La final de luna mai

Știți acele momente când ești bine, tu cu tine, când ești ocupat cu viața reală (a se citi, nu ai timp de pierdut pe rețelele sociale), când te împarți între casă și muncă, între familie și prieteni și îți este atât de bine în această rutină plăcută și relaxantă, de nici nu vrei să schimbi nimic?

Da, sigur știți despre ce vorbesc. Cam asta mi se întâmplă încă de la începutul pandemiei. Și VREAU să recunosc, chiar aveam nevoie de asta. Aveam nevoie și mai mult de fiul meu, de o conectare profundă. Cred că la starea asta de mulțumire au contribuit și activitățile pe care am ales să le fac.

În martie și aprilie mi-am antrenat creativitatea pentru concursul de blogging, ediția Spring SuperBlog 2020. Am scris la toate probele și sunt mândră de mine, mai ales că a fost perioada în care se discuta numai despre Coronavirus. Pentru mine a fost ca o gură proaspătă de aer de munte. A fost revigorant să îmi păstrez mintea antrenată într-o competiție.

Descopăr oamenii din jurul meu, oameni cu care părea că nu am nimic în comun, când, de fapt, nu numai că avem multe lucruri în comun, dar avem și pasiuni care ne apropie și mai mult. Și asta îmi întărește și mai mult convingerea de a nu judeca un om după aparențe.

Descopăr orașul în care locuim. Deși ne-am mutat aici de peste 18 luni și deși este un oraș relativ mic, se pare că sunt multe locușoare de care nu știam înainte. De exemplu, am dat peste o mică fermă care se poate vizita (bucuria celor mici).

Citesc clasicii literaturii române și nu numai. Când? Păi timpul dedicat facebook-ului îl dedic cititului și atât. Simplu, nu? Citesc cât pot, ce-i drept. O surpriză frumoasă mi-a oferit-o Cella Serghi cu al ei roman autobiografic, Pe firul de păianjen al memoriei.

Mă bucur de viață, sunt mai recunoscătoare. Sună a clișeu, dar simt că tot ce e în jurul meu îmi aparține, adică natura, cerul, marea. Accept să le împart și cu restul lumii și promit să fiu în preajma lor până spre 100 de ani.

Și că tot a venit vara, vă urez să vă bucurați de ea, să vă petreceți timpul cum și cu cine doriți în locul în care vă îndeamnă inima.

Foto: arhiva personală.

Cum să faci să nu gătești zi de zi

Deunăzi, mi-a apărut în news feed, un video cu un comediant foarte apreciat și urmărit de peste un milion de oameni. Bineînțeles, i-am dat play. Se făcea că îl sunase un prieten să îi confirme dacă mai vine sau nu la nunta lui. Cum adică nuntă în condițiile de față? Băiatul avea deja planul bine stabilit. Se va ține nunta prin video call. Fiecare invitat își va comanda acasă mâncare și băutură de unde va dori. Darul nu se va mai pune în plic, ci se va trimite prin transfer bancar.

Comică situația, ce-i drept. Dar, de acolo până la realitate nu-i decât un pas. Deja am văzut aniversări sărbătorite pe skype. Oamenii sunt inventivi, se adaptează și ar face orice să mențină legătura cu familia și prietenii chiar și de la distanță, mai ales în momentele speciale.

Fie că te-ai gândit sau nu la o astfel de întâlnire virtuală cu prietenii, sigur te gândești și la mâncare. Dar de unde comanzi mâncare bună, delicioasă și proaspătă? Mie îmi place restaurantul Pasaj din Sibiu. Pe lângă faptul că e amplasat într-o zonă plină de istorie (deși acum nu mai contează locația, dar vă spun să știți pe viitor), anul acesta au pregătit un meniu divin (da, cu vin) cu produse locale și din regiune pentru masa de Paști, cu livrare la domiciliu. Deci, sprijină și producătorii locali. Miel, drob, ouă roșii, vin, cozonac sunt printre preparatele pe care le veți găsi în meniu. Păcat că sunt departe, la peste 2000 de km că zău că n-aș mai fi petrecut nici măcar un minut în bucătărie.

Un studiu arată că ne petrecem, în medie, într-un an, peste 700 de ore în bucătărie gătind, preparând cafeaua sau ceai sau spălând vasele. Echivalează cu un sfert din viață. Deci, nu mai pierde atât de mult timp în bucătărie. Bine, dacă îți place să gătești, nu e timp pierdut, e timp de calitate, un mod de a te relaxa. Iar cu situația actuală, mai că-ți vine să te tot retragi în bucătărie să mai pregătești câte ceva.

