Anunț important

Lume, lume, propria mea lume a Anielei participă la concursul desfășurat de SuperBlog. Da, ați citit bine, chiar m-am înscris la această ediție de toamnă și sunt curioasă ce va urma. Mă credeți dacă vă spun că așa ceva nu exista pe lista mea de obiective? Și sinceră să fiu, nici de Superblog nu auzisem până acum. Uite, acum am aflat de această acțiune plină de creativitate de la o superbloggeriță căreia îi mulțumesc din suflet pentru răspândirea veștii. E super să fii conectat și cu alți bloggeri, e o plăcere să-i citești și să-i urmărești.

bump-collaboration-colleagues-1068523

Mi se pare interesantă această competiție, mă face să ies din zona mea de confort și mă cheamă spre creație. De asta nu mă feresc. Inspirația plutește în aer, pixul este plin cu pastă și foile așteaptă să fie umplute. Îmi rămâne doar să ma bazez pe susținerea voastră. Ce ziceți? Sunteți cu mine? De fapt, știu că sunteți aici și-mi țineți pumnii. Oricum, se anunță o călătorie cu multe opriri până la destinație. Nu mă grăbesc orice-ar fi. Din 1 octombrie se dă startul la compuneri. Îmi amintesc că unicul concurs de creație la care am participat a fost unul de poezii prin clasa a XI-a. Singurul lucru de care îmi pare rău e că nu am păstrat nicăieri o copie a poeziilor de atunci.

Mult succes tuturor, inclusiv mie! 🙂

 

Sursa foto aici.

Când ești jos, poți doar să te ridici

daylight-environment-flora-999311

Pexels.com

Hai să vă spun o poveste, știu că vă place.

A fost odată un om care nu avea nici un vis. Se trezea în fiecare dimineață, făcea aceleași lucruri, mergea la serviciu, apoi venea acasă, deseori pornea televizorul sau citea, din când în când mai ieșea în oraș și cam atât. Și uite așa trecut-au anii peste omul nostru. Când ceva nu-i era conform planurilor sale, se simțea ca o victimă, dădea vina pe alții, nicidecum nu-și asuma răspunderea pentru eșecurile avute și problema era că abandona imediat și nu învăța nimic din toate astea.

Ce ați crede dacă v-aș spune că despre mine este vorba în rândurile de mai sus? Că așa am fost mulți ani la rând, trăind într-o vale a ignoranței? Probabil nu ați avea prea multe lucruri de bine de spus. Apoi, am avut o perioadă în care nu mă regăseam în nimic. Nu aveam energie și motivație, eram sătulă de viața fără rost pe care o duceam. Nu-i găseam esența, eram pierdută printre lucruri lipsite de importanță. Mi-ar plăcea să vă spun că viața de mamă m-a vindecat, dar din păcate atunci am atins apogeul decăderii. M-am trezit într-o lume pe care eu am creat-o și nu era deloc ce-mi doream cu adevărat. De departe, nici măcar nu știam ce-mi doream de la viață. Apoi, a urmat o pauză de reflectare, timp în care am început să fac sport, să-mi acord mai multă atenție mie, să mă pun pe primul loc. Și tare bine mi-a prins. Am aflat de programele de dezvoltare personală ale Danielei Nica și mi-am achiziționat cât pentru o viață întreagă. Nu o să încerc să te conving că și tu ai nevoie de dezvoltare personală, deși eu chiar cred că toți avem nevoie, dar vreau să îți spun că cea mai bună investiție pe care o poți face e în tine. Educă-te, nu te opri niciodată, citește, cizelează-te, examinează-te, ocupă-te de corpul tău, pune-ți propria sănătate pe primul loc înainte de toate, fii în competiție cu tine însuți. Și găsește-ți sensul vieții tale, caută prin sertare vechi pasiuni pe care le-ai dat uitării.

