri, doar că nu le mai faci la tine acasă. O vacanță e aceea în care nu te plictisești făcând nimic, doar îți hrănești sufletul. 

Sursa: arhiva personală.

Deci, aș alege o vacanță de cinci zile, la un hotel de 5 stele, all inclusive (a se citi: merit și eu un astfel de răsfăț). De ce neapărat la hotel de 5 stele? Pentru că nu am fost niciodată și vreau o astfel de experiență.
Aș rezerva-o cam cu vreo trei sau patru luni înainte de momentul plecării din două motive: datorită prețurilor care sunt mult mai acceptabile și datorită disponibilității (sunt șanse de 99% să găsești camere libere). Dar, mai întâi, aș da o căutare pe google. Caut CAZARE LITORAL. Hopa! 981 000 de rezultate. Oricum, nu mi-ar fi greu să aleg. Dau click pe litoralulromânesc.ro. Au tot felul de oferte care mai de care atractive. Înscrieri timpurii flexibil litoral, oferte speciale de 1 mai, de Paște, de Rusalii, de weekend, last minute, de Sfânta Maria, oferte de tratament, chiar și tabere pentru copii. Pe mine m-ar interesa cazare Mamaia Nord pentru că îmi place zona. De aici aș fi mai aproape de punctul de plecare spre ruta albastră – excursie de-o zi în Deltă. Chiar dacă am spus că nu aș face nimic, de la câte-o ieșire în natură nu m-aș sustrage, mai ales că aparatul foto e cu mine mereu. Pe lângă asta l-aș lua și pe băiețelul meu cu mine să-l familiarizez cu flora și fauna zonei respective (și fie vorba între noi, nu am fost niciodată în Delta Dunării, cred că ar fi momentul potrivit).

Sursa: litoralulromanesc.ro

Să recapitulăm. Aș merge pe litoral, în Mamaia Nord, alături de familie, la un hotel de 5 stele, cu de toate, aș sta mult pe malul mării (nu pentru a mă bronza, ci pentru a citi, a ne juca sau a privi în jur, pur și simplu), dar aș alege și o excursie în Deltă. Ah, uitasem de ceva important. Nu mi-aș face griji în privința banilor (că-i pierd sau că-i fură cineva) pentru că aș opta, la toate serviciile, pentru plata cu cardul bancar. Abia aștept!
Tu ce planuri ai pentru această vară? Ai include litoralul românesc în ele?

Articol scris pentru competiția Spring SuperBlog 2020.

 

Visul tău te vrea cu totul

Dacă primul plan adoptat nu dă rezultatele scontate, înlocuiește-l cu altul, apoi cu altul, și așa mai departe, până când vei găsi un plan care DĂ REZULTATE.” – Napoleon Hill

Astăzi sunt bine, mai bine ca oricând, chiar dacă situația în care este întreaga omenire nu e roz deloc. Îmi îndrept gândurile spre un viitor mai bun, cu oameni mai toleranți, mai dornici să ajute. Deja văd că oamenii se îndreaptă spre o schimbare, una mult așteptată.

O să dau frâu liber visurilor mele. Cu unele am început încă de anul trecut (scrisul, fotografia și călătoriile). Iar un altul ar fi să închiriez o casă eficientă energetic cam în următorii doi-trei ani, așa. O astfel de locuință este o casă activă care este proiectată în așa fel încât, pe termen lung, să reducă la minim consumul de energie neregenerabilă și să economisească resurse. Comparativ cu o casă normală, o casă activă este prietenoasă cu mediul și nu determină emisii în apă, aer sau sol. În momentul de față încerc să mă familiarizez cu anumite noțiuni, răsfoind un dicționar de arhitectură ce o să mă ajute în elaborarea unui plan, unul cât mai personal care să se potrivească cu activitățile din viața mea.

După cum spuneam, totul începe cu un plan care e făcut după ce îți vine o idee sau după ce ajungi la anumite conștientizări. În cazul meu totul a venit treptat și intenționat, nu m-am mai lăsat în voia hazardului. O să vă spun mai jos cum am ajuns să am un blog și cum m-am apucat de fotografie și nu întâmplător sau pentru că e la modă.

