Categorie: #Olanda
Peripeții – Spre secția de votare din Rotterdam
Ieri, 9 noiembrie, am pornit toți trei la drum cu trenul spre Rotterdam cu scopul de a merge la vot. Cam două ore a durat călătoria. Din gara centrală am luat-o la pas prin oraș, bineînțeles cu gps-ul pornit al telefonului. Am admirat clădirile gigantice care fac notă discordantă de restul orașelor olandeze. Rotterdam este un oraș reconstruit, fiind distrus de bombardamentele din al doilea război mondial, deci și-a cam pierdut din farmecul tipic olandez. Chiar și așa, tot mai găsești câte-un canal peste care sunt construite mici poduri.
Ținta noastră, înainte de a vota, a fost să vedem Podul Erasmus. Ne-am luat și câteva oliebollen – gogoși tradiționale olandeze (cele cu stafide sunt delicioase) – să fie excursia mai aromată. Mititelul obosise deja la jumătatea drumului și a început să întrebe o dată pe minut „Mami, cât mai e până ajungem la votare?” Știți voi, cei cu copii mici.
Iată că am ajuns și pe celebrul pod care mai este numit și Lebăda, datorită formei sale. În bătaia vântului puternic, am privit de-a lungul râului Maas. Apoi am dat peste acest restaurant de forma unor mingi de fotbal.
Ei bine, gps-ul ne-a consumat bateriile telefoanelor. Am scos din calcul să intrăm într-un restaurant pentru asta. Deși eram aproape de secția de votare, nu cunoșteam traseul și nici pe unde să o mai luăm, știam doar denumirea străzii. Am întrebat un om despre strada respectivă, dar multe indicații nu ne-a dat. Ne-am învârtit sperând că vom întâlni vreun român, dar fără succes. Am văzut un loc de joacă și ne-am îndreptat acolo că poate dăm peste vreo mămică româncă? Nu, parcul era închis, era parte a unei școli. Apoi, hop! Văd pe o clădire denumirea străzii pe care o căutam. Ce să zic!? Norocul a dat peste noi sau pur și simplu m-am lăsat ghidată de instinct. Acum când mă gândesc nici nu știu cum de-am ajuns acolo fără gps. 🙂 Și bineînțeles, chiar în clădirea respectivă era și secția de votare. În secția de votare ne-au întâmpinat niște oameni amabili, binevoitori și am avut impresia că pe noi ne așteptau (ca și cum ar fi știut că ne pierduserăm). Cred că 2 minute am petrecut acolo, totul a fost simplu și rapid. Acolo, pe hol, am mai stat o oră să ne încărcăm telefoanele. Am privit cum veneau românii relaxați la vot și am simțit că de data asta am fost respectați și apreciați.
Mă bucur că am reușit să-mi exercit dreptul de a vota și să-mi fac datoria de cetățean român și european. Știu că votul meu contează. Și al tău la fel. Al vecinului, al prietenului, al colegei, al șefului, al tuturor.
La întoarcere am luat tramvaiul în direcția opusă gării și ne-a întârziat drumul înapoi spre casă, în Vlissingen. Chiar și așa, am avut ocazia să admirăm Rotterdamul noaptea, printre leduri și luminițe. La 21:30 am ajuns acasă.
Doar atât vă mai spun: HAIDEȚI LA VOT!
Fotografiile îmi aparțin.
