Există viață socială și ca expat

men and women standing infront of dining table
Fotografie de Lisa Fotios pe Pexels.com

Cum ar fi dacă v-aș spune că viața mea socială e mult mai intensă ca în România? Că aici, în Olanda, am găsit nu una, nu două, ci șase familii de români cu copii de vârstă apropiată băiețelului meu? Mai exact, am ajuns să ne petrecem weekend-urile împreună, la un grătar, să ieșim prin oraș sau în tot felul de spații destinate celor mici și să ne vedem seara în parcuri pentru copii. Sună bine, nu-i așa? Tocmai de acolo a început totul, în parc, acum în vacanță. Nu știam unul de celălalt și totuși, frecventam acel loc de recreere la ore diferite. Și uite că legea atracției a funcționat în cazul nostru. Toți aveam dorința de a întâlni și alte familii și când s-a întâmplat, păi au venit cu vârf și îndesat. Toată lumea-i încântată, mai ales copiii că au parteneri de joacă. Și asta nu e tot. Am ajuns să ne și ajutăm între noi, să fim acolo când cineva are nevoie. Uite că am mai spulberat și un mit, cum că, românii plecați în alte țări sunt răi și egoiști. Important este să găsiți lucruri pe care le aveți în comun, valori asemănătoare și să fiți pe aceeași lungime de undă. Nu este imposibil, să știți. Știu că una dintre temerile principale ale celor care vor să emigreze este că le va fi greu să-și facă prieteni. Începutul poate fi descurajant, dar sunt convinsă că nu veți fi singuri pentru mult timp. Și oamenii de alte naționalități sunt dornici de comunicare și socializare.

Românii de aici nu mai doresc să se întoarcă în țară, sau dacă vor, cu siguranță o vor face peste câțiva ani. Cu toate astea, ne implicăm în problemele României, chiar dacă suntem la distanță. Speranța la o viață mai bună este încă prezentă.

Nu știu experiența voastră legată de viața socială, dar aceasta e a mea. A noastră. A unui grup de români din Vlissingen.

Mi-ar face mare plăcere să împărtășiți cum este a voastră. 🙂 Cu cine v-ați împrietenit?

Avantaje și dezavantaje. Pleci sau rămâi?

silhouette of person in airport
Fotografie de Skitterphoto pe Pexels.com

Cândva, ți-a răsărit în minte un gând, acela că nu te mai regăsești în țara ta, că parcă nu e locul tău aici, că nu vrei să îți crești copiii acolo și vrei să pleci departe, nu contează unde, dar să pleci. Un subiect sensibil pentru mulți oameni. Bine, bine, dar apoi vin peste tine tot felul de temeri. Ce job voi avea? Cum mă vor trata cei de acolo? Cum se vor integra copiii? Cum ne vom descurca? Îmi voi face prieteni? Și multe alte întrebări care sunt perfect normale. Ia-le pe rând. Ești 100% sigur/ă că asta îți dorești cu ardoare? Sau e doar un gând spre care evadezi în momentele de tensiune? Gândește-te bine. Eu am știut că da, vreau să plec. Simplu, nu? E mai ușor să pleci decât să stai să lupți, așa-i? Cam așa ar spune haterii, dar asta-i altă discuție. Am făcut o listă cu avantaje și dezavantaje de ambele părți. Te sfătuiesc să le analizezi și să concluzionezi care sunt mai importante pentru tine. Nu vreau să te influențez să iei aceeași decizie ca a mea. Lista noastră de valori e diferită. Și sigur că și motivele diferă de la o persoană la alta. Văzut în ansamblu, acestea sunt:

Avantajele rămânerii în țară:

– Ai familia și prietenii aproape, viață socială intensă;

– Copiii cresc în prezența bunicilor;

– Ai un job la care nu ești nevoit să vorbești într-o limbă străină ție;

– Costurile traiului de zi cu zi sunt cu mult mai mici comparativ cu alte țări;

– Confortul propriului cămin.

