La țară

Ești acolo, una cu pământul și pădurea de pe dealurile din îndepărtare. Simți că îi aparții doar lui și orice efort de a încerca să fii oriunde altundeva e în zadar. Se aude zgomotul unui avion ce zboară spre alte meleaguri și te face sa-ți dorești să fii acolo, să vezi norii albi si câmpiile în forme pătrate.

La țară iarba crește în fiecare zi mai verde ca ziua precedentă. La țară copacii și pomii alcătuiesc un tablou vesel, dar mulți oameni îl privesc fără să-i pătrundă misterul. La țară greierii cântă serenade și se iau la întrecere cu lăcustele. La țară cocoșii își strigă orele cele mai bune. La țară lumea este ocupată cu gospodăritul, cu viața simplă. Anii trec și iar trec la țară, la fel ca peste tot, doar casele ușor degradate lasă în urmă trecutul.

La țară întunericul este străpuns de lună și de cele mai luminoase stele. La țară copiii trebăluiesc și își fac jocurile printre animale. La țară citești „La Medeleni” și îți dorești să fii din nou copil, să alergi prin șanțuri, să te joci de-a v-ați ascunselea și să te bucuri alături de ceilalți copii. La țară mănânci prune și mere direct din pom, roșii cu forme turtite și castraveți amari.

Asculți povești despre bunicii tăi pe care i-ai cunoscut puțin sau deloc, la țară. Da, acolo și-au trăit viața cum au știut ei mai bine și cum au putut.

Locul copilăriei dulci și de mult apusă, la țară..

Reclame