Doamna cu voal care mi-a schimbat percepția asupra modei și nu numai
Toamna se numără culorile. Câteva, nu toate. Galben, portocaliu, bej, maro, roșu, vișiniu, kaki, negru. De la fereastra sufrageriei, eu și băiețelul meu stăm și privim cerul, norii, strada, mașinile, trecătorii. El are o înclinație spre mașini, eu spre trecători. El enumeră mărcile văzute, pe mine mă pun pe gânduri combinațiile de culori și originalitatea cu care își asortează unii oameni hainele. Oare v-am zis că anul trecut, pe vremea asta, m-am înscris la un curs online de consultant vestimentar? Nu m-a ținut mult pentru că mi-am dat seama că a fost doar un moft de moment și nu m-am vizualizat făcând așa ceva pe termen lung. Tot privind, parcă aștept o apariție care să mă facă să vibrez, să strig, să se tipărească în mintea mea ca în ziua aceea…
Trebuie neapărat să împărtășesc cu voi ce s-a întâmplat în ziua aceea, ceva ce, cred eu, mă va bântui mult timp de acum încolo. Pe când mă îndreptam spre școala băiețelului meu, a apărut EA (acum mă simt de parcă aș fi un adolescent povestind despre cum s-a îndrăgostit): o doamnă într-o salopetă animal print, cu decolteu, asortată cu o geantă și botine cu toc, cu ochelari de soare care se așezau perfect peste machiajul natural, iar pe cap un voal maroniu. Venea din direcția opusă zâmbind încrezătoare și răspândind un miros dulce de parfum. Pesemne vă imaginați că ar fi mers direct spre o mașină luxoasă din care ar fi apărut un domn într-un palton și jeanși, dar… STOP! Nu, nu, pur și simplu, a trecut pe lângă mine și eu o priveam tâmp, cu admirație. Mai, mai că-mi venea să o opresc și să o iau la întrebări. Atunci, în mine, a avut loc o schimbare, o scânteie s-a aprins.
Moda nu este despre ce vrei să arăți lumii, ci despre ceea ce simți că ești. Cred că am auzit asta de n ori și am și trăit-o pe pielea mea. Totuși, la ea era ceva carismatic.
Și știți ce am văzut diferit la ea în comparație cu alte persoane care sunt în pas cu moda? Atitudinea ei încrezătoare de a se simți bine cu alegerile ei, ce mai, o persoană învingătoare. Faptul că a schimbat niște credințe de-ale mele despre modă și despre anumite femei a contat și cred că e influencerul meu anonim preferat.
Iată ce mi-a adus bun această banală întâlnire:
- Am urât dintotdeauna hainele animal print și știți de ce? În copilăria mea apăruseră acele pături cu astfel de printuri care mă trimiteau cu gândul spre kitsch. Și asociam animal print-ul cu sărăcia. Acum sunt convinsă că astfel de haine pot fi de o eleganță aparte și că dacă le porți în combinația potrivită, s-ar putea să-i și inspiri pe cei din jur. A fost o tendință pe care nu am înțeles-o niciodată, dar acum mă declar ușor tentată să o încerc.
- Indiferent de religie, poți purta orice. Le-am compătimit pe femeile din valul islamic, crezând că sunt limitate în ale modei, dar limitele sunt doar în minte. Cât trăiești înveți, chiar și despre modă și ar fi păcat să mă opresc aici. Văd carouri, jeanși și botine, stilul clasic pe care și eu l-am adoptat. Și bineînțeles că și rochițele în A line fac furori printre musulmane.
Când voi fi mare, vreau să fiu ca EA, să fac alegeri inspiraționale, să mă reprezinte fiecare bucățică de material și să și transmit acest lucru. Îmi pare rău că nu am fotografiat-o, dar cu cât încerc să îmi amintesc mai multe detalii, cu atât mai vie rămâne imaginea ei.
Articol scris pentru competiția SuperBlog 2019.
Sunt cameristă
Hello, hello! Nu am plecat nicăieri, ci doar prin viață prinsă. Mi-am găsit un job part time la un hotel cu o priveliște superbă pe malul mării. Sunt cameristă. Da, fac curat în camere, schimb lenjeriile de pat, șterg praful, aspir. Mai, mai că a început să-mi placă. Nu e un job la care visează mulți oameni, nici eu nu am visat la asta, dar e un job decent, onest. Tu vii doar cu cheful de muncă. Lucrez în jur de 20 h/săptămână și e perfect pentru că timpul îmi ajunge și pentru hobby-urile mele și pentru fiul meu. Exact ce mi-am dorit. Colegele mele sunt din Indonezia, Spania, Republica Dominicană, Afganistan și Olanda. Fiecare dintre ele are o poveste de viață interesantă și sunt curioasă să le ascult. Până aici nimic ieșit din comun, nu? Păi partea interesantă este că nu renunț la visurile mele, ci doar am mai găsit o portiță deschisă pe drumul meu și am zis să mă folosesc de ea. Nu înțeleg de ce aveam aversiune față de un asemenea job, cum îmi spuneam că eu merit ceva mai bun. Cine definește ce e mai bun sau mai rău? Societatea te privește ca un om inferior în funcție de jobul pe care-l ai, dar știi ce? Fuck it! Nu îmi mai pasă. Aici, oamenii se respectă și te respectă pentru munca ta și pentru ceea ce ești. Nimeni nu se poziționează pe o treaptă superioară. Cel puțin, nu încă. Nu am întâlnit așa ceva.