Nu demult, cam în urmă cu doi ani, eram într-o perioadă de frecvență joasă, de victimizare și lamentare, de învinuire a celorlalți pentru toate eșecurile și dezamăgirile mele. Deși devenisem mamă, totuși, simțeam că-mi lipsește ceva. Știi, golul acela pe care nu ți-l poate umple o persoană ( și nu am așteptat niciodată asta)? În cele din urmă, se dovedește a fi un strigăt din interior care-ți spune că poți fi și ești mai mult de atât. Spiritul meu urla că nu mă folosesc de potențialul meu, deși atunci nu puteam să zic exact ce mi se întâmplă.

Am început, timid, cu orele de exerciții fizice, dând atenție mai multă corpului meu. Dar tot nu era suficient. Întâmplător am participat la un seminar gratuit de dezvoltare personală ce a avut loc în orașul în care locuiam. Acela a fost momentul în care viața mea a luat o turnură fantastică. Nu, nu am câștigat la LOTO și nici nu am primit vreo moștenire de sute de mii de dolari. Mi-am dat seama, începând de atunci, că am dorințe și visuri. Că trebuie să-mi găsesc scopul acela despre care se tot vorbește. Și nu, nu am primit iluzii. De fapt, am primit un alt mod de a gândi, de a vedea lumea. Și dacă crezi că poți deveni pe zi ce trece o versiune mai bună a ta, felicitări! Ehe, e mult de muncă. Nu-i Hocus, Pocus! și gata transformarea. Durează toată viața. Îți dai seama? Ai o viață întreagă să visezi și să acționezi, să perseverezi în direcția visului tău.

E trist că mulți oameni nici măcar nu au un vis. UN VIS. Orice. O DORINȚĂ. Trăiesc în ignoranță. Poate că le este mai bine așa. Poate. Sau alții, pur și simplu, nu vor să vadă dincolo de ceața de dinaintea ochilor. Le este confortabil așa. Le este teamă de nou. Le este teamă să viseze. Se tem de suferința care poate urma dacă visul nu este atins. Îi înțeleg și pe ei, pe de-o parte. Dar să nu uităm că omenirea a evoluat tocmai pentru că anumiți oameni au visat, și-au imaginat și și-au urmat scopurile. Nu intenționez să judec pe nimeni așa că mai departe va fi despre mine.

NU mai vreau să fac parte din categoria oamenilor care nu-și urmează visurile. Mult prea mult timp a trecut până să mă exprim. Timpul rămas până la sfârșitul vieții mele vreau să-l petrec în cel mai creativ mod.

Fotografia

Eram mutată în Olanda (prefer să folosesc vechiul nume) de vreo două luni, eram pe faleză, admiram marea. Dintr-o mașină a ieșit o domnișoară care a început să facă poze. Eu stăteam pe bancă și o admiram în tăcere, gândindu-mă la mine, gândindu-mă că și mie îmi place fotografia. Fotografia e acolo, o dorință în mine pe care am tot negat-o, amânat-o, ignorat-o. Și mi-am zis „Ia, stai puțin! Pe mine cine mă oprește să fiu fotograf, chiar și unul amator? ” Și, în zilele ce-au urmat, mi-am comandat o cameră foto DSLR, am început cursuri online, am început să exersez. În colajul de mai sus găsiți fotografii făcute în prima lună de practică. Apoi, am început să îmi planific, să scriu planul pentru fiecare lună, dar și în avans, pe trei ani. Mi-am oferit claritate, mi-am oferit un punct de reper și mi-am promis să fiu blândă cu mine și răbdătoare, fiind conștientă că nu pot deveni peste noapte un profesionist, ci pas cu pas.

Blogul

Îmi place să scriu, să inspir oamenii să dea sens vieții lor. Blogul a venit ca o completare a fotografiei. Ideea mi-a venit pe parcurs, am notat-o, am analizat-o și i-am dat curs. Și deși, nu o să mă credeți, este tot o dorință negată în trecut (scriam poezii în adolescență). Probabil că dacă nu aș fi notat tot ce-mi trecea prin minte, mai întâi în jurnal, acum nu aș fi scris aceste rânduri.

În legătură cu scrisul, visul meu este să scriu o carte/mai multe. Scriind pe blog, îmi dezvolt creativitatea, imaginația și mă redescopăr, practic, exersez scrierea.

