La Grădina Botanică din Delft

DSC_6534-01-01

De când m-am întors din Leiden, mi-am propus ca următoarea vizită să fie în Delft. De data aceasta am ales să-l iau cu mine și pe băiețelul meu de aproape 4 ani, să avem o duminică petrecută doar noi doi, nu pentru că nu petrecem timp împreună, ci pentru că așa mi-am dorit eu. Delft se află între Rotterdam și Haga, devenit celebru datorită specificului olandez care s-a păstrat în centru, dar și datorită ceramicii albastre regale. Obiectivul nostru este să vizităm Grădina Botanică. În drum spre acest loc am admirat frumusețea canalelor și traiectoria lor. Aproape că aș spune că sunt în Leiden. Biletul de intrare costă 6 €/adult și 3 €/copil. Este o zi tematică: „Expediție în Africa”. Credeam că are legătură cu botanica africană, dar nicidecum. Veți afla în cele ce urmează. De cum am intrat ne-am îndreptat spre papagali. Lângă ei era un stup de albine cu tot felul de informații despre creșterea și îngrijirea lor. Atenția ne-a captat-o activitatea cu lut. De jur împrejurul celor două mese erau copii cu tot felul de obiecte, câteva ustensile pentru pisarea usturoiului, bețe pentru frigărui și bucăți mari de lut din care fiecare își tăia cât avea nevoie.

DSC_6546-01-01.jpeg

Modelarea cu lut stimulează creativitatea, textura lui moale permite oricăror mânuțe să se înfigă în el, fiind printre jocurile preferate ale copiilor. Majoritatea construcțiilor s-au încadrat în tematica „Expediție în Africa „. Fiul meu s-a îndrăgostit de presa de usturoi și de firicelele de lut care ieșeau prin găurele. După vreo 20 de minute ne-am continuat plimbarea printre speciile de plante și arbori. Țin să precizez că în această grădină botanică se fac tot felul de experimente și cercetări ale universităților din Delft și Utrecht, existând pentru prima dată în urmă cu 100 de ani. Are 2.5 hectare, fiind cel mai larg spațiu verde al orașului și găzduiește 16 familii de plante și una de gen, Lavandula. Aerul proaspăt din grădină mă face să mă simt mai sănătoasă. Cum piciul nu avea stare, am cam grăbit plimbarea. Ne-am oprit la un tobogan, apoi ne-am întors la activitatea cu lut. Am propus să mergem să mâncăm, dar nu înainte de a construi din bețe de trestie de zahăr un adăpost și o adevărată operă de artă din petale de trandafiri bătute cu ciocanul (peste o hârtie groasă se pun câteva petale, peste ele un servețel, apoi se bat cu un ciocan, iar culorile se imprimă pe hârtie). Ne-am luat la revedere de la grădină, sperând spre o dată viitoare și ne-am dus spre centrul orașului să mâncăm pizza la un restaurant. Pe drum am văzut o lebădă care se plimba suav pe apă și o caleașcă în stilul anilor 1900 ce plimba niște turiști. După ce am mâncat, am luat-o spre centrul orașului, loc care mi-a trezit amintiri, deși a fost pentru prima dată când am călcat aici. S-a vrut neapărat să facem o plimbare cu minifurgoneta și ce să vezi? Șoferul ne-a întrebat unde mergem și ne-a luat fără să plătim, deși eu i-am cerut să-mi spună de unde pot cumpăra un bilet, totuși el a insistat să ne ofere o călătorie gratis până la gară. Această faptă de apreciat ne-a încheiat cu bine ziua în Delft și ne-a lăsat cu gustul de a reveni curând.

DSC_6558-01

Fotografii: Aniela Ciugureanu

Ce mi-a plăcut în Leiden?

