Amsterdam sau Viena?

Amsterdam și Viena. Două capitale șarmante și pline de obiective turistice, două capitale care atrag ca un magnet vizitatori curioși din diverse colțuri ale lumii. Le-aș numi, mai degrabă, orașe boeme, orașe în care dăm frâu liber celor mai dulci și nevinovate dorințe, orașe în care poți să evadezi din lumea modernă admirând simplitatea, cât și grandoarea clădirilor sau a canalelor, orașe în care simți, uneori, că timpul a stat pe loc, că nimic nu s-a schimbat, deși abundă în elemente moderne. Ambele îți oferă perspective pline de inspirație și viziune când le privești dincolo de aparențe, când începi să le înțelegi farmecul unic și debordant, când treci dincolo de barierele vizualului și începi să percepi lumea prin ochii locuitorilor.

Amsterdam

Aș scrie un roman de dragoste despre Amsterdam și aș plasa firul narativ prin apropierea celui de-al doilea război mondial, cu un el și o ea, doi imigranți veniți în căutarea unei vieți mai bune și mai sigure, ce se văd prima dată în Piața Rembrandt, atrași ca un magnet și simțindu-și inima ieșind din piept, se îndrăgostesc la prima vedere. Despărțiți timp de aproximativ un an și jumătate de inundațiile canalelor, a podurilor dărâmate și pierduți în umbrele morilor de vânt, fiecare dintre cei doi crede că celălalt a murit și-și vede cu neputință și tristețe de drum. Cu inima sfâșiată, ea se refugiază printre tablourile și picturile găzduite de Muzeul Van Gogh, înscriindu-se în clubul pictorilor amatori seduși de peisajele coloristice. El, un pierzător de vreme, care nu-și mai găsește rostul, este salvat, în timp ce îngheța pe o bancă în Piața Dam de o femeie ce îngrijește florile din Parcul Vordel. El se căsătorește cu această femeie la Oude Kerk, simțind oarecum că este dator să facă asta. Cum căile dragostei sunt, uneori, încurcate, într-o zi splendidă de vară o revede pe EA într-o barcă roșie ce aluneca lin pe canalul Singel. Dorul, pasiunea și entuziasmul regăsirii le vibrează prin toți porii, parcă nu a trecut nici măcar o zi să nu se gândească unul la celălalt, să nu-și revadă mental chipul și să nu-și simtă răsuflarea. Așa că în acea zi merg în Piața Leidse unde închiriază o cameră la un hotel și fac dragoste timp de o săptămână sau poate chiar mai mult (îndrăgostiții nu se satură niciodată unul de celălalt). Dar, cum războiul bate la ușă, alarmele îi trezesc din îmbrățișare și în timp ce alergau să se adăpostească în subsol, două gloanțe o ucid pe loc.

Amsterdam

Viena

Stați așa. Nu am terminat romanul. Se continuă în Viena anilor ’50 când lumea încearcă să-și revină din ororile războiului. El este încă în viață, deși fusese împușcat de două ori în timpul confruntării armatelor căci a decis să se înroleze, dorindu-și oarecum să fie ucis. Printr-o întâmplare, datorată unui camarad de război, ajunge în Austria. Se stabilește în Viena, angajându-se la un magazin unde vindea napolitane Manner în centrul orașului de lângă Catedrala Sfântul Petru. Este sedus de valsurile vieneze și începe să frecventeze Opera de Stat din Viena. Dar se plictisește după câteva săptămâni și își regăsește echilibrul interior printre vizitele Palatului Schönbrunn și ale Palatului Belvedere, gândindu-se cu ardoare la sensul vieții. În anul 1951, intră în magazinul de napolitane o femeie veselă și încrezătoare care-i cere câteva indicii despre cum să ajungă la Muzeul Leopold, dar el îi cere permisiunea să o însoțească după închiderea magazinului. Se reîntâlnesc și zilele următoare ținând în mână câte-un ștrudel vienez savurându-l prin Cartierul Muzeelor. Își dau seama că sunt îndrăgostiți. Căci, da. Ne îndrăgostim de mai multe ori în viață și cred că, uneori, mult mai puternic comparativ cu dățile trecute.