Aceasta a fost alegerea mea din ultima perioadă. Desigur, sunt multe alte jocuri disponibile, dar mai întâi, trebuie să învăț neerlandeză. Și apropo, pentru cei cu gânduri de emigrare, vă spun ceva. Datorită Brexitului, multe companii au luat decizia de a-și muta activitatea în Olanda. E oficial. So, are you in?
Există viață socială și ca expat
Cum ar fi dacă v-aș spune că viața mea socială e mult mai intensă ca în România? Că aici, în Olanda, am găsit nu una, nu două, ci șase familii de români cu copii de vârstă apropiată băiețelului meu? Mai exact, am ajuns să ne petrecem weekend-urile împreună, la un grătar, să ieșim prin oraș sau în tot felul de spații destinate celor mici și să ne vedem seara în parcuri pentru copii. Sună bine, nu-i așa? Tocmai de acolo a început totul, în parc, acum în vacanță. Nu știam unul de celălalt și totuși, frecventam acel loc de recreere la ore diferite. Și uite că legea atracției a funcționat în cazul nostru. Toți aveam dorința de a întâlni și alte familii și când s-a întâmplat, păi au venit cu vârf și îndesat. Toată lumea-i încântată, mai ales copiii că au parteneri de joacă. Și asta nu e tot. Am ajuns să ne și ajutăm între noi, să fim acolo când cineva are nevoie. Uite că am mai spulberat și un mit, cum că, românii plecați în alte țări sunt răi și egoiști. Important este să găsiți lucruri pe care le aveți în comun, valori asemănătoare și să fiți pe aceeași lungime de undă. Nu este imposibil, să știți. Știu că una dintre temerile principale ale celor care vor să emigreze este că le va fi greu să-și facă prieteni. Începutul poate fi descurajant, dar sunt convinsă că nu veți fi singuri pentru mult timp. Și oamenii de alte naționalități sunt dornici de comunicare și socializare.
Românii de aici nu mai doresc să se întoarcă în țară, sau dacă vor, cu siguranță o vor face peste câțiva ani. Cu toate astea, ne implicăm în problemele României, chiar dacă suntem la distanță. Speranța la o viață mai bună este încă prezentă.
Nu știu experiența voastră legată de viața socială, dar aceasta e a mea. A noastră. A unui grup de români din Vlissingen.
Mi-ar face mare plăcere să împărtășiți cum este a voastră. 🙂 Cu cine v-ați împrietenit?
Avantaje și dezavantaje. Pleci sau rămâi?
Cândva, ți-a răsărit în minte un gând, acela că nu te mai regăsești în țara ta, că parcă nu e locul tău aici, că nu vrei să îți crești copiii acolo și vrei să pleci departe, nu contează unde, dar să pleci. Un subiect sensibil pentru mulți oameni. Bine, bine, dar apoi vin peste tine tot felul de temeri. Ce job voi avea? Cum mă vor trata cei de acolo? Cum se vor integra copiii? Cum ne vom descurca? Îmi voi face prieteni? Și multe alte întrebări care sunt perfect normale. Ia-le pe rând. Ești 100% sigur/ă că asta îți dorești cu ardoare? Sau e doar un gând spre care evadezi în momentele de tensiune? Gândește-te bine. Eu am știut că da, vreau să plec. Simplu, nu? E mai ușor să pleci decât să stai să lupți, așa-i? Cam așa ar spune haterii, dar asta-i altă discuție. Am făcut o listă cu avantaje și dezavantaje de ambele părți. Te sfătuiesc să le analizezi și să concluzionezi care sunt mai importante pentru tine. Nu vreau să te influențez să iei aceeași decizie ca a mea. Lista noastră de valori e diferită. Și sigur că și motivele diferă de la o persoană la alta. Văzut în ansamblu, acestea sunt:
Avantajele rămânerii în țară:
– Ai familia și prietenii aproape, viață socială intensă;
– Copiii cresc în prezența bunicilor;
– Ai un job la care nu ești nevoit să vorbești într-o limbă străină ție;
– Costurile traiului de zi cu zi sunt cu mult mai mici comparativ cu alte țări;
– Confortul propriului cămin.
