Povestea unei mașini curajoase

Este o zi senină și friguroasă de noiembrie. Avioane decolează și aterizează o dată la cinci minute pe aeroportul din Otopeni. În parcarea aeroportului este plin de surate de-ale mele. Unele mai vechi, altele mai noi, altele murdare, unele curate, unele mici, altele mari, cam din toate mărcile auzite și nemaiauzite. Eu sunt o mașină din anul 2000, cu vreo 500 000 de km parcurși prin cinci țări din Europa, două accidente minore, suficient de spațioasă pentru o familie formată din patru membri. Mai pe scurt, sunt un Peugeot 407 roșu. Am fost parcat lângă un Logan alb și lângă un Opel Astra vișiniu cu geamuri fumurii. Mă uit în jur și văd oameni grăbiți cu bagaje, oameni care se îmbrățișează și oameni care par furioși.

– Ce zi enervantă. Ce tot atâta forfotă? aud în stânga mea. Loganul vorbise.

– Eu abia aștept să mă odihnesc în garajul casei noastre. Aglomerația mă obosește, gălăgia mă indispune și încep să scot sunete ciudate. Simt că-mi pierd energia, zise Opelul. 

– Ai nevoie de gaz și de-o revizie pe cinste prietene, răspunse mașina albă.

– Oho, nu-mi vorbi de lucruri sfinte. Nu am mai avut parte de-un răsfăț de vreo trei ani de dinainte de Crăciun. Ce n-aș da acum să mă bucur de-o baie cu multă spumă la spălătoria din cartier.

Banner_Categorie_Mobile_Scuturi

– Ce vorbești? Nimic nu se compară cu un plin de ulei sintetic. Inima mea (motorul) cam scârțâie.

– Scuze că intervin, dar folosești un scut de motor? întreb eu curios.

– Nu, nici vorbă. Cu ce m-ar putea ajuta o astfel de piesă?

– Unele probleme tehnice se trag de la motor. Un scut de motor ți-l protejează de particulele de praf și de denivelările de pe asfalt.           

– Ehe, nu-mi spui nimic nou. Se aud prin târg tot felul de zvonuri și sincer să fiu, sunt cam sceptic. Dar poți să ne oferi mai multe detalii? Sunt curios. Tu îl folosești?

– O să vă povestesc o întâmplare recentă, de luna trecută.

Actualul meu șofer, un tânăr de 28 de ani – adică al patrulea om care mă deține de când sunt fabricat – s-a pregătit pentru un drum lung până în Grecia. Dar înainte de a pleca mi-a dat un strat nou de vopsea, m-a ceruit, mi-a înlocuit bucșele și rulmenții și m-a dotat cu câteva accesorii auto care ne-au ajutat și ne-au scos din bucluc. În ziua în care am plecat la drum din Sibiu s-a iscat o furtună, una cu ploaie torențială de a scăzut vizibilitatea până în 50 m. Șoseaua era cam goală, ce-i drept. Tânărul gonea cu 60 km/h. Copacii de pe margine păreau niște siluete și aveai impresia că sunt oameni. Picăturile de ploaie îmi mângâiau parbrizul. Eu mă uitam pierdut la cerul gri și la Oltul dezlănțuit. Pe sensul opus mai treceau, din când în când, câte-un Logan, Ford sau Volkswagen care mă salutau voioși.

Fac o pauză să-mi dreg glasul. În tot acest timp, pe lângă Loganul alb și Opelul vișiniu, mai sunt cu ochii ațintiți spre mine încă trei mașini, două din spatele meu și una din față. Toate mă privesc cu farurile aprinse și sunt atente la ce urmează să spun.

Și tot mergând noi așa, doi bărbați plini de noroi ne fac semn de pe marginea drumului. Încetinesc și apoi opresc.

– Am căzut de pe motocicletă într-o groapă cu noroi, zise primul gâfâind și un pic panicat. Suntem bine, doar că prietenul meu nu-și mai poate mișca piciorul stâng de durere. Cred că și l-a rupt.

Au pregătit repede atelele pentru picior și apoi cei doi s-au urcat pe bancheta din spate, așa plini de noroi. Noroc că eram echipat cu covorașele auto Peugeot și ulterior, am scăpat mai repede de mizerie.

– Accelerează băiete! mi-am spus. Hai, curaj. Și atunci am atins 100 km/h, apoi 110, 120 km. Și dintr-o dată poc, poc, s-a auzit. Și am simțit o zdruncinătură de am zis că ies de pe șosea. O, nu! Motorul. Frâneezzz. Și ce să vezi? O ditamai groapa îmi provocase pană la roata de pe stânga din spate. Având scutul de motor pentru Peugeot, baia de ulei rămăsese intactă.