Viena

Dragostea se simte mereu la fel, deși poate prinde mai multe forme, fie că-i în Amsterdam sau Viena sau în orice alt colț al lumii. E la fel de intensă și arzătoare, trebuie doar să îți deschizi inima să o primești și să o dăruiești.

Dar voi? Ce oraș ați vizitat dintre cele două și în care ați fost îndrăgostiți? Care v-a stârnit mai tare interesul?

Sursă foto: Unsplash, editare în Canva.

Turist în orașul tău. Tips & tricks

Weekend-ul trecut am avut parte de o vreme însorită, cu temperaturi de 10-15 grade pentru un februarie geros, cum a fost săptămâna trecută. Apropo de săptămâna trecută. Aici, în Olanda au fost minus 10 grade, mai rar pentru zona aceasta, și oamenii au profitat și de faptul că au înghețat canalele, patinând. E drept că noi nu am avut patine, dar tot am încercat gheața cu bocanci/cizme.

Vremea aceasta însorită îmi creează atmosferă de vacanță, sau cel puțin așa sunt eu setată să văd treaba. Și m-am gândit: de ce să plec altundeva dacă în orașul meu mă simt ca-n concediu, dacă mă simt ca un turist în orașul meu? Așa, ca o paranteză – nu sunt în concediu, ba chiar duminică am fost la muncă. Revenind, da, cred că ține de mentalul nostru să ne simțim bine oriunde și liberi oricând. Voi nu ați pățit să mergeți într-o locație de vis în vacanță și totuși să vă simțiți prost-dispuși? Și asta pentru că avem, uneori, impresia că fugind de probleme într-un loc impresionant, o să și scăpăm de ele, dar, de fapt, ele sunt mereu în mintea noastră. Eu am pățit-o de câteva ori. Târziu mi-am dat seama că am tendința să fug de probleme. Și nu numai asta, dar și îi indispunem pe cei care ne însoțesc cu problemele noastre, aparent grave. Și chiar dacă locația ne oferă multe beneficii și dispunem de servicii de top, tot vom găsi lucruri de care să nu fim mulțumiți. Nu vorbesc de cazuri în care proasta gestionare și managementul aduc necazuri în unitatea de cazare sau în restaurante, ci de situațiile în care devenim tentați să căutăm nod în papură sau să facem din țânțar, armăsar, cum bine zic aceste vorbe populare.

Una este să scăpăm de stres, să ne eliberăm mintea de toată energia negativă, alta este să ducem cu noi tot bagajul inutil și încărcătură emoțională grea care ne aduc și mai multe neplăceri. Știți cum e? Vă zic raportându-mă tot la mine și cred că vi s-a întâmplat și vouă. Dacă suntem setați pe rezolvarea problemelor în vacanță, plecăm din start cu o premisă greșită. Și atunci avem tendința să ne focusăm pe tot ce merge prost în vacanță. Vedem scama de pe pat, vedem furculița pusă într-o parte, luăm graba ospătarului ca pe o ofensă personală, etc. Mai bine ne propunem să ne relaxăm, pur și simplu, și să ne lăsăm mintea deschisă oricăror mici descoperiri.

Sper că încă sunteți curioși de subiectul acestui articol, mai ales acum, în pandemie, când suntem sfătuiți să nu călătorim în interes personal. Haideți să vedem mai departe cum puteți să vă redescoperiți orașul.

Eu și aparatul foto în oglinda unei motociclete

Cum să fii turist în orașul tău? trucuri și sfaturi de urmat

Caută un loc nou.

