2020 a avut și părți pozitive

2020 a fost, cu siguranță, un an memorabil. Am avut parte și de multă pozitivitate și mult bine, cu toate că accentul a căzut pe boală, neajunsuri și pe teama de a socializa, astfel, prinzând un trend negativ. E de înțeles, având în vedere că unii oameni au pierdut persoane dragi sau nu au putut să le fie alături când au fost bolnave, în stare gravă. E dureros. Și mai dureros a fost că, la nivel mondial, zeci de milioane de oameni și-au pierdut sursa de venituri, ajungând în pragul sărăciei.

Această pandemie a scos și latura artistică din noi. Cel mai tare m-a emoționat, până la lacrimi, când italienii au început să cânte împreună pe balcoane. Unii oameni au apelat la umor, ca armă puternică, și ne-au delectat cu tot felul de situații amuzante rezultate din prea mult stat acasă. Creativitatea a înregistrat scoruri ridicate.

Cred că am avut suficient de mult timp încât să ne redefinim valorile, relațiile cu cei din jur, principiile noastre de viață și să ne resetăm prioritățile. Am văzut cât putem îndura să stăm închiși în case, cât putem rezista, unii dintre noi, dorului de cei dragi și până unde trasăm limita suportabilității.

Cu toate astea, am fost martori la renașterea florei și faunei. Nimeni nu se aștepta ca statul în case să aibă un impact pozitiv asupra mediului înconjurător. Asta ne demonstrează, încă o dată, că noi, oamenii, suntem principalii răspunzători pentru distrugerea planetei.

Acest lucru a dat de gândit, din nou, unora dintre marile companii, căutând activ moduri sustenabile în producție. H&M a început investirea în reciclarea îmbrăcăminții, iar compania de beauty Lush produce cosmetice zero waste.

S-a dovedit, iarăși, că avionul este cel mai poluant mijloc de transport. Odată cu anularea zborurilor și cu închiderea fabricilor, ceea ce a stopat emisiile de carbon, am putut asista la îmbunătățirea calității aerului.

Totodată, electrificarea mijloacelor de transport crește de la un an la altul, în 2030 așteptându-se să ajungă la un procent de 12% global.

Deci, fie că credem sau nu, sănătatea noastră este intens determinată de sănătatea planetei. Oamenii de știință cred în teoria conform căreia pandemia a venit ca o consecință a distrugerii biodiversității. În ultimii 50 de ani, lumea a pierdut peste 60% din animalele sălbatice, în timp ce infectarea cu noi viruși a crescut de patru ori.

Pentru mine, 2020 a fost un an mai bun ca mulți alți ani din viața mea, poate nu la fel de reușit și plin de experiențe ca 2019, dar mult mai profund. Mi-am făcut curaj să iau decizii importante în plan personal și să mă pun pe primul loc. Am avut posibilitatea de a participa la ediția de Spring SuperBlog 2020, ediție în care am ajuns printre finaliști. Am citit pe nerăsuflate peste zece mii de pagini de literatură, biografii și dezvoltare personală. Am început să practic recunoștința și iertarea de sine. M-am conectat mult mai profund cu băiețelul meu. Din fericire, nu mi-am pierdut locul de muncă. Și, cel mai important, am descoperit că vreau să mă îngrijesc mai mult de această casă minunată, a tuturor, planeta. De câteva luni cumpăr produse fără plastic și prietenoase cu natura. Vreau să aprofundez și mai mult această modalitate de trai și să contribui la reducerea produselor din plastic inspirându-i și pe cei din jur. Cred că fiecare alegere spre această tendință contează, oricât de mică și nesemnificativă ni se va părea.

Sper din tot sufletul că și voi ați avut un dram de fericire în acest an atipic, că sunteți sănătoși, înconjurați de persoanele cele mai dragi și că ați rămas pozitivi în legătură cu viitorul.

Călătoria aceea în care e prezent sentimentul „tot ce-mi doresc e aici”

Aseară am făcut o plimbare prin Insulele Feroe. Virtual. M-am încărcat cu pozitivul mării, al peisajului, dar totuși, ceva îmi lipsea. Probabil briza, mirosul mării sau răcoarea serii? Ei, bine, sunt ingenioase ideile astea de turism care se mută în online, dar mie, nu mi se par trainice. Nu-ți sunt implicate toate simțurile, văz, auz, miros, tactil, gustul. Sunt implicate doar văzul și auzul.

Nu am putut mirosi locul, nu am putut să pășesc pe roci, nu am avut cum să gust din mâncarea tradițională. O experiență e incompletă dacă nu o trăiești cu toate simțurile, chiar și cu cel de-al șaselea, acela de percepție extrasenzorială.

Și după asta, aseară mi-am dat seama că nu-mi lipsește nimic (material și nici senzorial), că de fapt, societatea m-a vrut consumatoare de tot felul de lucruri și servicii doar să mă simt completă. Dar chiar și acum, cu toată această pandemie, mă simt completă. Am lângă mine pe cine trebuie (bine, probabil ar fi excelent dacă aș avea toată familia) și ce trebuie.

Nu-mi lipsesc călătoriile pentru că am cărți prin intermediul cărora pot călători în timp și spațiu, am atâtea  amintiri din călătoriile de anul trecut sau de oricând. Am mai mult timp să mă conectez cu natura (noi mai ieșim prin pădure sau pe malul mării păstrând distanța de ceilalți și stând retrași) pe care trebuie să o prețuiesc mai mult.

Nu mai merg la muncă momentan. Hotelul în care lucrez e aproape gol.

Ador călătoriile, deși mai sus am spus că nu-mi lipsesc. Zi de zi am parte de una alături de fiul meu. Într-o zi avem parte de călătoria răbdării, în alta spre lumea sportului, în altă zi facem călătorii prin bucătărie. 

Călătoria aceea în care e prezent sentimentul tot ce-mi doresc e aici, lângă mine, o fac zi de zi. Experiențele turistice mai pot aștepta.

Sursă foto: editare în Canva

Activități de făcut într-o călătorie

photo of person sitting on floor near train
Fotografie de Dids pe Pexels.com

 

Și iată-mă la drum. Merg spre Leiden cu trenul. Am hotărât să iau o pauză. Pauzele mă ajută când vreau să reflectez, să-mi fac ordine în gânduri și mă relaxează. Suntem plini de speranță când suntem activi și preocupați dar, există posibilitatea să ne umplem de splendoarea cerului, atunci când ne oprim din acțiuni și doar admirăm. — H.M. Tomlinson

Călătoria durează două ore și cred că este util pentru tine să împărtășesc ce fac în acest timp. Iată câteva idei pe care le poți prelua, în loc de a da scroll pe pagina de facebook. Bineînțeles că se pot adapta și călătoriilor alături de copii.

1. Scriu. Pe blog, în notițele de pe telefon sau în agendă totul merită notat, mai ales vreo idee trăznită.
2. Admir peisajul, florile, casele, animalele din ferme, mașinile care gonesc, orice este vizibil de la geamul trenului.
3. Citesc. Cu cititul nu-mi iese mereu pentru că am rău de mișcare, dar când simt că sunt ok, arunc o privire într-un ebook.
4. Ascult și vizionez filmulețe legate de domeniul dezvoltării personale.
5. Ascult muzică.
6. Pur și simplu stau. Îmi fac planuri, mă gândesc la ce aș putea face în următoarea perioadă și caut soluții pentru a acționa.

Tu ce faci în timpul unei călătorii lungi?