Cum îți îndeplinești un vis

Acționează în direcția lui. Fii consecvent. Planifică, trăiește intenționat. Lasă-te ghidat de profesioniști în domeniu. Fii flexibil. Fii dispus să îți schimbi planul, dar nu și visul. Nu renunța. Vezi oportunități care să te ajute în îndeplinirea visurilor.

Eu încă muncesc la visul meu (care este unul măreț) nu atât cât mi-aș dori, deși recunosc că uneori îmi vine greu să ies din zona de confort, dar nu-l abandonez. Acum simt că mi-am umplut acel gol interior. Știu că viața mea a căpătat mai mult sens odată cu aceste descoperiri.

Acum, revenind la visul legat de casa energetică cu consum aproape zero, vreau doar atât să vă mai spun. Dacă și pe voi vă interesează acest tip de casă, AIA Proiect contribuie la îndeplinirea visului, a dorințelor voastre, având la bază valori ca onestitatea, curajul, integritatea, respectul.

Visul tău te vrea cu totul. Vrea timpul tău, banii tăi, energia ta, zice Paul Martinelli, unul dintre mentorii în domeniul dezvoltării personale pe care eu îi urmăresc. Deci, ești dispus să plătești prețul pentru visul tău?

Articol scris pentru competiția Spring SuperBlog 2020.
Sursă foto: arhiva personală și pexels.com

Cadouri creative WOW

Psihologii spun că atât femeile, cât și bărbații au aceleași nevoi fundamentale. Abraham Maslow a ierarhizat nevoile oamenilor în cinci categorii importante: fiziologice primare, de siguranță, de iubire și apartenență, de stimă, de auto-depășire (de creștere personală). Nu îmi propun să vă vorbesc despre fiecare în parte, ci doar să accentuez cum putem satisface nevoia din vârful piramidei, cea de auto-realizare, adică utilizarea potențialului creativ. Mai ales dacă ești antreprenor, ai putea să le stimulezi creativitatea angajaților chiar și prin cadourile pe care le faci. Cum? Vei afla mai jos.

Dacă aș fi în postura de antreprenor care să aleagă cadouri pentru angajații săi, aș încerca să-i cunosc, să aflu ce fac în timpul liber, ce tip de temperament au, etc. și asta printr-un sondaj de opinie cu întrebări ale căror răspunsuri să mă ajute să-mi fac o idee despre ce anume li s-ar potrivi. Dar acesta nu ar fi un criteriu decisiv, ci aș căuta să intervin cu un obiect util, inovativ sau indispensabil care să satisfacă și o nevoie urgentă.

Pentru doamne aș alege o perie de păr cu oglindă. Vă spun cu mâna pe inimă că absolut toate le vor folosi intens. În plus, femeilor le vin tot felul de idei, unele creative, când se privesc în oglindă și își piaptănă părul, așa că de ce le-ați refuza și v-ați refuza plăcerea de a avea parte de femei încrezătoare dornice de a găsi soluții la problemele care apar în companie? 

3598530-147523576

Tot pentru doamne, o completare la peria de păr este un notebook cu pix din bambus. Te uiți în oglindă, îți vin idei, le notezi repede în agendă, nu? Nu cred că și-ar dori cineva ca ideea să fie uitată până se găsește o foaie și un pix. Iar bambusul este renumit printre materialele ecologice. 

Pentru domni aș apela la tehnologie. O boxă portabilă ce se poate conecta prin bluetooth la laptop sau smartphone îi va încânta. Se simte diferența când muzica de pe fundalul jocului se aude mai bine. Sau dacă ai fi plecat în delegație și ai avea o teleconferință cu angajații? De luat în considerare este și încărcătorul solar, perfect pentru a te asigura că telefonul angajatului este mereu deschis când vrei să iei legătura cu el. 7509584-1165794556

9220791-1071001172

Ok, presupunând că aveți angajați pe care-i trimiteți prin oraș la unele instituții ale statului cu documente importante, rucsacul din imagine vă garantează protecție antifurt.  3535442-1202108598Exemplele de mai sus arată că te poți diferenția de alți antreprenori care încă oferă aceleași cadouri an de an, care par neactualizate vremurilor pe care le trăim. Toate acestea și multe alte produse interesante le puteți găsi pe todayadvertising.ro. Vine cu o misiune importantă, aceea de a salva lumea de cadourile promoționale inutile, cu produse WOW și reinventate, creând punți și relații puternice între companii și colaboratorii acestora. 