Sunt convinsă că nu cunoști fiecare părticică a localității în care trăiești. Eu am locuit primii mei 26 de ani în Sibiu și sunt multe zone pe care nu le cunosc deloc. Le cunosc doar pe cele populare sau cele în care sunt situate școlile, locul de muncă, casele prietenilor, cartierul în care locuiam. Așa că, ia-ți rucsacul, o apă și du-te în locul acela în care ai tot amânat să mergi din diverse motive. Sau fă o plimbare random pe străduțe, admiră fiecare casă, fiecare clădire, caută un spațiu verde de care habar nu aveai. Sunt sigură că sunt multe locșoare ce așteaptă să le vezi. De curând, în Vlissingen, am găsit o pădure mică, dar tare faină, cu ghiocei, cu un mic loc de joacă pentru copii. Continuă să mă surprindă și-mi dau seama că mai sunt multe de descoperit în ciuda faptului că este un oraș mic. Și apropo de străduțe și case. Îmi place să mă pierd printre ele, să mai trag câte-o privire pe furiș în casele oamenilor și să le apreciez gusturile în materie de decor.

Încearcă o nouă experiență.

Ce-ar fi să încerci un restaurant tematic, cu specific din diverse țări ale lumii? Mie îmi plac restaurantele grecești, italiene, turcești, chinezești pentru rețetele tradiționale și gustoase, unele și sănătoase. Sau poate vrei să iei masa într-un restaurant turn? Sau cum ar fi să încerci o plimbare cu barca (asta dacă locuiești într-un oraș cu un râu sau pe malul mării)? Orice nouă experiență ce te duce cu gândul la vacanță și te face să evadezi din cotidian e oricând bine-venită, chiar și la tine în oraș. Ce zici de o piesă de teatru cu actorii locali? Și dacă mai ești însoțit/ă și de o persoană dragă ție, plăcerea va fi și mai mare.

Dar de a lua cu tine un aparat foto profesionist sau chiar telefonul pentru a poza orice îți atrage atenția, cum ți se pare? Eu mai fac asta, uneori. Nu trebuie ceva profesional, dacă nu face parte din pasiunile tale. Joacă-te, amuză-te de ceea ce-ți iese. Deschide-te și privește cu alți ochi – e o metaforă -ceea ce te înconjoară, privește oamenii, turiștii, extazul de pe chipul lor.

Cazează-te minim o noapte la un hotel.

Tot ca o extensie în căutarea unei experiențe noi încadrez și o noapte de cazare la un hotel, dar hai să spunem unul cu mai multe stele pentru ca efectul să fie și mai puternic. De ce-ți propun asta? Pentru că pe lângă răsfățul de care ai parte acolo, adică nu trebuie să te gospodărești, o să primești tot felul de informații despre oraș și chiar dacă le știi, ascultă-le cu interes. Lasă-i pe oameni să te pună la curent cu locațiile populare, cu mâncărurile tradiționale, cu evenimentele locale, chiar dacă tu ești de-al casei, cum se zice. De câte ori mă cazez în Sibiu am parte de aceste informații și-mi place să le aud și de la alți oameni. Îmi provoacă un sentiment de mândrie că și alți oameni iubesc orașul la fel ca și mine.

Caută curiozități despre orașul tău.

Zilele trecute m-am uitat prin vitrinele magazinelor de suveniruri – zic vitrine pentru că în Olanda încă sunt închise – și am descoperit tot felul de amănunte noi din ele. Eu cred că e o idee foarte bună să vezi suvenirurile ca pe un mod de informare despre oraș. Sunt suveniruri istorice, cu imagini cu clădiri sau locuri populare ale orașului proiectate pe tot felul de obiecte (mie îmi plăceau magneții de frigider).

Un alt mod prin care mai poți afla curiozități este să cauți în arhivele istorice ale bibliotecilor, dacă ești un fan al cărților sau să vizitezi muzee. Mie îmi plac cele de etnografie, în mod special, dar și cele de artă sunt interesante. Află istoria orașului tău. Excludem navigarea pe google, bine? Țin minte că prin clasa a IX-a am avut o materie opțională în liceu de care am fost foarte încântată și care m-a ajutat să văd Sibiul cu alți ochi, ”Istoria Sibiului”. Bine, nu vă pun să deschideți un manual de istorie, nu vă speriați. E interesant să găsești ce-l face deosebit, ce-l face special, unic. Căutați acel ceva aparte al orașului. O să vă dea o stare de exaltare când aflați curiozități.

Invită un prieten sau un membru al familiei la tine.