Dezavantajele rămânerii în țară:

– Ești nevoit să schimbi mentalități;

– Te lupți cu birocrația instituțiilor;

– Sistemul de educație este învechit, 40% dintre elevi sunt analfabeți funcțional, legile se schimbă des;

– Sistemul de sănătate este la pământ, riști să ieși cu alte infecții din spital;

– Infrastructură slab dezvoltată.

Avantajele plecatului din țară:

– Ai acces la autostrăzi, piste de biciclete și multe altele care-ți facilitează deplasarea;

– Copiii au parte de învățământ de calitate gratuit și integrați în societate;

– Adopți stilul lor de viață;

– Asigurarea de sănătate îți decontează între 80% și 100% din unele investigații medicale;

– Câștigurile financiare îți permit un nivel de trai ridicat.

Dezavantajele plecatului din țară:

– Îți schimbi domeniul de muncă;

– Te întâlnești cu bariere de limbaj;

– Viața socială este inexistentă, la început;

– Costurile traiului de zi cu zi sunt ridicate;

– Ești departe de familie și prieteni.

Desigur, unele avantaje sau dezavantaje se pot inversa, depinde de situația fiecărei persoane. Poți avea un nivel de trai ridicat oriunde, nu e nevoie să emigrezi și asta îți oferă posibilitatea să-ți înscrii copiii la școli private.

Oriunde te-ai afla și orice ai face, fie că vrei să pleci, fie că vrei să rămâi, doar atât îți mai spun: construiește o lume mai bună, mai responsabilă, mai implicată și mai curată pentru generațiile ce vor urma.

Tu ce motive personale ai ca să rămâi sau să pleci?

 

Sebastian împlinește 4 ani. La mulți ani!

Sunt o persoană care nu e înnebunită după copii. Întotdeauna i-am considerat gălăgioși și sugători de energie. Nu o să mă prefac că le doresc compania non stop. Dar un lucru știu sigur acum. Nu-mi mai pot imagina viața fără băiețelul meu. Este ca și cum a existat dintotdeauna.

În ziua în care am aflat că sunt însărcinată, am știut că va fi băiat. Sau cel puțin, asta mi-am dorit.

Azi se fac 4 ani de când l-am născut, de când i-am dat primul pupic. După un travaliu de 48h, am ajuns pe masa de operație pentru cezariană de urgență. Multe luni m-am învinuit și nu m-am acceptat pentru faptul că nu l-am născut vaginal. Ce prostie! Chiar contează cum a venit pe lume omulețul acesta cu păr negru și des, sănătos și puternic? Acum, privind în urmă, îmi dau seama că m-am lăsat manipulată de mulți oameni în legătură cu nașterea și alăptarea. Fiecare e expert în pielea altuia. Mămici dragi, faceți cum simțiți și cum vă este confortabil. Oricum, nu vreau să fie despre mine, ci despre el.

Îmi place să-l privesc când doarme pentru că atunci am timp să îi studiez fiecare trăsătură, fiecare parte a feței și a corpului, cum s-ar zice, să-l scanez. Îmi place să dormim împreună (facem asta de când s-a născut și nu sunt pregătită să nu-l mai știu în patul nostru). Îmi place să-l miros, să-l îmbrățișez, să-i spun că îl iubesc oricând și oricum.

Ești perfect așa cum ești, nu aș schimba nimic în tine și simt fericire că îți sunt mamă. Tu crești, eu îmbătrânesc. Încep să mă împac cu ideea. În fiecare zi îmi arăți că merită să devin un om mai bun, să mă schimb de dragul tău. Puiule, tu mă înveți cât de minunat poate fi să trăiesc intens, să redescoper bucurii din lucruri mărunte, să privesc avioanele pe cer fără să-mi pese de clipa următoare, să alergăm unul după altul nestingheriți.