Care a fost cel mai interesant cadou pe care l-ai oferit angajaților tăi?

Articol scris pentru competiția Spring SuperBlog 2020.
Sursă foto: todayadvertising.ro

 

Povestea unei mașini curajoase

Este o zi senină și friguroasă de noiembrie. Avioane decolează și aterizează o dată la cinci minute pe aeroportul din Otopeni. În parcarea aeroportului este plin de surate de-ale mele. Unele mai vechi, altele mai noi, altele murdare, unele curate, unele mici, altele mari, cam din toate mărcile auzite și nemaiauzite. Eu sunt o mașină din anul 2000, cu vreo 500 000 de km parcurși prin cinci țări din Europa, două accidente minore, suficient de spațioasă pentru o familie formată din patru membri. Mai pe scurt, sunt un Peugeot 407 roșu. Am fost parcat lângă un Logan alb și lângă un Opel Astra vișiniu cu geamuri fumurii. Mă uit în jur și văd oameni grăbiți cu bagaje, oameni care se îmbrățișează și oameni care par furioși.

– Ce zi enervantă. Ce tot atâta forfotă? aud în stânga mea. Loganul vorbise.

– Eu abia aștept să mă odihnesc în garajul casei noastre. Aglomerația mă obosește, gălăgia mă indispune și încep să scot sunete ciudate. Simt că-mi pierd energia, zise Opelul. 

– Ai nevoie de gaz și de-o revizie pe cinste prietene, răspunse mașina albă.

– Oho, nu-mi vorbi de lucruri sfinte. Nu am mai avut parte de-un răsfăț de vreo trei ani de dinainte de Crăciun. Ce n-aș da acum să mă bucur de-o baie cu multă spumă la spălătoria din cartier.

Banner_Categorie_Mobile_Scuturi

– Ce vorbești? Nimic nu se compară cu un plin de ulei sintetic. Inima mea (motorul) cam scârțâie.

– Scuze că intervin, dar folosești un scut de motor? întreb eu curios.

– Nu, nici vorbă. Cu ce m-ar putea ajuta o astfel de piesă?

– Unele probleme tehnice se trag de la motor. Un scut de motor ți-l protejează de particulele de praf și de denivelările de pe asfalt.           

– Ehe, nu-mi spui nimic nou. Se aud prin târg tot felul de zvonuri și sincer să fiu, sunt cam sceptic. Dar poți să ne oferi mai multe detalii? Sunt curios. Tu îl folosești?

– O să vă povestesc o întâmplare recentă, de luna trecută.

Actualul meu șofer, un tânăr de 28 de ani – adică al patrulea om care mă deține de când sunt fabricat – s-a pregătit pentru un drum lung până în Grecia. Dar înainte de a pleca mi-a dat un strat nou de vopsea, m-a ceruit, mi-a înlocuit bucșele și rulmenții și m-a dotat cu câteva accesorii auto care ne-au ajutat și ne-au scos din bucluc. În ziua în care am plecat la drum din Sibiu s-a iscat o furtună, una cu ploaie torențială de a scăzut vizibilitatea până în 50 m. Șoseaua era cam goală, ce-i drept. Tânărul gonea cu 60 km/h. Copacii de pe margine păreau niște siluete și aveai impresia că sunt oameni. Picăturile de ploaie îmi mângâiau parbrizul. Eu mă uitam pierdut la cerul gri și la Oltul dezlănțuit. Pe sensul opus mai treceau, din când în când, câte-un Logan, Ford sau Volkswagen care mă salutau voioși.

Fac o pauză să-mi dreg glasul. În tot acest timp, pe lângă Loganul alb și Opelul vișiniu, mai sunt cu ochii ațintiți spre mine încă trei mașini, două din spatele meu și una din față. Toate mă privesc cu farurile aprinse și sunt atente la ce urmează să spun.