Dezavantajele rămânerii în țară:
– Ești nevoit să schimbi mentalități;
– Te lupți cu birocrația instituțiilor;
– Sistemul de educație este învechit, 40% dintre elevi sunt analfabeți funcțional, legile se schimbă des;
– Sistemul de sănătate este la pământ, riști să ieși cu alte infecții din spital;
– Infrastructură slab dezvoltată.
Avantajele plecatului din țară:
– Ai acces la autostrăzi, piste de biciclete și multe altele care-ți facilitează deplasarea;
– Copiii au parte de învățământ de calitate gratuit și integrați în societate;
– Adopți stilul lor de viață;
– Asigurarea de sănătate îți decontează între 80% și 100% din unele investigații medicale;
– Câștigurile financiare îți permit un nivel de trai ridicat.
Dezavantajele plecatului din țară:
– Îți schimbi domeniul de muncă;
– Te întâlnești cu bariere de limbaj;
– Viața socială este inexistentă, la început;
– Costurile traiului de zi cu zi sunt ridicate;
– Ești departe de familie și prieteni.
Desigur, unele avantaje sau dezavantaje se pot inversa, depinde de situația fiecărei persoane. Poți avea un nivel de trai ridicat oriunde, nu e nevoie să emigrezi și asta îți oferă posibilitatea să-ți înscrii copiii la școli private.
Oriunde te-ai afla și orice ai face, fie că vrei să pleci, fie că vrei să rămâi, doar atât îți mai spun: construiește o lume mai bună, mai responsabilă, mai implicată și mai curată pentru generațiile ce vor urma.
Tu ce motive personale ai ca să rămâi sau să pleci?
Alegere de vară: Safari Park și Speelland în zona Brabant
Ce faci în momentul în care afli că planul de vacanță s-a dus pe apa sâmbetei dintr-o neatenție sau, mai bine spus, pentru că nu ți-ai verificat email-urile? Ei bine, știu eu ce să faci. Mergi pentru o zi în Safari Park și/sau Speelland. Nu, nu vă trimit departe, ci chiar aici în Olanda există o asemenea grădină zoologică.
Așa am făcut noi luni. Tot cu trenul spre gara din Tilburg. Acolo, imediat la ieșirea din gară, am avut parte de-o surpriză. Era în desfășurare un eveniment dedicat oamenilor homosexuali, transexuali și bisexuali, Holly Pink Festival. În ritmul muzicii, defilare de costumații excentrice, dezinhibiții și multă voie bună. Prin Sfântul Roz, organizația arată că dragostea este universală și că ești liber să fii cine vrei să fii. Dar, să revin la scrierea despre Safari. Bun. Din autogară am luat autobuzul 143 (se poate și 142) și ne-a lăsat aproape de poarta de acces. Biletul de intrare costă 26 €/persoană și 22,5 € pentru copiii între 3 și 9 ani, dar aveți posibilitatea să vă achiziționați un abonament în schimbul sumei de 60 €. Sau dacă optați și pentru Speelland vă costă 27,5€/persoană. Mai multe detalii găsiți pe site-ul oficial. De la intrare puteți cere o hartă a parcului.