Dar mai ia o pauză. Poți comanda la restaurantul Pasaj dacă ești în Sibiu sau poți intra pe platforma Lokofood.ro care-și propune să sprijine restaurantele din proximitate, să susțină industria HoReCa și să faciliteze accesul spre livrarea mâncărurilor preferate.

Cred că e mult mai simplu să cauți pe un singur site mâncarea ta preferată în loc să accesezi 5 site-uri, de exemplu. Economișești timp de căutare și îți dublezi șansele de a găsi ce poftești.

Lokofood te încurajează să stai acasă, să ai grijă de tine, să nu te expui riscului de a te îmbolnăvi pierzând timpul prin magazinele alimentare și să dai o șansă restaurantului de lângă tine.

Și încă ceva. Alături de restaurantul Red Angus, Lokofood s-a alăturat campaniei „Împreună, împotriva Covid”, susținând cadrele medicale în această luptă. Și tu poți ajuta cu un meniu zilnic pe care-l poți achiziționa, pentru medici, de pe platformă. De livrare se ocupă restaurantul.

#SuntemAlăturiDeTine


Sursă foto: Lokofood.ro și pexels.com.
Articol scris pentru competiția Spring SuperBlog 2020.

Mobilitate gratuită pentru ONG-urile implicate în lupta împotriva Coronavirusului

Astăzi am fost într-o pădure mică pentru relaxare și pentru doza de soare. Am făcut sport, am stat întinsă pe iarbă și am privit cerul senin, copacii înfloriți, floricelele, am ascultat păsărelele și am urmărit bondarii. Am simțit recunoștință. M-am bucurat de această ieșire. Încă avem dreptul la plimbări aici unde locuiesc, bineînțeles, respectând regulile de distanțare socială și cele de igienă.

Pentru o clipă m-am gândit și la cei care stau în casă de săptămâni întregi. Ce n-ar da să aibă și ei un astfel de privilegiu. M-am gândit la copiii fără familie și la bătrânii neputincioși, dar și la medicii sau asistentele care nu s-au mai întors acasă de ceva vreme. Mă înclin în fața lor, în fața tuturor celor care nu au rămas indiferenți și egoiști. Mă înclin în fața bunătății, a mărinimiei, în fața grijii și a dragostei pentru cel de lângă tine. Asta face diferența. Și cred că acești oameni își descoperă scopul și sensul vieții.

Chiar de curând am aflat despre campania „Vă ajutăm din Timișoara” a fundației United Way România care-și propune să ajute bătrânii de peste 65 de ani să se aprovizioneze prin intermediul voluntarilor. Voluntarii merg la cumpărături pe baza listei întocmite de bătrâni și apoi le livrează la domiciliu. Și ca ei mai sunt multe ONG-uri, fundații, organizații și oameni simpli care își pun la dispoziție resursele și timpul pentru a ajuta.


Știu și o companie cu renume, Autonom se numește (despre care am mai scris aici) care oferă spre închiriere gratuit mașini din flota proprie din toată țara, timp de 3 luni (cu posibilitatea de prelungire) pentru acele ONG-uri și fundații care au nevoie de mobilitate în misiunea lor, în lupta împotriva Coronavirusului. Ce ziceți de asta?


A veni cu o astfel de inițiativă într-o lume în care este încurajat consumerismul și nu minimalismul, în care profitul primează și nu calitatea serviciilor, se traduce prin a arăta că e mai important binele comun, al tuturor.  Eu le propun motto-ul „Permite-mi să te ajut să fii bine ca eu să mă dezvolt în continuare.”

Așadar, dacă doriți să duceți binele mai departe aveți nevoie doar de voință și implicare. Posibil și de-o mașină pe care o puteți închiria sunând la numărul de telefon +40747277610 sau trimițând un email la help@autonom.ro. Nu vă faceți griji în privința curățirii mașinilor. Fiecare dintre ele este dezinfectată și igienizată, apoi lăsată în parcare pentru neutralizare timp de 24 de ore.

Într-o lume în care poți fi orice, fii bun.


Sursă foto și info: autonom.ro
Articol scris pentru competiția Spring SuperBlog 2020.