Și tot mergând noi așa, doi bărbați plini de noroi ne fac semn de pe marginea drumului. Încetinesc și apoi opresc.

– Am căzut de pe motocicletă într-o groapă cu noroi, zise primul gâfâind și un pic panicat. Suntem bine, doar că prietenul meu nu-și mai poate mișca piciorul stâng de durere. Cred că și l-a rupt.

Au pregătit repede atelele pentru picior și apoi cei doi s-au urcat pe bancheta din spate, așa plini de noroi. Noroc că eram echipat cu covorașele auto Peugeot și ulterior, am scăpat mai repede de mizerie.

– Accelerează băiete! mi-am spus. Hai, curaj. Și atunci am atins 100 km/h, apoi 110, 120 km. Și dintr-o dată poc, poc, s-a auzit. Și am simțit o zdruncinătură de am zis că ies de pe șosea. O, nu! Motorul. Frâneezzz. Și ce să vezi? O ditamai groapa îmi provocase pană la roata de pe stânga din spate. Având scutul de motor pentru Peugeot, baia de ulei rămăsese intactă.

– Băieți, îl văd pe tânărul meu apropiindu-se. Aveți grijă de voi. Atât vă mai spun. Am ieșit cu bine de acolo. Am avut și cric și roata de rezervă. Sper să înțelegeți că accesoriile ne ajută, de cele mai multe ori. Asta mă impresionează cel mai mult, cum ieși dintr-o situație folosindu-te de ele.

Am părăsit aeroportul lăsând celorlalte mașini câte-un flyer AutoGedal. Cred că le va fi util și sper să am ocazia să ascult și eu o poveste a uneia dintre ele.


Articol scris pentru competiția Spring SuperBlog 2020.

Sursa foto: Autogedal.ro



Primăvara, Spacer te trezește la viață

Draga mea prietenă,

Nu o să-și vină să crezi de unde îți scriu acum. Mirosul ierbii proaspăt cosite și cafeaua mea instant cu lapte sunt din paradisul verde. Mult mi-a luat până să mă hotărăsc asupra călătoriei mele, dar uite că am făcut-o și pe asta. Știi și tu cât de mult ai încercat să mă trimiți departe de stres și poluare și zău dacă mai țin minte de ce nu te-am ascultat. Sunt fericită, relaxată, odihnită și nu am timp să mă plictisesc. În momentul acesta stau întinsă pe o pajiște cu multe păpădii și flori de mușețel parfumate. Alături e un lac de un albastru atât de intens încât aparatul meu foto nu-l poate reda. Imaginează-ți că aici doar zumzetul albinelor te mai trezesc la realitate, atât de liniștit e.

Hai mai bine să-ți spun cum m-am pregătit eu de plecare. În urmă cu patru zile am dat peste rucsacul Spacer în dressingul meu. Da, e cel pe care mi l-ai comandat tu când te uitai la categoria de scaune gaming. Ei bine, l-am privit nostalgică și m-a cuprins o dorință nebună de drumeții. Nu am mai stat pe gânduri și l-am umplut cu cele necesare, printre care laptopul, o carte din literatura americană și o pereche de boxe Spacer. L-am așezat frumos în dreptul ușii, iar a doua zi dimineața, când să plec la serviciu, l-am văzut cum ședea privindu-mă și implorându-mă să nu-l las singur acolo. Ce era să fac? L-am luat cu mine la muncă. De la birou nu m-am mai întors acasă, ci m-am urcat într-un autocar cu destinația Valea Oltului. Îți vine să crezi? Locația exactă nu ți-o voi dezvălui, este micul meu secret. Am închiriat o cabană mică, minimalistă doar pentru mine.

boxa-bluetooth

În prima mea zi aici am stat, am citit, am admirat peisajul, iar am stat și am adormit pe pajiște visând cu ochii deschiși. În a doua zi am conectat boxele portabile la laptop și am dansat pe muzica mea preferată, făcându-mi și seria de exerciții. Uitasem cum e să te bucuri de libertatea de a te mișca în fel și chip. Și ca ziua să fie și mai interesantă și distractivă am folosit selfie stick-ul și m-am pozat în fiecare colțișor din această oază de liniște. Spre seară am deschis laptopul și am început să scriu tot ce-mi trecea prin minte. Oho, de când n-am mai scris eu ore-n șir. Noroc că luasem și Stand Spacer-ul pentru răcirea laptopului.