Viața aceasta pe care trebuie să o prețuim nespus, ne-a fost dată să o TRĂIM din plin, să ne punem pe primul loc visurile, talentele și pasiunile noastre, să avem grijă ce hrană oferim trupului și minții noastre, să ne acceptăm și să ne iubim așa cum suntem, să fim cea mai bună versiune a noastră.

Și, revenind la mine, dezvoltarea personală m-a ajutat și încă mă ajută mai mult ca un psiholog. Mi-am descoperit pasiuni, am dat frâu liber unor dorințe, am planuri de viitor și dau un sens vieții mele. Știu cât de ușor e să te pierzi în treburile de zi cu zi, când te împarți între casă și job, când timpul nu-ți rămâne nici pentru a-l petrece cu cei dragi. E dificil să găsești un echilibru. Și din păcate, nu am nicio rețetă magică, știu doar că nimic nu e imposibil. Dar, cu siguranță cheia e la tine. Și-mi doresc mult să îți găsești locul în această lume.

Avantaje și dezavantaje. Pleci sau rămâi?

silhouette of person in airport
Fotografie de Skitterphoto pe Pexels.com

Cândva, ți-a răsărit în minte un gând, acela că nu te mai regăsești în țara ta, că parcă nu e locul tău aici, că nu vrei să îți crești copiii acolo și vrei să pleci departe, nu contează unde, dar să pleci. Un subiect sensibil pentru mulți oameni. Bine, bine, dar apoi vin peste tine tot felul de temeri. Ce job voi avea? Cum mă vor trata cei de acolo? Cum se vor integra copiii? Cum ne vom descurca? Îmi voi face prieteni? Și multe alte întrebări care sunt perfect normale. Ia-le pe rând. Ești 100% sigur/ă că asta îți dorești cu ardoare? Sau e doar un gând spre care evadezi în momentele de tensiune? Gândește-te bine. Eu am știut că da, vreau să plec. Simplu, nu? E mai ușor să pleci decât să stai să lupți, așa-i? Cam așa ar spune haterii, dar asta-i altă discuție. Am făcut o listă cu avantaje și dezavantaje de ambele părți. Te sfătuiesc să le analizezi și să concluzionezi care sunt mai importante pentru tine. Nu vreau să te influențez să iei aceeași decizie ca a mea. Lista noastră de valori e diferită. Și sigur că și motivele diferă de la o persoană la alta. Văzut în ansamblu, acestea sunt:

Avantajele rămânerii în țară:

– Ai familia și prietenii aproape, viață socială intensă;

– Copiii cresc în prezența bunicilor;

– Ai un job la care nu ești nevoit să vorbești într-o limbă străină ție;

– Costurile traiului de zi cu zi sunt cu mult mai mici comparativ cu alte țări;

– Confortul propriului cămin.

Dezavantajele rămânerii în țară:

– Ești nevoit să schimbi mentalități;

– Te lupți cu birocrația instituțiilor;

– Sistemul de educație este învechit, 40% dintre elevi sunt analfabeți funcțional, legile se schimbă des;

– Sistemul de sănătate este la pământ, riști să ieși cu alte infecții din spital;

– Infrastructură slab dezvoltată.

Avantajele plecatului din țară:

– Ai acces la autostrăzi, piste de biciclete și multe altele care-ți facilitează deplasarea;

– Copiii au parte de învățământ de calitate gratuit și integrați în societate;

– Adopți stilul lor de viață;

– Asigurarea de sănătate îți decontează între 80% și 100% din unele investigații medicale;

– Câștigurile financiare îți permit un nivel de trai ridicat.

Dezavantajele plecatului din țară:

– Îți schimbi domeniul de muncă;

– Te întâlnești cu bariere de limbaj;

– Viața socială este inexistentă, la început;

– Costurile traiului de zi cu zi sunt ridicate;

– Ești departe de familie și prieteni.

Desigur, unele avantaje sau dezavantaje se pot inversa, depinde de situația fiecărei persoane. Poți avea un nivel de trai ridicat oriunde, nu e nevoie să emigrezi și asta îți oferă posibilitatea să-ți înscrii copiii la școli private.

