Visul tău te vrea cu totul

Dacă primul plan adoptat nu dă rezultatele scontate, înlocuiește-l cu altul, apoi cu altul, și așa mai departe, până când vei găsi un plan care DĂ REZULTATE.” – Napoleon Hill

Astăzi sunt bine, mai bine ca oricând, chiar dacă situația în care este întreaga omenire nu e roz deloc. Îmi îndrept gândurile spre un viitor mai bun, cu oameni mai toleranți, mai dornici să ajute. Deja văd că oamenii se îndreaptă spre o schimbare, una mult așteptată.

O să dau frâu liber visurilor mele. Cu unele am început încă de anul trecut (scrisul, fotografia și călătoriile). Iar un altul ar fi să îmi cumpăr o casă eficientă energetic cam în următorii doi-trei ani, așa. O astfel de locuință este o casă activă care este proiectată în așa fel încât, pe termen lung, să reducă la minim consumul de energie neregenerabilă și să economisească resurse. Comparativ cu o casă normală, o casă activă este prietenoasă cu mediul și nu determină emisii în apă, aer sau sol. În momentul de față încerc să mă familiarizez cu anumite noțiuni, răsfoind un dicționar de arhitectură. Cred că o să mă ajute în elaborarea unui plan, unul cât mai personal care să se potrivească cu activitățile din viața mea.

După cum spuneam, totul începe cu un plan care e făcut după ce îți vine o idee sau după ce ajungi la anumite conștientizări. În cazul meu totul a venit treptat și intenționat, nu m-am mai lăsat în voia hazardului. O să vă spun mai jos cum am ajuns să am un blog și cum m-am apucat de fotografie și nu întâmplător sau pentru că e la modă.

Nu demult, cam în urmă cu doi ani, eram într-o perioadă de frecvență joasă, de victimizare și lamentare, de învinuire a celorlalți pentru toate eșecurile și dezamăgirile mele. Deși devenisem mamă, totuși, simțeam că-mi lipsește ceva. Știi, golul acela pe care nu ți-l poate umple o persoană ( și nu am așteptat niciodată asta)? În cele din urmă, se dovedește a fi un strigăt din interior care-ți spune că poți fi și ești mai mult de atât. Spiritul meu urla că nu mă folosesc de potențialul meu, deși atunci nu puteam să zic exact ce mi se întâmplă.

Am început, timid, cu orele de exerciții fizice, dând atenție mai multă corpului meu. Dar tot nu era suficient. Întâmplător am participat la un seminar gratuit de dezvoltare personală ce a avut loc în orașul în care locuiam. Acela a fost momentul în care viața mea a luat o turnură fantastică. Nu, nu am câștigat la LOTO și nici nu am primit vreo moștenire de sute de mii de dolari. Mi-am dat seama, începând de atunci, că am dorințe și visuri. Că trebuie să-mi găsesc scopul acela despre care se tot vorbește. Și nu, nu am primit iluzii. De fapt, am primit un alt mod de a gândi, de a vedea lumea. Și dacă crezi că poți deveni pe zi ce trece o versiune mai bună a ta, felicitări! Ehe, e mult de muncă. Nu-i Hocus, Pocus! și gata transformarea. Durează toată viața. Îți dai seama? Ai o viață întreagă să visezi și să acționezi, să perseverezi în direcția visului tău.

sigla-AIA-2016-1024x523

E trist că mulți oameni nici măcar nu au un vis. UN VIS. Orice. O DORINȚĂ. Trăiesc în ignoranță. Poate că le este mai bine așa. Poate. Sau alții, pur și simplu, nu vor să vadă dincolo de ceața de dinaintea ochilor. Le este confortabil așa. Le este teamă de nou. Le este teamă să viseze. Se tem de suferința care poate urma dacă visul nu este atins. Îi înțeleg și pe ei, pe de-o parte. Dar să nu uităm că omenirea a evoluat tocmai pentru că anumiți oameni au visat, și-au imaginat și și-au urmat scopurile. Nu intenționez să judec pe nimeni așa că mai departe va fi despre mine.