DSC_6231-01

Pe zi ce trece mă minunez tot mai mult de frumusețea Olandei. Țin să precizez că nu știam mai nimic despre această țară și nu-mi inspira mare lucru. Dar, mi se întâmplă, de multe ori, să greșesc și încep să văd anumite lucruri din altă perspectivă. De-o surpriză incredibilă am avut parte duminica trecută pe care am însemnat-o în calendar ca plimbare în romanticul oraș olandez, Leiden. Și nu regret. De fapt, regret că timpul a trecut uluitor de repede. Dar, așa se întâmplă când te dedici activităților interesante. Leiden este un oraș universitar, încă din 1575, azi, animat de mulțimea de studenți veniți din toate colțurile lumii. Universitatea este la fel de renumită ca Sorbona. Orașul este construit pe malurile vechiului Rin, numărând peste 28 km de canale și 88 de poduri. Canalele au fost în planul de construcție al orașului încă din secolul al XVII-lea, cel exterior având ca scop apărarea localității, iar cele interioare serveau în gestionarea apei, transport și dezvoltare. Este orașul natal al lui Rembrandt și al lui Armin van Buuren.

DSC_6220-01

Ce m-a determinat să merg în Leiden? Am dat din întâmplare peste un articol aici care mi-a stârnit curiozitatea legată de poemele pe ziduri și mi-am zis că neapărat să merg și eu să le văd. Dacă nu știai, am scos și eu o broșură cu poezii pe care o poți comanda de aici. Din gară, am pornit spre centrul orașului și aproape că nu-mi venea să mai plec de acolo. Centrul te acaparează cu frumusețea lui prin diversitatea podurilor, a morilor de vânt și a canalelor pe care mișunau zeci de bărci. Deci, pentru a admira casele vechi, o plimbare cu barca se impune și mai ales dacă sunteți cu copiii. Primul obiectiv a fost Muzeul de Etnografie (Volkenkunde), situat în apropierea Molen de Valk. Nu pot să descriu în cuvinte pacea și liniștea pe care le-am simțit în timpul în care am fost acolo. Poate datorită atmosferei calde, dată de proiecțiile fotografice de pe pereți, însoțite de sunete în surdină sau datorită mirosului proaspăt de obiecte vechi îmbinat cu acel miros pe care-l simți când intri într-un magazin cu genți și pantofi din piele? Cert este că acolo colecțiile impresionante te transpun în timp și te fac să-ți imaginezi cum trăiau oamenii în trecut. Mi-a trecut prin minte că noi chiar ne-am îndepărtat de natură foarte mult, aproape că o vedem ca pe-un dușman și ne plac mașinăriile, comoditatea dată de lucruri care se fac într-o clipită. În schimb, oamenii aceia încercau să o integreze în viața lor, era ca un aliat în procurarea hranei, a confecționării hainelor, uneltelor. Desigur, am evoluat, dar, eu simt natura ca o îmbrățișare caldă pe care ar fi bine dacă am prețui-o mai mult și ne-am dărui din timpul nostru venerând-o. Aici se găsesc colecții din Indonezia, Asia, Africa, America de Nord, Australia, China, Japonia și Coreea, Oceania. Deci, dacă vreți să vă petreceți două ore într-un mediu relaxant, inspirat și liniștitor, vă recomand acest muzeu. Și desigur, dacă vă plac muzeele. Intrarea costă 15 euro, pentru cei care nu au card de muzeu. Al doilea obiectiv a fost să caut poemele inscripționate pe pereții clădirilor. Am găsit șase, din cele 101, printre care și Sonetul XXX al lui Shakespeare și Pablo Neruda. Apoi, m-am plimbat pe lângă canale, urmărind traiectoria apelor cu bărci. Desigur, dacă nu m-aș fi grăbit să iau trenul pentru ajunge și la evenimentul dedicat zilei internaționale a iei din Aalsmeer, cu siguranță v-aș mai fi împărtășit din frumusețea acestui oraș. Las fotografiile mele să vorbească pentru mine.

DSC_6318-01

DSC_6323-01

DSC_6269-01

DSC_6344-01

Update:

Și pentru că pot afirma că Leiden și-a câștigat un loc în inima mea, revin cu completări. Plimbarea cu barca pe canale este de neratat. Este pe to do list. Am descoperit multe fațete ale orașului, secrete pe care de unul singur nu le vei afla. Fie că optezi pentru a merge cu barca în grup, fie individual, o să rămâi surprins/ă de măreția acestei așezări. Fiecare cotitură are o poveste, una de demult care spune cât de inventivi sunt oamenii. Vei afla despre istoria morilor de vânt, despre podurile vechi și noi, despre clădiri importante și multe amănunte semnificative de la căpitanul bărcii. Enjoy it!