Nu cred că nu aveți câte-un prieten sau un membru al familiei care tot așteaptă momentul potrivit să vă facă o vizită. Probabil lipsa timpului liber, distanța și găsirea unei împrejurări potrivite sunt printre scuzele cele mai folosite. Nu zic că nu sunt și adevărate. Convinge-l odată să te viziteze. Propune-i un traseu, scoate plusurile în față și porniți hai-hui pe străzile aglomerate. Ai să revezi locuri pe care nu le-ai mai văzut de luni sau ani buni și asta o să-ți reamintească motivele pentru care încă îl preferi.

Vlissingen

Marile orașe sunt orașele ideale în care poți fi sărac fără rușine. – Camelia Oprița în Zidul gândurilor.

Poate nu te-am convins prea mult de ce să faci asta. Sper ca ceea ce urmează să te motiveze și să te determine să alegi să redescoperi de ce-ți iubești locul natal. Mai am 3 motive pentru care să te transformi într-un turist în orașul tău.

Sursă foto: arhiva mea personală, cu editare în Canva – fotografii de prin oraș.

11 lucruri simple și de bun simț pe care le-am învățat de la olandezi

Viața de emigrant în Olanda îmi oferă satisfacții și beneficii la care visam de multă vreme. Au trecut mai bine de doi ani de când ne-am mutat în sud-vestul Olandei și vreau să vin cu o completare la articolul pe care l-am scris în 2019, pe același subiect.

Dacă întrebi 10 români despre viața în Olanda în 2021, vei avea 10 răspunsuri diferite pentru că fiecare a venit aici cu un alt motiv și fiecare își evaluează experiența de aici prin prisma situațiilor prin care a trecut. Știți vorba aceea ”Dacă nu ești fericit unde ești, mută-te! Nu ești copac!”? Simt că mă reprezintă. Desigur, fericirea vine din interior, dar nu cred că rezistă într-un mediu în care ceilalți nu sunt fericiți. Cred că un măr putrezit poate strica o întreagă recoltă și mai cred și că o rază de soare poate alunga orice nor. Chiar mă simt recunoscătoare pentru că am ajuns aici.

Plec de la premiza că sunteți conștienți că nici o țară din lume nu este perfectă și că nici o țară din lume nu își poate mulțumi toți cetățenii. Dar este indicat ca un procent foarte mare de locuitori să fie mulțumiți și fericiți. Conform ultimului raport în care s-a înregistrat gradul de fericire, la nivel mondial, Olanda ocupă locul al șaselea, înaintea ei clasându-se Norvegia, Islanda, Elveția, Danemarca, Finlanda ocupând primul loc, iar după Olanda urmează Suedia, Noua Zeelandă, Austria și Luxemburg. România ocupă locul 48, înregistrând o creștere semnificativă față de anii trecuți.

Delft – Olanda
Fotografie din arhiva mea personală.

Acum să trec la subiect. Ce am învățat de la olandezi? Destul de multe lucruri simple și normale încât să merite împărtășite și adoptate de oricine, de oriunde.

1. Bicicleta este un mijloc de transport esențial și de nelipsit din orice casă.

Spre rușinea mea, nici acum nu am învățat să merg pe bicicletă (mai sunt oameni ca mine? 🙂 ). Aici e ceva normal să pui accent pe mișcare. Am rămas stupefiată când, pe vremea în care încă aveau loc evenimente în centrul orașului, parcările erau arhipline de biciclete și mopede.

2. Zâmbește.

Tot timpul. Poți face ziua mai bună cuiva. Zâmbetul e molipsitor și nu te costă nimic să-l oferi unui trecător. În amintesc și acum foarte bine o întâmplare, deși nu are legătură cu Olanda. Eram în anul I de facultate, în Sibiu. Într-o dimineață, pe când mă îndreptam spre clădirea în care se țineau cursurile, un om mi-a spus, din senin: Zâmbește, domnișoară! Uite ce zi frumoasă! Deci, ce te oprește să nu afișezi un zâmbet altora sau chiar să le dai un ”Bună ziua!”?