NU mai vreau să fac parte din categoria oamenilor care nu-și urmează visurile. Mult prea mult timp a trecut până să mă exprim. Timpul rămas până la sfârșitul vieții mele vreau să-l petrec în cel mai creativ mod.

Fotografia

Eram mutată în Olanda (prefer să folosesc vechiul nume) de vreo două luni, eram pe faleză, admiram marea. Dintr-o mașină a ieșit o domnișoară care a început să facă poze. Eu stăteam pe bancă și o admiram în tăcere, gândindu-mă la mine, gândindu-mă că și mie îmi place fotografia. Fotografia e acolo, o dorință în mine pe care am tot negat-o, amânat-o, ignorat-o. Și mi-am zis „Ia, stai puțin! Pe mine cine mă oprește să fiu fotograf, unul profesionist? ” Și, în zilele ce-au urmat, mi-am comandat o cameră foto DSLR, am început cursuri online, am început să exersez. În colajul de mai sus găsiți fotografii făcute în prima lună de practică. Apoi, am început să îmi planific, să scriu planul pentru fiecare lună, dar și în avans, pe trei ani. Mi-am oferit claritate, mi-am oferit un punct de reper și mi-am promis să fiu blândă cu mine și răbdătoare, fiind conștientă că nu pot deveni peste noapte un profesionist, ci pas cu pas.

Blogul

Îmi place să scriu, să inspir oamenii să dea sens vieții lor. Blogul a venit ca o completare a fotografiei. Ideea mi-a venit pe parcurs, am notat-o, am analizat-o și i-am dat curs. Și deși, nu o să mă credeți, este tot o dorință negată în trecut (scriam poezii în adolescență). Probabil că dacă nu aș fi notat tot ce-mi trecea prin minte, mai întâi în jurnal, acum nu aș fi scris aceste rânduri.

În legătură cu scrisul, visul meu este să scriu o carte/mai multe. Scriind pe blog, îmi dezvolt creativitatea, imaginația și mă redescopăr, practic, exersez scrierea.

Cum îți îndeplinești un vis

Acționează în direcția lui. Fii consecvent. Planifică, trăiește intenționat. Lasă-te ghidat de profesioniști în domeniu. Fii flexibil. Fii dispus să îți schimbi planul, dar nu și visul. Nu renunța. Vezi oportunități care să te ajute în îndeplinirea visurilor.

Eu încă muncesc la visul meu (care este unul măreț) nu atât cât mi-aș dori, deși recunosc că uneori îmi vine greu să ies din zona de confort, dar nu-l abandonez. Acum simt că mi-am umplut acel gol interior. Știu că viața mea a căpătat mai mult sens odată cu aceste descoperiri.

Acum, revenind la visul legat de casa energetică cu consum aproape zero, vreau doar atât să vă mai spun. Dacă și pe voi vă interesează acest tip de casă, AIA Proiect contribuie la îndeplinirea visului, a dorințelor voastre, având la bază valori ca onestitatea, curajul, integritatea, respectul.

Visul tău te vrea cu totul. Vrea timpul tău, banii tăi, energia ta, zice Paul Martinelli, unul dintre mentorii în domeniul dezvoltării personale pe care eu îi urmăresc. Deci, ești dispus să plătești prețul pentru visul tău?

Articol scris pentru competiția Spring SuperBlog 2020.
Sursă foto: arhiva personală și aia-proiect.ro

Cine-i mai important? Frica sau tu?

Conform dex, frica este: 1 Stare de adâncă neliniște și de tulburare, provocată de un pericol real sau imaginar Si: înfricoșare, teamă. 2 Lipsă de curaj și sentimentul de vulnerabilitate pe care aceasta îl provoacă. 3 Spaimă. Repulsie (violentă) suscitată de ceva sau cineva.

full frame shot of text on wood
Fotografie de Pixabay pe Pexels.com

Frica este un răspuns natural, o iluzie pe care ne-o construim în mintea noastră, toți știm asta. Uneori nu o putem controla, dar, de multe ori ne lăsăm viața la cheremul ei, luăm decizii în acord cu ea, amânăm anumite lucruri și urmările nu ne sunt pe plac. Zilele astea m-am convins că nu mai pot permite fricii să-mi construiască tot felul de bariere, să stea în calea sănătății mele.