La mulți ani, Sebastian! ❤

La Grădina Botanică din Delft

DSC_6534-01-01

De când m-am întors din Leiden, mi-am propus ca următoarea vizită să fie în Delft. De data aceasta am ales să-l iau cu mine și pe băiețelul meu de aproape 4 ani, să avem o duminică petrecută doar noi doi, nu pentru că nu petrecem timp împreună, ci pentru că așa mi-am dorit eu. Delft se află între Rotterdam și Haga, devenit celebru datorită specificului olandez care s-a păstrat în centru, dar și datorită ceramicii albastre regale. Obiectivul nostru este să vizităm Grădina Botanică. În drum spre acest loc am admirat frumusețea canalelor și traiectoria lor. Aproape că aș spune că sunt în Leiden. Biletul de intrare costă 6 €/adult și 3 €/copil. Este o zi tematică: „Expediție în Africa”. Credeam că are legătură cu botanica africană, dar nicidecum. Veți afla în cele ce urmează. De cum am intrat ne-am îndreptat spre papagali. Lângă ei era un stup de albine cu tot felul de informații despre creșterea și îngrijirea lor. Atenția ne-a captat-o activitatea cu lut. De jur împrejurul celor două mese erau copii cu tot felul de obiecte, câteva ustensile pentru pisarea usturoiului, bețe pentru frigărui și bucăți mari de lut din care fiecare își tăia cât avea nevoie.

DSC_6546-01-01.jpeg

Modelarea cu lut stimulează creativitatea, textura lui moale permite oricăror mânuțe să se înfigă în el, fiind printre jocurile preferate ale copiilor. Majoritatea construcțiilor s-au încadrat în tematica „Expediție în Africa „. Fiul meu s-a îndrăgostit de presa de usturoi și de firicelele de lut care ieșeau prin găurele. După vreo 20 de minute ne-am continuat plimbarea printre speciile de plante și arbori. Țin să precizez că în această grădină botanică se fac tot felul de experimente și cercetări ale universităților din Delft și Utrecht, existând pentru prima dată în urmă cu 100 de ani. Are 2.5 hectare, fiind cel mai larg spațiu verde al orașului și găzduiește 16 familii de plante și una de gen, Lavandula. Aerul proaspăt din grădină mă face să mă simt mai sănătoasă. Cum piciul nu avea stare, am cam grăbit plimbarea. Ne-am oprit la un tobogan, apoi ne-am întors la activitatea cu lut. Am propus să mergem să mâncăm, dar nu înainte de a construi din bețe de trestie de zahăr un adăpost și o adevărată operă de artă din petale de trandafiri bătute cu ciocanul (peste o hârtie groasă se pun câteva petale, peste ele un servețel, apoi se bat cu un ciocan, iar culorile se imprimă pe hârtie). Ne-am luat la revedere de la grădină, sperând spre o dată viitoare și ne-am dus spre centrul orașului să mâncăm pizza la un restaurant. Pe drum am văzut o lebădă care se plimba suav pe apă și o caleașcă în stilul anilor 1900 ce plimba niște turiști. După ce am mâncat, am luat-o spre centrul orașului, loc care mi-a trezit amintiri, deși a fost pentru prima dată când am călcat aici. S-a vrut neapărat să facem o plimbare cu minifurgoneta și ce să vezi? Șoferul ne-a întrebat unde mergem și ne-a luat fără să plătim, deși eu i-am cerut să-mi spună de unde pot cumpăra un bilet, totuși el a insistat să ne ofere o călătorie gratis până la gară. Această faptă de apreciat ne-a încheiat cu bine ziua în Delft și ne-a lăsat cu gustul de a reveni curând.