Oriunde te-ai afla și orice ai face, fie că vrei să pleci, fie că vrei să rămâi, doar atât îți mai spun: construiește o lume mai bună, mai responsabilă, mai implicată și mai curată pentru generațiile ce vor urma.

Tu ce motive personale ai ca să rămâi sau să pleci?

 

Nu talentul îți aduce succesul

 

Tot mai mult se vorbește despre talent și fac pariu că mulți dintre cunoscuții mei consideră că nu am talent la scris. Bineînțeles că părerea cititorilor blogului contează, dar până la un punct și nu mă voi opri din a face ce-mi place. Știți, multe visuri au fost ucise pentru că oamenii s-au lăsat influențați de părerile celor din jur. Nici nu și-au dat o șansă să încerce. Dar de unde știi dacă ai talent în a face ce-ți place? Nu știi până nu începi acel lucru, până nu obții rezultate și asta poate dura de la câteva luni la câțiva ani. Talentul se educă și este în acord cu abilitățile tale. 

TALÉNT,talente,s. n. Aptitudine, înclinare înnăscută într-un anumit domeniu; capacitate deosebită, înnăscută sau dobândită, într-o ramură de activitate, care favorizează o activitate creatoare. ◊ Loc. adj.De talent = talentat. ♦ Persoană înzestrată cu aptitudini remarcabile. – Cf dexonline

Da, unii oameni se nasc cu talent în muzică, pictură, scris, vorbit în public, etc., dar dacă nu știu ce să facă cu această capacitate este egal cu 0. Cunosc oameni foarte talentați care nu doresc să-și valorifice această abilitate. E decizia lor și o respect. Dacă

close up of hand over white background
Fotografie de Lum3n.com pe Pexels.com

ai un scop, perseverență și o dorință arzătoare, așa cum spune N. Hill, de care să-ți legi talentul, cu siguranță vei ajunge departe și visul se va împlini. Iată și câteva exemple de oameni celebri care la început nu păreau a fi talentați. J. K. Rowling, celebra autoare a personajului și seriei Harry Potter a fost refuzată de 12 edituri, sfătuită să-și găsească un job deoarece nu va face bani din cărți pentru copii. Astăzi, brandul Harry Potter valorează peste 15 miliarde de dolari. Lui Arnold Schwarzenegger i se spunea mereu că are un corp ciudat, un nume lung și că nu are nicio șansă de reușită. Actrița Kate Winslet s-a născut într-o familie săracă și formele corpului ei nu erau de partea sa. Și exemplele pot continua. Acești oameni au în comun determinarea, încrederea în forțele proprii și dorința intensă de reușită.

Nu am scris despre asta să demonstrez cuiva ceva, ci pentru a vă sugera să lăsați deoparte influențele negative, părerile care nu se potrivesc cu visul vostru, să încercați lucruri noi dacă nu știți la ce aveți talent și să acționați. Nu mai gândiți că trebuie neapărat să ai talent pentru a întreprinde o creație, pentru a-ți îndeplini visul. Toată lumea are potențial, dar puțini oameni devin conștienți de el și îl folosesc la capacitate maximă. Eu, personal, știu un lucru. Nu vreau să ajung să regret peste ani că nu mi-am oferit oportunitatea de a face ce-mi doresc și ce-mi place, doar pentru că altora nu le convine că ies din tipare. Și mai știți ceva? John Maxwell spune despre talent că este doar un punct de plecare, îți oferă oportunități, dar nu și calea spre succes pentru că nu e suficient. În cartea sa, „Talentul nu este suficient” – o puteți comanda de aici – el scoate în evidență 13 puncte cheie în dezvoltarea talentului care conduc spre reușite și anume: încrederea, pasiunea, inițiativa, concentrarea, pregătirea, exercițiul, perseverența, curajul, disponibilitatea, caracterul, relațiile, responsabilitățile și munca în echipă.