Parcul găzduiește 62 de specii de animale, preponderent din Africa. Ai posibilitatea să alegi între mers pe jos și să ajungi până în punctul în care poți vedea parcul de sus, Bussafari, Autosafari (intrarea este separată de restul parcului) și Bootsafari (mai exact, plimbare cu barca).
Noi am ales să ne plimbăm pe aleile care te poartă printre animale. Leii stăteau tolaniți la umbră, când am trecut prin dreptul lor. Apoi, am mai văzut antilope, zebre, elefanți, girafe care păreau puțin speriate și stăteau în grupuri, pasărea flamingo. Din loc în loc, copiii au parte de trasee interesante de străbătut cum ar fi cățăratul și exersarea echilibrului. Vor fi fascinați și vor dori să facă un circuit de mai multe ori. Bineînțeles că sunt și mici spații de joacă special amenajate. Dacă vi se face foame și nu v-ați pregătit cu pachet de acasă, există minisnacks-uri, restaurante și chiar un butic de suveniruri. După o plimbare de aproape două ore, am făcut calea de întoarcere cu barca. Orarul de funcționare se găsește la intrare. Am așteptat vreo 20 de minute până ne-am îmbarcat, în fața noastră fiind în jur de 200 de oameni. Plimbarea pe râu a fost mult mai rapidă decât mă așteptam, adică mi s-a părut pe repede-nainte. Oricum, e o experiență unică. Din barcă am putut admira iacul tibetan, rinoceri, vaci africane, jaguari, hiene, suricate. Ce mi-a plăcut mult în Safari a fost că animalele au un spațiu generos în care conviețuiesc, nu se compară cu grădinile zoologice clasice. În plus, au și grajduri în care primesc mâncare și se pot adăposti în caz de furtună.
Și dacă tot suntem în zonă, am zis să mergem și la Speelland că doar cumpărasem bilete care le includ pe ambele. Distanța dintre cele două este de 10-15 minute de mers pe jos, deci cu mașina scoateți mult mai puțin. Speelland este ca un water park, un loc cu plajă pe marginea unui lac, cu topogane cu apă sau în nisip. Și aici se găsesc tot felul de activități care cu siguranță nu-i vor plictisi pe pitici. Noi nu ne-am pregătit cu prosoape și costume de baie așa că l-am lăsat pe băiețelul nostru să se bălăcească în voie. Există o zonă în care apa are un metru adâncime, deci este ok pentru copii. Puteți alege zile diferite pentru cele două, dacă știți că aveți nevoie de mai mult timp. Cert este că în Safari ai nevoie de minim trei ore, la fel și în Speelland.
Înarmați-vă cu răbdare dacă mergeți cu copiii. Nu recomand să alegeți pentru asta o zi caniculară, va fi inconfortabil. Fiind perioada vacanței, mi s-a părut că au fost puțini oameni. Deci, mai bine mergeți într-o zi lucrătoare a săptămânii, dacă este posibil și dacă vă deranjează aglomerația.
Și un aspect pe care vreau să-l lămuresc, deși abia azi am realizat că l-am ignorat. Scrierile în care fac recomandări, ca cea de aici, nu sunt sponsorizate. Scriu pentru că-mi place să notez despre lucrurile și experiențele trăite. Tind să cred că mai există oameni care fac asta gratuit.
Fotografii: Aniela Ciugureanu
La Grădina Botanică din Delft
De când m-am întors din Leiden, mi-am propus ca următoarea vizită să fie în Delft. De data aceasta am ales să-l iau cu mine și pe băiețelul meu de aproape 4 ani, să avem o duminică petrecută doar noi doi, nu pentru că nu petrecem timp împreună, ci pentru că așa mi-am dorit eu. Delft se află între Rotterdam și Haga, devenit celebru datorită specificului olandez care s-a păstrat în centru, dar și datorită ceramicii albastre regale. Obiectivul nostru este să vizităm Grădina Botanică. În drum spre acest loc am admirat frumusețea canalelor și traiectoria lor. Aproape că aș spune că sunt în Leiden. Biletul de intrare costă 6 €/adult și 3 €/copil. Este o zi tematică: „Expediție în Africa”. Credeam că are legătură cu botanica africană, dar nicidecum. Veți afla în cele ce urmează. De cum am intrat ne-am îndreptat spre papagali. Lângă ei era un stup de albine cu tot felul de informații despre creșterea și îngrijirea lor. Atenția ne-a captat-o activitatea cu lut. De jur împrejurul celor două mese erau copii cu tot felul de obiecte, câteva ustensile pentru pisarea usturoiului, bețe pentru frigărui și bucăți mari de lut din care fiecare își tăia cât avea nevoie.