DSC_6558-01

Fotografii: Aniela Ciugureanu

Călătorie cu trenul cu aburi din Goes

Trenul cu aburi este ceva ieșit din comun pentru copii, deci merită să faceți un drum spre Goes. Din Breda faceți 45 de minute, din Rotterdam o oră, din Vlissingen 20 de minute, iar din Middelburg 10 minute. Locul din care pornește este la 20 de minute de mers pe jos din gară. În luna iunie, exceptând 1 și 10, trenul cu aburi circulă doar duminica, în iulie și august, de duminică până joi. Pentru clasele I și a II-a se plătește 18 €/persoană pentru un bilet valabil o zi, iar la clasa a III-a, 12 €/persoană. Copiii până în 4 ani merg gratis, iar cei peste 4 ani plătesc 9 € la prima clasă sau 6 € la a III-a clasă. Desigur că tarifele se modifică dacă optați să mergeți doar o stație sau dacă luați bilete doar pentru dus. Diferența dintre clasa I, a II-a și a III-a o constituie banchetele, la primele fiind tapițate și la ultimele fiind din lemn, dar și faptul că la prima clasă sunt compartimentate. Din punctul meu de vedere nu se merită să plătești la clasa I/a II-a (noi așa ne-am luat), asta dacă nu te deranjează aglomerația. Traseul este următorul: Goes – Nisse – Kwadendamme – Hoedekenskerke – Baarland. Trenul cu aburi se oprește la Hoedekenskerke, iar de acolo se poate lua un autovagon Diesel care duce spre Baarland. Noi ne-am oprit la Hoedekenskerke. Acolo, chiar aproape de gară, este un parc cu diverse activități pentru copii, iar în incinta restaurantului este un magazin de suveniruri cu tot felul de trenulețe și un minimuzeu înfățișându-l pe faimosul Thomas alături de prietenii săi. Dacă vă opriți la Kwadendamme puteți merge la Tropical Zoo, cu reptile și fluturi și Dino Expo. Data viitoare vom coborî la Nisse, se pare că am ratat muzeul cu colecția de tractoare vechi.

Ce mi-a plăcut cel mai mult a fost că, în timpul călătoriei, oamenii costumați conform vremurilor de demult se plimbau prin vagoane și ne salutau. Și bineînțeles că am avut parte și de muzică la acordeon old style.

Sfatul meu e să alocați o zi întreagă acestei experiențe, deci să vă procurați bilete valabile o zi, dar la clasa a III-a și țineți cont de faptul că trenul pleacă din Goes la orele 11:00 sau 14:00.

DSC_5797-01

DSC_5853-01

DSC_5834-01

DSC_5858-01

Fotografiile îmi aparțin. 

 

 

Cum este la Efteling?

DSC_5545-01

Foto: Aniela Ciugureanu

 

Fabulos și ireal. Distracție maximă și fantezie. De 1 iunie am plecat spre Efteling, locație spre care se ajunge destul de ușor din Vlissingen. Vă spun pe scurt, merită atenția, timpul și banii voștri.

Nu știam că există un parc de distracții în Olanda până când nu am citit într-o carte a Prințesei Urbane. Am căutat mai multe detalii pe google și așa am aflat despre Efteling. Este cel mai mare parc de distracții din Olanda, înconjurat de natură. Noi am ajuns până în Tilburg cu trenul, iar din gară am luat autobuzul 301 (se mai poate lua și 300) care ne-a dus până la Efteling. De cum intri pe alee, ești întâmpinat de muzica de basm care se aude în boxele amplasate pe stâlpi.