Cu un timp în urmă am avut parte de o lovitură într-un dinte de sus. Îl așteptam pe băiețelul meu să iasă de la grădiniță zâmbind și venind bucuros și în fugă, m-a lovit cu capul în dinte. Da, accidente de acest fel au loc mereu. Pe moment, nu i-am acordat importanță. Dar săptămânile au trecut, dintele a făcut abces, alte luni au trecut și uite așa am ajuns într-un final la medicul stomatolog. De stomatolog mi-a fost teamă mereu, dar am ajuns la el pe ultima sută de metri. Plombe, extracții, canale lucrate am cu nemiluita. Acum, dintele în cauză s-a deplasat, nu mai este în linie dreaptă cu ceilalți, arată hidos, nu mai pot zâmbi. Din discuția cu doamna doctor, până la a avea ocazia să-l îndrept cu aparat dentar mai am niște pași de urmat și ar putea dura până la un an. Mă credeți că îmi vine să îmi trag câteva palme? Mi-am pierdut zâmbetul (țin foarte mult la el). Nu mă simt confortabil să zâmbesc cu un dinte iepuresc. 😀

Ce am învățat din asta? Că frica îți poate înrăutăți situația pe care o tot amâni și din acest motiv s-ar putea să te coste mai mult timp și bani. Ok, se putea și mai rău de atât. Vestea bună e că încă îmi păstrez dintele. Te rog, nu face ca mine. Sper din tot sufletul să tragi foloase din pățania mea, să treci peste frică și să acționezi. Nu mai amâna!

Tu ce temeri ai peste care nu poți trece? Dacă ai trece peste, ce s-ar putea întâmpla?

Cine-i mai important? Frica sau tu?

Iată și vestitul acronim după care încerc să mă ghidez:

False

Evidence

Appearing

Real

 

Trăiește

landscape nature africa boy
Fotografie de Julian Jagtenberg pe Pexels.com

 

Mai știi episodul acela din GoT când Shae îl întreabă pe Tyrion, neștiind dacă se va întoarce viu din război, cum ar vrea să-și petreacă ultima seară din viața sa? Te-ai gândit vreodată la momentul când nu vei mai fi? Cu siguranță că da. Ce se va întâmpla atunci cu lumea, care va fi cursul lucrurilor? Dar ce faci în momentul în care afli că ești pe moarte și tu nu ți-ai trăit viața la intensitate maximă, cum este în cazul celor care suferă de o boală incurabilă?

Probabil doar membri familiei și câțiva prieteni îți vor păstra amintirea vie, restul lumii nu va ști că ai trăit și ai murit. Dar contează cum trăiești, ce moștenire lași în urmă (nu mă refer la bani), ce însemnătate și ecou ai avut în viețile oamenilor. Ai reușit să faci fapte bune fără să aștepți nimic în schimb? Ai reușit să schimbi mentalități, să construiești o lume mai bună în jurul tău? Ai dat tot ce-i mai bun din tine în toate rolurile pe care le-ai avut de-a lungul vieții sau ți-a păsat, mai mult, să-ți meargă ție bine? Ei bine, eu mult timp am fost ignorantă. Nu mi-a păsat de cei din jur atâta timp cât eu o duceam bine. Dar asta nu mă făcea fericită. Mi-am dat seama că viața e mult mai mult decât atât, că îmi pot alege eu drumurile și că pot schimba lumea începând cu mine. Da, cu mine. Și m-am hotărât să trăiesc și să simt altfel, ca la sfârșitul vieții mele să răspund cu DA la întrebările de mai sus. Iată și câteva sugestii pentru a avea însemnătate:

1. Fii recunoscător pentru oamenii din viața ta și arată-le asta.

2. Petrece mult timp alături de cei dragi. Alege-i pe ei în locul altor lucruri. Construiți amintiri frumoase.

3. Nu te mai compara cu alții, ci doar cu tine. Ești mai bun ca tine, cel de acum un an?

4. Ia fiecare zi ca pe o nouă șansă de a face lucrurile diferit, de a o lua de la capăt.

5. Fă acum ceea ce amâni de mult timp.

Sigur te gândești că ți-a mai rămas mult timp de trăit, dar asta nu ai cum să o știi și este un fapt pe care nu-l putem controla. Așa că nu mai aștepta momentul potrivit să trăiești intens. Poate el nu va veni niciodată. Începe chiar acum!

 

Cum te mobilizezi?

person holding stay focuseds paper
Fotografie de rawpixel.com pe Pexels.com

 

E ușor să te lași distras de la scopul tău. Și mai ușor este să renunți la el. Când vrei să te schimbi, când vrei să îți dedici timpul visului tău, chiar atunci apar alte lucruri mărunte care-ți acaparează gândurile și te fac să te îndoiești de puterea ta, de potențialul tău.

Perseverența este cheia. Fă în fiecare zi câte puțin, dar fă. Recunosc că uneori îmi vine greu să mă mobilizez, să mă gândesc ce ar trebui să fac mai departe și unele zile trec fără să mă dedic țelului, dar mă folosesc de aceste metode:

1. Am scris planul visului meu și de fiecare dată când mă blochez, verific agenda sau notițele din telefon, apoi lucrurile devin clare. Băiețelul meu ocupă mare parte din timp, așa că într-o zi am parte de o oră, două sau trei ore libere, când doarme sau e la grădiniță unde merge doar două zile pe săptămână a câte trei ore. Deci, zic, să profit la maximum de fiecare minut. Și atunci las treburile casnice, cumpărăturile și alte distracții (facebook, messenger, tv) deoparte. Acela este timpul meu, dedicat mie și doar mie. Atunci fac activități care mă ajută să cresc în ce mi-am propus, de exemplu cursuri de fotografie sau scris, exerciții fizice, citit. Nu înseamnă că nu mai gătesc sau că nu mai fac curat, ci energia o canalizez acolo unde este cel mai important. Cum vreau să-mi transform pasiunea pentru fotografie în afacere dacă nu-mi dedic timp pentru învățare și creștere?
2. Mă trezesc devreme în jur de 7, astfel încât să apuc să citesc sau să ascult un call din domeniul dezvoltării personale până se trezește piticul. Nu-mi iese de fiecare dată. 🙂 Somnul este foarte important pentru mine, de-a lungul timpului am realizat că nu funcționez cu mai puțin de 8h dormite. În perioada alăptării a fost crunt, eram veșnic obosită și stresată. Te înțeleg perfect dacă ești în situația de mai sus. Încearcă să găsești măcar 10-15 minute pentru tine în mai multe părți ale zilei. Dacă trezitul devreme nu e o opțiune pentru tine, găsește 20 de minute seara.
3. Cel mai important să nu mă „biciuiesc” dacă nu-mi iese. Am și eu zile în care intervine ceva (vacanța piciului, îmbolnăviri), nu mă simt bine eu sau soțul meu sau pur și simplu am un ritm scăzut. Știu că lucrurile vor reveni la normal așa că încerc să nu mă mai stresez.
Cel mai mult ar trebui să renunțăm la scuze. Recunosc că eu încă le mai folosesc, dar lucrez la ele. Una dintre ele ar fi că am copil și nu am când să fac ce-mi doresc sau vin prea obosit/ă de la serviciu, nu mai sunt în stare de altceva, nu știu ce să fac în timpul liber, etc.
Sentimentul că am făcut ceva pentru mine personal este împlinitor, mă  binedispune și mă stimulează să continui.

Pe tine ce te împlinește? Ce te face să te ridici dimineața cu zâmbetul pe buze?