Nu-i exagerare când îți spun că nu știu dacă aș mai fi fost aici fără rucsacul tău. El este principalul vinovat pentru escapada mea în mijlocul naturii. Partea cea mai interesantă este că redescopăr multe dintre plăcerile vieții, văd obiectivele mele dintr-o sferă a minții mai prezentă și mai conștientă de mediul înconjurător.

Astăzi este a treia zi de răsfăț. Mă delectez cu o cafea și un fursec dulce cu fulgi de ciocolată gândindu-mă dacă să îți trimit această scrisoare într-un email sau să merg după timbre. Un oficiu poștal în zonă nu există, am întrebat deja, deci cred că îmi voi redeschide laptopul.

Draga mea, o să mai primești câte-o vorbă de la mine, dar prefer în scris în amintirea vremurilor în care abia așteptam să îți citesc scrisorile.

Cu mult drag,

a ta prietenă,

Aniela

Articol scris pentru competiția Spring SuperBlog 2020.

Sursa foto: spacer.ro

Și bucătăria ta are nevoie de accesorii cool nu doar a mea

Bun găsit! Bine ați venit în bucătăria mea! Astăzi vă voi prezenta o rețetă foarte ușor de preparat și anume tartă cu vișine.” Stau cu sufletul la gură și urmăresc toți pașii, aproape că îmi vine să-mi pregătesc și eu ingredientele, telul, bolul, dar vai mie! Nu am forme de prăjituri sau cel puțin nu de tartă. Oare să pun în tava de chec sau în tava de sticlă termoizolantă? Mai bine fac altă dată. Altă dată când? Știi vorba aceea care se poate aplica și-n bucătărie „Ce nu gătești la timp, nu mai gătești niciodată?” Cred că îți este cunoscut scenariul acesta. Te răzgândești și renunți pentru că nu ai ustensilele de bucătărie și accesoriile necesare ori nu ai suficiente ingrediente ori ți se pare mult prea complexă rețeta pentru aptitudinile tale.

72532279_384157375804687_8417803035899592704_n

Dar gata. Cum nu mai vreau să aleg să schimb meniul din cauzele mai sus menționate (să lămurim un lucru, nu mă declar o gospodină desăvârșită, ci una part-time, de genul celei care gătește doar când e neapărat nevoie, uneori și de plăcere, ce-i drept) am zis că e musai să am și eu o bucătărie modernă dotată cu electrocasnice mici și accesorii. Așa că mi-am făcut stocul de tigăi, tacâmuri, tăvi de diverse dimensiuni, set de oale, cești de cafea, farfurii, boluri care să aibă următoarele calități: inovație, utilitate, durabilitate și rezistența la șocuri termice.

Și nu numai video-urile de pe internet m-au inspirat și m-au ajutat să descopăr o listă must have, ci am găsit idei și-n anumite grupuri de mame sau de la o prietenă stabilită în Elveția. Cu ea, printre altele, fac schimb de rețete, ne trimitem poze cu preparatele culinare și vorbim despre anumite accesorii de bucătărie care ne rezolvă probleme legate de timp sau energie. De abia aștept să îi spun și despre magazinul online Dajar care deține o gamă întreagă de accesorii pentru bucătărie și amenajarea mesei. Produsele din gama Ambition și Disney au un design atrăgător, iar cele din gama Domotti sunt foarte practice. Aruncați o privire și în supermarket după ele.


67964440_346084326278659_4937949884763340800_o

Legat de ce să spuneam mai sus, asta nu-i tot. Pe lângă ustensile și accesorii, am cel mai minunat ajutor de bucătar, pe fiul meu, alături de care pregătesc pizza cu legume, biscuiți simpli, clătite cu gem, miere sau brânză, lava cake, lipii, milkshake-uri. Astfel, bucătăritul împreună ne aduce mai multă conectare și momente unice. El învață să deosebească ingredientele sănătoase de cele nocive și nu mare mi-e mirarea când îmi cere să facem o pizza cu legume, ton, mozarella sau parmezan.