Modelarea cu lut stimulează creativitatea, textura lui moale permite oricăror mânuțe să se înfigă în el, fiind printre jocurile preferate ale copiilor. Majoritatea construcțiilor s-au încadrat în tematica „Expediție în Africa „. Fiul meu s-a îndrăgostit de presa de usturoi și de firicelele de lut care ieșeau prin găurele. După vreo 20 de minute ne-am continuat plimbarea printre speciile de plante și arbori. Țin să precizez că în această grădină botanică se fac tot felul de experimente și cercetări ale universităților din Delft și Utrecht, existând pentru prima dată în urmă cu 100 de ani. Are 2.5 hectare, fiind cel mai larg spațiu verde al orașului și găzduiește 16 familii de plante și una de gen, Lavandula. Aerul proaspăt din grădină mă face să mă simt mai sănătoasă. Cum piciul nu avea stare, am cam grăbit plimbarea. Ne-am oprit la un tobogan, apoi ne-am întors la activitatea cu lut. Am propus să mergem să mâncăm, dar nu înainte de a construi din bețe de trestie de zahăr un adăpost și o adevărată operă de artă din petale de trandafiri bătute cu ciocanul (peste o hârtie groasă se pun câteva petale, peste ele un servețel, apoi se bat cu un ciocan, iar culorile se imprimă pe hârtie). Ne-am luat la revedere de la grădină, sperând spre o dată viitoare și ne-am dus spre centrul orașului să mâncăm pizza la un restaurant. Pe drum am văzut o lebădă care se plimba suav pe apă și o caleașcă în stilul anilor 1900 ce plimba niște turiști. După ce am mâncat, am luat-o spre centrul orașului, loc care mi-a trezit amintiri, deși a fost pentru prima dată când am călcat aici. S-a vrut neapărat să facem o plimbare cu minifurgoneta și ce să vezi? Șoferul ne-a întrebat unde mergem și ne-a luat fără să plătim, deși eu i-am cerut să-mi spună de unde pot cumpăra un bilet, totuși el a insistat să ne ofere o călătorie gratis până la gară. Această faptă de apreciat ne-a încheiat cu bine ziua în Delft și ne-a lăsat cu gustul de a reveni curând.
Fotografii: Aniela Ciugureanu
Viața în Vlissingen, Olanda
Vlissingen este un oraș port, situat pe coasta de sud-vest, a Olandei, mai exact, pe un estuar (Wesderschelde) cu ieșire la Marea Nordului, aproape de granița cu Belgia, fiind locuit de 44 500 de oameni (cf 2017), de diferite naționalități. Se află la 2h distanță de mers cu mașina față de Amsterdam și Bruxelles și la 4h de Paris. Este un oraș internațional portuar de mare importanță, al treilea ca mărime după Amsterdam și Rotterdam. Activitatea portului este clar vizibilă și intensă. De pe faleză, vedeți toate tipurile de nave cu containere, remorchere și multe alte nave de marfă. Portul Vlissingen se află la doar cincisprezece minute de centrul istoric al orașului Middelburg sau de orașul fortificat Veere. Pe o altă insulă la care se poate ajunge traversând un pod interesant, este orașul istoric Zierikzee. Vlissingen aduce anual mii de studenți din întreaga lume la Universitatea de Științe Aplicate. Datorită poziției sale și a faptului că și-a păstrat latura medievală, mai ales în centru, localitatea a devenit o importantă atracție turistică. O plimbare pe renumitul bulevard Ruyter, admirând Marea Nordului îți induce o stare de liniște pe care nu o vei uita curând. Bineînțeles, ca în mai toate orașele olandeze, câteva canale navigabile își au traseul și aici.
