De când m-am întors din Leiden, mi-am propus ca următoarea vizită să fie în Delft. De data aceasta am ales să-l iau cu mine și pe băiețelul meu de aproape 4 ani, să avem o duminică petrecută doar noi doi, nu pentru că nu petrecem timp împreună, ci pentru că așa mi-am dorit eu. Delft se află între Rotterdam și Haga, devenit celebru datorită specificului olandez care s-a păstrat în centru, dar și datorită ceramicii albastre regale. Obiectivul nostru este să vizităm Grădina Botanică. În drum spre acest loc am admirat frumusețea canalelor și traiectoria lor. Aproape că aș spune că sunt în Leiden. Biletul de intrare costă 6 €/adult și 3 €/copil. Este o zi tematică: „Expediție în Africa”. Credeam că are legătură cu botanica africană, dar nicidecum. Veți afla în cele ce urmează. De cum am intrat ne-am îndreptat spre papagali. Lângă ei era un stup de albine cu tot felul de informații despre creșterea și îngrijirea lor. Atenția ne-a captat-o activitatea cu lut. De jur împrejurul celor două mese erau copii cu tot felul de obiecte, câteva ustensile pentru pisarea usturoiului, bețe pentru frigărui și bucăți mari de lut din care fiecare își tăia cât avea nevoie.
Modelarea cu lut stimulează creativitatea, textura lui moale permite oricăror mânuțe să se înfigă în el, fiind printre jocurile preferate ale copiilor. Majoritatea construcțiilor s-au încadrat în tematica „Expediție în Africa „. Fiul meu s-a îndrăgostit de presa de usturoi și de firicelele de lut care ieșeau prin găurele. După vreo 20 de minute ne-am continuat plimbarea printre speciile de plante și arbori. Țin să precizez că în această grădină botanică se fac tot felul de experimente și cercetări ale universităților din Delft și Utrecht, existând pentru prima dată în urmă cu 100 de ani. Are 2.5 hectare, fiind cel mai larg spațiu verde al orașului și găzduiește 16 familii de plante și una de gen, Lavandula. Aerul proaspăt din grădină mă face să mă simt mai sănătoasă. Cum piciul nu avea stare, am cam grăbit plimbarea. Ne-am oprit la un tobogan, apoi ne-am întors la activitatea cu lut. Am propus să mergem să mâncăm, dar nu înainte de a construi din bețe de trestie de zahăr un adăpost și o adevărată operă de artă din petale de trandafiri bătute cu ciocanul (peste o hârtie groasă se pun câteva petale, peste ele un servețel, apoi se bat cu un ciocan, iar culorile se imprimă pe hârtie). Ne-am luat la revedere de la grădină, sperând spre o dată viitoare și ne-am dus spre centrul orașului să mâncăm pizza la un restaurant. Pe drum am văzut o lebădă care se plimba suav pe apă și o caleașcă în stilul anilor 1900 ce plimba niște turiști. După ce am mâncat, am luat-o spre centrul orașului, loc care mi-a trezit amintiri, deși a fost pentru prima dată când am călcat aici. S-a vrut neapărat să facem o plimbare cu minifurgoneta și ce să vezi? Șoferul ne-a întrebat unde mergem și ne-a luat fără să plătim, deși eu i-am cerut să-mi spună de unde pot cumpăra un bilet, totuși el a insistat să ne ofere o călătorie gratis până la gară. Această faptă de apreciat ne-a încheiat cu bine ziua în Delft și ne-a lăsat cu gustul de a reveni curând.
Lumea Anielei 