– Băieți, îl văd pe tânărul meu apropiindu-se. Aveți grijă de voi. Atât vă mai spun. Am ieșit cu bine de acolo. Am avut și cric și roata de rezervă. Sper să înțelegeți că accesoriile ne ajută, de cele mai multe ori. Asta mă impresionează cel mai mult, cum ieși dintr-o situație folosindu-te de ele.

Am părăsit aeroportul lăsând celorlalte mașini câte-un flyer AutoGedal. Cred că le va fi util și sper să am ocazia să ascult și eu o poveste a uneia dintre ele.


Articol scris pentru competiția Spring SuperBlog 2020.

Sursa foto: Autogedal.ro



Pregătind mașina pentru Europa

Răsfoiam o carte de geografie pentru copii alături de fiul meu și îi arătam distanța dintre Olanda și România, când mă întrerupe și-mi zice:

– Mami, când o să fiu mare, o să te plimb cu mașina până în România, cu un Opel Astra ca al lui unchiu’.

– Da? Chiar vrei tu să faci asta?

– Daaa. Și o să iau și o rulotă și bicicleta și pe tati că încăpem.

– Interesant și îmi place cum sună. Dar pe unde vrei să o luăm? Care va fi traseul?

– Pe mare, nu.

– O putem lua și pe mare, dacă vrei.

– Nuuu, eu vreau pe autostradă.

– Păi hai să ne uităm iarăși pe hartă.

Luăm harta la puricat și după câteva minute stabilim traseul. Am căzut de comun acord să trecem prin Germania, Austria și Ungaria. Nu înțelegea de ce nu traversăm și Marea Britanie, deși îi explicam că ne abatem cu mult de la traseu. În țară vom merge prin Maramureș în camping cu rulota și vom vizita Cimitirul Vesel.

– Și cum o să îți pregătești mașina?

– Fii atentă cum facem. Tu și tati o să vă ocupați de rulotă, bagaje și bicicletă, iar eu o să îmi cumpăr un gps să-mi spună pe unde să o iau.

– Ok. De acord. Uite, eu și tati va trebui să căutăm un cârlig de remorcare, mai întâi. 

– Un cârlig de remorcare?

– Da. Este obiectul cu care atașezi rulota de mașină. Uite acum caut o poză cu un cârlig Opel Astra

– Gata, îl știu. Am uitat cum se numește. Și ce ne mai trebuie?

westfalia_a40v_1__1_14

– Păi cum facem cu bicicleta? Luăm suport de biciclete sau nu?

– Da, îl cumpărăm. Dar ce putem face cu el?

– O să îl folosim în țară când vom da rulota jos și vom pune bicicleta pe suport. Poate avem timp să urcăm pe Transfăgărășan. Știu că îți plac traseele montane pentru bicicliști.

– Iupiii, vreau pe munte. Ura! Mami, m-am mai gândit. Ce zici de roata de rezervă? Cred că ne mai trebuie și accesoriile și sculele care o însoțesc, cricul. Dacă fac pană acolo, pe Transfăgărășan?

– Da, chiar că… Uite că șoferii știu mult mai bine de ce lucruri au nevoie. Auzi, mai ții minte când ți-a arătat unchiu’ Ili scutul lui de motor și ți-a spus că astfel îl protejează de praf și denivelări?

– Îmi aduc aminte. Oare găsim și pentru mașina mea un astfel de scut?

– Bineînțeles că găsim. La drumul care ne așteaptă va fi foarte benefic motorului.

– Dar, mami, înseamnă că ai o soluție și pentru bagaje? Unde le punem? Că o să fie multe și sigur nu vor avea loc în portbagaj.

– Soluția ar fi să apelăm la o cutie portbagaj care se prinde pe barele transversale, știi, pe plafonul mașinii. Acolo le vom depozita.

– Bine. Mami, știi de ce vreau să iau și rulota? Păi dacă ne prinde furtuna pe drum? Parchez mașina, ieșim repede din ea și ne adăpostim în rulotă și putem sta acolo cât vrem. Și cu bicicleta știi ce o să fac? Dacă autostrada va fi aglomerată de multe, multe mașini, o să merg pe bicicletă să verific cât de lungă e coada.

– Și cu ce o să te ajute să știi cât de lungă e coada?

– Dacă e scurtă, ne continuăm drumul, dacă e lungă, o să ies de pe autostradă și o să întreb gps-ul care-i cea mai apropiată atracție turistică.

Banner_FB_Campanie_Trafic_Suport_Bicicleta_1200x628px-768x402

Sursa imagini: Autogedal.ro

Articol scris pentru competiția SuperBlog 2019.