În încheiere, vreau să vă prezint accesoriile de care aveți nevoie pentru o șaorma de casă, care va arăta fix ca-n poza de mai jos. Mai întâi se va folosi o farfurie plată, de preferat una din gama Ambition, pe care să așezați lipiile (apropo, puteți folosi o tigaie Ambition cu înveliș Qualum în care să le coaceți dacă alegeți să le faceți în casă). Pentru prepararea cărnii și a cartofilor pai la cuptor, se va folosi o tavă de copt cu grătar marca Domotti (pentru cartofi se îndepărtează grătarul), iar legumele se vor pune tăiate într-un bol de salată Tokyo. Să aveți poftă!



Articol scris pentru competiția Spring SuperBlog 2020.

Sursă foto: arhiva personală și dajarmagazin.ro

Casa visurilor mele e tot acolo

Se face că prin 2012 găsisem casa visurilor mele pe internet, una albă, cu mansardă și garaj pe care am printat-o pe hârtie în vreo trei exemplare și le-am lipit prin dulapuri. Și o tot priveam sperând ca acea casă să pice din cer. Ei bine, nu s-a întâmplat nimic. Casa a rămas tot pe hârtie, iar eu aproape că mi-am schimbat preferințele în legătură cu această dorință și adevărul e că nici nu mai constituie o prioritate pentru mine.

 

Prioritate nu-i, dar tot a rămas pe lista mea de dorințe că nah, visez și eu ca tot omul. Doar că acum visez la o cabană, ca-n filmele americane, undeva prin Mărginimea Sibiului sau în zona montană de lângă Sibiu. Și să aibă și curte și grădină, neapărat.

 

Chiar dacă sunteți sau nu curioși despre cum va arăta, eu tot o să vă spun. De când locuiesc în Țările de Jos, am devenit inspirată de arhitectura caselor din cărămidă și de tip duplex și asta m-a determinat să-mi regândesc proiectul casei de vis. Cabana mea va fi o locuință de tip economic construită din lemn și cărămidă, pentru un aspect mai rustic, dar și durabil și va avea ferestre imense rotunde pentru o vedere largă spre curte și spre peisajul montan. Pe acoperiș vor fi montate panouri solare pentru un consum cât mai redus de energie. Curtea va fi plină cu verdeață și copaci, dar înconjurată de un discret pavaj și piatră decorativă. 

 

 

 

garden walkway view

Fotografie de Jonas Ferlin pe Pexels

 

Va fi pe două nivele, parter și etajul 1. La parter vor fi bucătăria, sufrageria și o toaletă de serviciu, iar la etaj trei dormitoare cu balcon, fiecare având câte-o baie proprie. Tot aici va fi o cameră de recreere cu vedere spre munți și multe spații de depozitare, peste tot, chiar și sub scară. La partea de interior nu m-am gândit în detaliu, dar știu că până acolo am mai multe provocări de întâmpinat.

Prima provocare

Să economisesc bani sau să câștig la loto. Pentru o casă/cabană e nevoie de multe resurse financiare, cred că nu mai e necesar să amintesc. Și sunt convinsă că trebuie multă organizare și disciplină financiară, calități pe care, fie vorba între noi, nu le dețin. Bine, bine, să nu-mi mai caut scuze. 

A doua provocare

Am nevoie să mă gândesc la un plan de acțiune. Cred că primul pas l-am făcut deja, știu cum vreau să arate casa visurilor mele. Apoi să hotărăsc unde anume va fi construită. Unde voi cumpăra teren, în Mărginimea Sibiului sau la poalele muntelui?

A treia provocare

Cu cine colaborez pentru a-mi duce proiectul la bun sfârșit? Ei bine, asta nu mai e chiar o provocare pentru că am răspunsul. Cu Vindem-Ieftin, construiești sau renovezi oriunde vrei. Imi asigură orice tip de materiale de contrucții online și cu ei nici măcar nu voi pierde timpul, resursele și energia alergând prin depozite căci au deja un consultant dedicat care să-mi ofere sfaturi și soluții. 

broker-online-materiale-de-constructii-2-min7920195055408470367.jpg

În concluzie, casa visurilor mele este tot acolo, adică în imaginația mea și sper ca într-un viitor îndepărtat să se manifeste în forma ei  fizică. Sunt curioasă cum arată casa visurilor tale.