Poate că veți spune că e mai ușor să zâmbești când ai bani și ai de toate. Posibil, deși aici viața e mult mai scumpă ca-n România. Un lucru e sigur: sunt câteva politici guvernamentale care-și propun să-i ajute pe oameni să fie fericiți. Totuși, a zâmbi și a fi fericit cu ce ai face parte din identitatea olandezilor.

Vlissingen
Fotografie din arhiva mea personală.

3. Folosirea mijloacelor de transport în comun nu este un semn al sărăciei.

Oricine, indiferent de job sau de statut social, călătorește cu trenul, tramvaiul, metroul sau autobuzul, asta pentru că se poate folosi acel timp în favoarea ta dormind, citind, socializând, privind pe geam sau pur și simplu muncind pe laptop. În plus, e mai comod așa.

4. Ai greșit, îți ceri scuze.

Simplu. Sorry este pe buzele tuturor. Nu este un tic verbal deloc, ci mai degrabă o formă de politețe și de bună creștere. Nu-mi pare a fi o formă abuzivă de a încerca să placi tuturor, ci mai degrabă o formă de a urmări să alunge tensiunea.

5. Nu e o tragedie dacă vara sunt 17 grade.

Se spune că nu există vreme rea, ci doar haine nepotrivite. Aici plouă mai mult ca-n România, dar mai puțin ca-n Marea Britanie. O să fiți uimiți când olandezii, pe cod portocaliu de furtună (vorbesc de rafale de vânt care depășesc 100 km/oră) ies să se plimbe, să admire valurile sau vă spun că iubesc vântul.

Leiden – Olanda
Fotografie din arhiva mea personală.

6. Mariajul este despre relații și parteneriate.

E mult mai importantă relația pe care o dezvolți cu cel de lângă tine, decât o nuntă cu lăutari și 300 de persoane. Mai este cunoscut și parteneriatul civil, un fel de concubinaj oficial recunoscut.

7. Cina se ia la ora 6 seara.

Nu am aflat încă de unde vine această regulă, dar cert e că e o regulă nescrisă și foarte respectată. Ora 6 ar face bine să te găsească cinând.

8. Mâncatul în oraș înseamnă o porție de cartofi prăjiți.

Nu restaurante fancy sau terase simandicoase, nu feluri de mâncare pompoase, ci o porție de cartofi prăjiți sau hering cu ceapă este tot ce ai nevoie într-o pauză de masă de la muncă sau la o ieșire cu prietenii ori familia. A nu se interpreta că nu se mănâncă și altceva. 🙂

9. E loc pentru toată lumea, indiferent de naționalitate, etnie sau religie.

Olandezii sunt recunoscuți pentru deschiderea și toleranța lor față de alte nații. Vorbesc la modul general, căci specific veți găsi și oameni cu prejudecăți legate de anumite popoare. Există și discriminare, ce-i drept, dar zic într-o proporție mult mai mică față de Spania, Italia, Franța sau Marea Britanie.

10. Tu ești unicul responsabil de ceea ce ți se întâmplă.

Nu guvernul, nu altcineva e de vină pentru nefericirea ta. Tu ești propriul creator al vieții tale. Asumă-ți responsabilitatea pentru eșecurile sau dezamăgirile tale și mergi mai departe.

11. În organizare stă secretul unei vieți simple și cumpătate.

Olandezii pun totul pe hârtie, în email-uri, în tabele tocmai pentru a avea control asupra cheltuielilor și veniturilor. Nu cumpără abuziv lucruri de care nu au neapărat nevoie. Poate și de-asta veți vedea aici mulți oameni îmbrăcați modest. Îmbrăcămintea trece la lucruri neesențiale.

Sunt curioasă ce lucruri și obiceiuri bune și sănătoase ați preluat de pe unde sunteți, chiar și din orașul în care locuiți în România. Am în plan să scriu, cândva, și despre ce am învățat din țara noastră. Obiceiuri sănătoase și oameni care inspiră găsim peste tot. Important este să fim conștienți de prezenta acestora și să le aplicăm în viața noastră doar dacă sunt în acord cu valorile noastre.

Efteling – Olanda
Sursa: arhiva mea personală.