 

DSC_5415-01

Foto: Aniela Ciugureanu 

 

La intrare, găsești standuri cu harta parcului în limbile neerlandeză, germană, franceză și engleză. E important să îți stabilești traseul de la bun început, altfel pierzi timp pe care îl poți folosi în alt scop. Am hotărât să vizităm partea stângă a zonei și atât, datorită timpului limitat. Muzica, reproducerea caselor și a personajelor magice din povești creau o atmosferă autentică de basm. Ne-am plimbat prin Fairytale Forest, unde ne-am întâlnit cu Albă-ca-Zăpada, Cenușăreasa, Hänsel și Gretel (aici mirosea a prăjituri), Rapunzel și mulți alți cunoscuți ai poveștilor nemuritoare. Am făcut o călătorie cu trenulețul cu aburi care ne-a purtat prin alte locuri de vis (să nu ratați plimbarea cu barca) și am intrat în Palace of Fantasy, palat în care fantasticul întrece orice limită a imaginației. De mâncat, am luat prânzul pe terasa unui restaurant (nu am reținut numele) în fața căruia a cântat o orchestră câteva melodii de-ale formației Abba.

Au mai rămas multe de bifat, data viitoare intenționăm să ne cazăm măcar o noapte într-un hotel aflat sub tutela Efteling pentru a ne bucura în voie de toate aceste fabuloșenii. Dar, atât mai adaug, cuvintele sunt de prisos, sper să ajungeți acolo cât mai curând.

Pe tine ce te-a impresionat în parcul de distracții?

P.S.: Tocmai am primit o declarație de iubire din partea băiețelului meu care sună așa: „Te iubesc cât Efteling de lung!” 😊

 

DSC_5503-01

DSC_5524-01

Foto: Aniela Ciugureanu

Fii mai bun pentru copilul tău

CSC_3330-01

Foto: Aniela Ciugureanu

 

Oameni buni, vouă vă place să fiți mințiți, umiliți, injosiți și să nu vi se acorde atenție când aveți ceva de spus? Bănuiesc că răspunsul este nu. Atunci de ce faceți asta cu copiii voștri? Se presupune că am evoluat, că lucrurile nu mai stau ca acum 30-40 de ani, dar în mentalitatea multor părinți tineri, de vârsta mea, nu văd nicio schimbare. Desigur că sunt și părinți de la care avem ce învăța, dar procentul este foarte mic. În continuare dau de părinți autoritari, posesivi, inflexibili, care cred că dețin adevărul absolut, genul acela de oameni care vor să aibă controlul asupra tuturor, fără să se gândească și la nevoile emoționale ale copiilor. Sau mai sunt acei părinți foarte empatici cu proprii copii, dar foarte dușmănoși cu alții (aici intrăm în altă discuție). Desigur că impunerea unor limite este necesară, dar fac referire la altceva. Puterea exemplului primează.

Internetul e plin de articole de parenting. Eu nu consider că sunt expertă, nici pe departe și nici nu vreau să arăt cu degetul. Și eu fac multe greșeli în relația cu al meu băiețel, de unele nu sunt mândră deloc. Dar un lucru știu sigur. Nu îl voi minți, înjosi și umili pe cel pe care-l iubesc (că doar din iubire îi procreăm). O să mă asigur că știe în fiecare zi cât de minunat și iubit este și voi încerca să fiu un om mai bun pentru el. Nu-i ușor, dar merită fiecare efort. Vreau ca al meu copil să ajungă un adult cu stimă de sine ridicată, să aibă încredere în potențialul lui și să aducă multe zâmbete celor din jur. Și pentru asta îl las pe el să ia decizii, să aleagă, să facă activități care nu-l pun în pericol, să fie util, să stârnească râsete.

Am început procesul de a fi un om mai bun. Nu am încercat încă terapia, pentru moment simt că nu m-ar ajuta. Dar, m-am înscris într-un program de dezvoltare personală care mă ajută să văd și laturile frumoase și nefolosite din mine. Investind timp pentru a mă cunoaște mai bine, încep să învăț și ce să repar și sunt mult mai atentă la ce mesaje îi transmit copilului prin faptele și vorbele mele.

Poate nu ești un părinte ca cei descriși de mine sau chiar dacă ești, vreau să cred că și tu ai ales sau alegi să fii un om mai bun pentru copilul tău sau pentru tine. Faci o treabă minunată! Continuă!