Articol scris pentru competiția Spring SuperBlog 2020. Sursă foto: vindem-ieftin.ro și pexels.    

Cum ar fi dacă ai trăi într-o garsonieră?

Fă rai din ce ai, spune o vorbă înțeleaptă, adică apreciază, fii recunoscător și bucură-te de tot ce există în viața ta. Pornind de la această afirmație, am să vă împărtășesc o parte din povestea copilăriei mele. Nu este ușor, dar sper să vă pot determina să priviți oamenii dincolo de aparențele și circumstanțele exterioare și să vedeți cât de ușor este să ne sabotăm propriile vieți cu niște convingeri greșite.

Puțini știu despre mine că toată copilăria mea mi-am petrecut-o într-o garsonieră alături de părinți și de fratele meu. Acest lucru mi-a limitat mult acțiunile și comportamentul prin faptul că trăiam cu impresia că oamenii mă vor pune la colț, nu mă vor accepta când vor afla unde locuiesc și adevărul este că nici nu-mi plăcea să primesc priviri pline de compasiune. Credeam că e cool doar să locuiești într-un apartament cu camera ta personală. Așa că eram foarte atentă cui îi destăinuiam detalii despre locuința mea, atât de atentă încât am dat cu piciorul unor posibile relații cu oameni care-mi plăceau la nebunie.

Atunci îmi blamam părinții pentru că nu au reușit să cumpere o locuință mai spațioasă când, de fapt, ei se zbăteau să aibă ce să ne pună pe masă, să ne îmbrace și să avem bani pentru școală. Nu practicam exercițiul recunoștinței. Când ești nerecunoscător crezi că ești cel mai oropsit de pe planetă și credeți-mă, nu duceam lipsă de imaginație în această privință. Și trăiam în această constrângere, într-o continuă comparație cu ceilalți care aveau mai mult din punct de vedere material și mă afundam și mai tare în limitarea mea. Stima mea de sine era jos, foarte jos. Credeam că doar cei bogați au dreptul la fericire. Eu eram, din start, condamnată la nefericire. Lucrurile acestea se petreceau doar în mintea mea, să fie clar. Vedeam numai partea negativă din a locui într-o garsonieră. Nu aveam cum să-mi chem prietenele acasă, în camera care era camera tuturor (deși au existat câteva prietene care m-au vizitat frecvent), nu aveam intimitate, nu aveam ceva al meu cu care să mă mândresc, să dau muzica la maxim, să umblu în chiloți, etc. A fost nevoie de cenzură. Nu puteam fi eu însămi pentru că cineva era deranjat. Și cred că toți patru nu am putut fi noi înșiși, constrânși de spațiul limitat. Dar, totuși, asta ne-a împins să ne respectăm spațiul și nevoia de intimitate pe care o simțea fiecare din noi. Ne-a împins să fim mai ordonați, să păstrăm casa curată, să ne cunoaștem tabieturile.

La o analiză mai profundă, lucrurile au stat altfel decât am crezut. Am legat puține prietenii, dar autentice și trainice, pe viață pot spune. Am început să miros oamenii superficiali prin prisma lăcomiei pentru bani și să mă feresc de ei. M-am acceptat cu lipsurile materiale și am învățat ce înseamnă toleranța. Am început să aleg din categoria de experiențe dezvoltare personală, ateliere, workshop-uri, cursuri. Investitia în propria persoană merită toți banii și nu mă voi opri din a mă dezvolta personal.

Tot ceea ce am trăit în garsoniera de la etajul 4 a fost pentru mine o lecție de viață care m-a ajutat mai târziu să mă redefinesc, să îmi cunosc barierele și să constat că nu ceea ce ai (material vorbind) te caracterizează, ci e mai important cine ești, ce faci pentru semenii tăi și ce fel de persoană alegi să fii. Sper din suflet să alegi și tu creșterea personală și cu siguranță furnizorul tău de experiențe îți poate veni în întâmpinare pe noul drum. Așa că fă rai din ce ai și fii o persoană mai bună și mai înțeleaptă ca ieri.

Articol scris pentru competiția Spring SuperBlog 2020.

Sursă foto: pexels și experimentează.ro.