Costuri lunare
Chiria unui apartament pornește de la 540 €/lună, pentru unul de 19 m, ajungând până la 2680 €, pentru unul de 150 m, în zona centrală. De obicei, cele mai multe se învârt în jurul sumei de 1000 €/lună și în calcularea prețului atârnă și faptul dacă este mobilat sau nu. La un apartament de 90 m se plătește în jur de 270-300 € gazul, electricitatea (asta în cazul în care nu este dotat cu panouri solare), apa, internetul și taxa pe canalizare și deșeuri. Parcarea este taxată în funcție de zonă, în unele zone fiind gratuită, în altele 50 €/an, iar pentru 1h de parcare în centrul orașului scoți 1,80 €. Un bilet pentru o călătorie de 15 minute cu autobuzul costă 2,65 €, iar una de 30 de minute 5,30 €. Deci, din Vlissingen până în Middelburg plătești 5,30 €. Asigurarea de sănătate este obligatorie în Olanda, iar suma care se plătește lunar nu e deloc neglijabilă. Copiii până la 18 ani sunt asigurați gratuit. Costul unei asigurări începe de la 120€ și crește în funcție de ce servicii suplimentare mai adaugi. Eu am și servicii pentru stomatologie, mai mult urgențe, vizite, și plătesc 143 €/lună. Bineînțeles, unele servicii medicale sunt decontate doar 75%, altele 85%, restul plătește pacientul. De exemplu, soțul meu a mai plătit 50 € pentru analize uzuale la sânge. Copiii până în 4 ani pot frecventa grădinița sau grupuri de joacă. Grădinița se plătește, dar în funcție de veniturile familiei și de obicei, acolo unde ambii părinți lucrează suma de plată este mică, acolo unde doar un părinte are un job, suma e mare. Băiețelul meu frecventează grupul de joacă (tot un fel de grădinița cu program scurt) 3h/zi, două zile pe săptămână, deci pentru 24h/lună se facturează 64 €. Școala începe de la 4 ani, până la 6 ani făcând activități care includ multă joacă, activități în aer liber, pictură, muzică. Sistemul public de învățământ este gratuit. Se achită doar 30 € la înscriere. În timpul anului școlar sunt vacanțe la fiecare 6-8 săptămâni, plus multe zile naționale libere. Costurile alocate hranei, în cazul nostru, ajung la 400 €/lună, poate chiar 500 € în lunile în care avem vreun eveniment.
Viața socială și culturală
Olandezii sunt mari petrecăreți și dezinhibați când vine vorba de distracție. Pe timpul verii au loc diferite evenimente ca Festivalul Gastronomic, Festivalul de Teatru, concerte, târguri, expoziții. Orașul este dotat cu un cinema în care rulează cele mai noi filme 2d și 3d și o bibliotecă. În weekend-ul 5-7 iulie va avea loc Festivalul de Teatru și sunt curioasă cum se desfășoară un astfel de eveniment aici. Se organizează ateliere de pictură pentru amatori și concerte de muzică clasică.
Alte costuri
O masă la restaurant te costă mult mai mult în comparație cu România. Pentru două feluri principale și două pahare de vin achiți între 50 și 70 € sau mai mult, în funcție de restaurant. Abonamentul anual la bibliotecă, pentru categoria de vârstă de 21 – 64 de ani este de 47,5 €. Permisul de pescuit care-ți dă posibilitatea să ai acces la peste 90% din apele orașului, este de 38,5 €/an. Serviciile la saloanele de coafură pornesc de la 12 € la copii pentru tuns și ajung la 40€ pentru un coafat. Accesul la sala de joacă indoor este 5.95 €/adult sau copii până în 4 ani; cei peste 4 ani plătesc 10 €.
Ca și concluzie, deși știu că nu e nimic nou în ce urmează să spun, viața în Olanda nu e deloc ieftină, dar cred că acest aspect nu este chiar atât de important pe cât este calitatea vieții semnificativ net superioară celei din România.
Fotografii: Aniela Ciugureanu
