Amânarea nu te aduce mai aproape de SuperBlog

În primele săptămâni de locuit în orașul în care ne-am mutat la sfârșitul lui 2018 (este vorba de Vlissingen- Țările de Jos) eram fascinată de toate locurile, de oameni, de tot ce trăiam. Treptat, a devenit ceva obișnuit, ritmul de zi cu zi a devenit o rutină și practic orașul și-a cam pierdut din strălucire în ochii mei. Desigur, uneori îl mai privesc cu curiozitate și cu dorința de a-l descoperi, dar mult mai rar ca la început.

Și cam așa este și cu visurile noastre. Suntem atât de entuziasmați la început încât am fi în stare să răsturnăm munții. Totuși, nu o facem. Ne rătăcim, apar lucruri neprevăzute sau responsabilitățile noastre ne consumă multă energie, dăm peste eșecuri. Ajung să scadă în intensitate și pier, dispar ca și cum nici nu au existat.

Ceva similar mi s-a întâmplat și mie în ultimele luni. Am scris mai rar și nu pentru că nu aș fi avut subiecte de scris, ci pentru că mi-am direcționat atenția spre lucruri care m-au distras de la scris, parcă le și căutam intenționat numai să nu scriu invocându-mi un motiv, acela că nu am timp. Asta mi-a adus frustrare și deznădejde. Pur și simplu am amânat. De ce? Asta nu știu, știu doar că a fost și este ușor să mă las pierdută printre activitățile de zi cu zi. Doi ani la rând am făcut exerciții fizice de vreo 5-6 ori pe săptămână până anul trecut în iunie când soțul meu a avut varicelă, eu am preluat toate responsabilitățile și am decis să îmi iau o pauză de o săptămână și de la sport. Bănuiesc că v-ați dat seama că pauza continuă și în prezent și îmi este greu să-mi regăsesc ritmul. Odată rupt firul acțiunii devine mai ușor să procrastinezi.

Ce vreau să scot în evidență cu exemplele de mai sus? Vestea rea este că amânarea nu te aduce mai aproape de visul tău, ci chiar te îndepărtează. Și pe lângă asta, vei trece și prin niște stări negative din care cu siguranță nu vor izvorî idei creative.

Vestea bună este că există trei pași pe care îi poți urma în direcția visului tău:

Pasul 1 este să-ți redefinești lucrurile care au o valoare mai mare pentru tine în detrimentul celor care au o valoare mult mai mică.

Pasul 2 este să acționezi, să te ocupi de acele lucruri valoroase chiar începând de acum.

Pasul 3 este să continui, să fii consecvent, să nu te oprești.

Iar dacă ești blogger, te-aș sfătui să nu mai amâni participarea ta la SuperBlog. Ce este SuperBlog? E un concurs de blogging creativ la care se poate înscrie oricine are un blog cu minimum 20 de articole publicate. Competiția este deschisă tuturor bloggerilor din România și de peste hotare indiferent de traficul blogului și de tematica abordată, doar că articolele să fie redactate în limba română. Cum sună? Înscrie-te chiar acum măcar din curiozitate, așa cum am procedat și eu în toamna anului trecut. Fiind la prima participare, nu am avut așteptări și nici obiective, dar de data asta țin să te anunț că mă înscriu la SuperBlog Spring 2020 cu mult mai multă încredere și seriozitate și sunt dispusă să sacrific din timpul și energia mea. SuperBlog este mult mai mult decât un concurs. Iată aici 20 de motive pentru care să participi la ediția de primăvară a competiției SuperBlog.

Revenind la cei trei pași, sunt valabili și pentru mine și îi voi testa chiar în acest concurs. Mi-am setat obiective și mi-am întocmit un plan care să mă țină ancorată în acțiune.

Le urez tuturor participanților mult succes și să vină inspirația!

Sursa foto: pexels.com

Cine-i mai important? Frica sau tu?

Conform dex, frica este: 1 Stare de adâncă neliniște și de tulburare, provocată de un pericol real sau imaginar Si: înfricoșare, teamă. 2 Lipsă de curaj și sentimentul de vulnerabilitate pe care aceasta îl provoacă. 3 Spaimă. Repulsie (violentă) suscitată de ceva sau cineva.

full frame shot of text on wood
Fotografie de Pixabay pe Pexels.com

Frica este un răspuns natural, o iluzie pe care ne-o construim în mintea noastră, toți știm asta. Uneori nu o putem controla, dar, de multe ori ne lăsăm viața la cheremul ei, luăm decizii în acord cu ea, amânăm anumite lucruri și urmările nu ne sunt pe plac. Zilele astea m-am convins că nu mai pot permite fricii să-mi construiască tot felul de bariere, să stea în calea sănătății mele.

Cu un timp în urmă am avut parte de o lovitură într-un dinte de sus. Îl așteptam pe băiețelul meu să iasă de la grădiniță zâmbind și venind bucuros și în fugă, m-a lovit cu capul în dinte. Da, accidente de acest fel au loc mereu. Pe moment, nu i-am acordat importanță. Dar săptămânile au trecut, dintele a făcut abces, alte luni au trecut și uite așa am ajuns într-un final la medicul stomatolog. De stomatolog mi-a fost teamă mereu, dar am ajuns la el pe ultima sută de metri. Plombe, extracții, canale lucrate am cu nemiluita. Acum, dintele în cauză s-a deplasat, nu mai este în linie dreaptă cu ceilalți, arată hidos, nu mai pot zâmbi. Din discuția cu doamna doctor, până la a avea ocazia să-l îndrept cu aparat dentar mai am niște pași de urmat și ar putea dura până la un an. Mă credeți că îmi vine să îmi trag câteva palme? Mi-am pierdut zâmbetul (țin foarte mult la el). Nu mă simt confortabil să zâmbesc cu un dinte iepuresc. 😀

Ce am învățat din asta? Că frica îți poate înrăutăți situația pe care o tot amâni și din acest motiv s-ar putea să te coste mai mult timp și bani. Ok, se putea și mai rău de atât. Vestea bună e că încă îmi păstrez dintele. Te rog, nu face ca mine. Sper din tot sufletul să tragi foloase din pățania mea, să treci peste frică și să acționezi. Nu mai amâna!

Tu ce temeri ai peste care nu poți trece? Dacă ai trece peste, ce s-ar putea întâmpla?

Cine-i mai important? Frica sau tu?

Iată și vestitul acronim după care încerc să mă ghidez:

False

Evidence

Appearing

Real