Voi ce credeți despre talent?

 

Bucket list. 57 de lucruri de făcut într-o viață

typewriter
Fotografie de Suzy Hazelwood pe Pexels.com

 

Aproape toți alergăm după experiențe care să ne îmbogățească spiritual și care să ne facă să devenim mai buni. Într-o zi am dat peste o pagină în care se prezintă o listă cu lucruri de făcut și m-am gândit că este interesant să creez și eu una. Bineînțeles, ea este o listă cu lucruri pe care le recomand, asta nu înseamnă că dacă nu le faci, nu vei fi fericit. Ia-o ca pe un ghid. Personal mai am multe lucruri de bifat, iar unele dintre ele nici nu sunt în aria mea de interes, dar merită să ne gândim la fiecare dintre acestea și cine știe, poate ne vin idei noi înspre direcția spre care să pornim.

  1. Adoptă un animal.
  2. Plantează un copac și urmărește-l crescând.
  3. Oferă-ți serviciile gratuit.
  4. Fii voluntar într-un azil.
  5. Reciclează.
  6. Citește o carte de dezvoltare personală.
  7. Compune o scrisoare, de preferat scrisă de mână, și trimite-o unei persoane dragi.
  8. Notează, timp de șapte zile consecutiv, ce ți-a plăcut la tine.
  9. Învață o limbă străină.
  10. Atinge greutatea ideală.
  11. Participă la un maraton sau semi-maraton.
  12. Încearcă un sport nou.
  13. Învață să călărești.
  14. Învață să mergi pe bicicletă.
  15. Participă la un concert de muzică clasică în Viena.
  16. Zboară la clasa I.
  17. Fii voluntar într-un orfelinat.
  18. Escaladează un munte.
  19. Învață un joc de strategie.
  20. Fă o faptă bună fără să aștepți nimic în schimb.
  21. Fă o surpriză plăcută cuiva drag.
  22. Fii mentorul cuiva.
  23. Fă o diferență în bine în viața cuiva.
  24. Dă aripi pasiunii tale.
  25. Împrietenește-te cu un străin.
  26. Transformă-ți pasiunea în venit.
  27. Cumpără o băutură unui străin.
  28. Mergi/aleargă desculț.
  29. Mută-te în altă țară pentru cel puțin 6 luni.
  30. Pregătește un dejun sofisticat pentru o persoană dragă.
  31. Dormi pe câmpie sau într-o claie de fân.
  32. Scrie o carte.
  33. Mergi la o degustare de vinuri.
  34. Vizitează India.
  35. Vizitează New York.
  36. Fă o călătorie în jurul lumii.
  37. Vizitează toată țara în care te-ai născut.
  38. Organizează o mega petrecere.
  39. Învinge-ți cea mai mare frică.
  40. Mergi într-o locație romantică cu persoana iubită.
  41. Condu un automobil.
  42. Spune-le celor dragi cât de mult îi iubești zi de zi.
  43. Cunoaște-ți limitele.
  44. Învață ceva nou în fiecare zi a vieții tale.
  45. Fă ceva nebunesc, ieșit din comun.
  46. Aprinde un lampion și urmărește-i direcția.
  47. Dăruiește un buchet de flori unui străin.
  48. Înalță un zmeu.
  49. Fă camping pe plajă.
  50. Fă sex pe plajă.
  51. Învață să înoți.
  52. Citește o carte dintr-un domeniu total necunoscut ție.
  53. Fă o listă cu 50 de lucruri care-ți plac.
  54. Economisește bani.
  55. Mută-te în casa visurilor tale.
  56. Participă la un meci de fotbal pe un stadion cu o capacitate de minim 100 000 spectatori.
  57. Participă la o competiție sportivă.

 

Scrie în comentarii ce anume crezi că e greu de atins și de ce. Tu ce ai mai adăugat listei?

Sursa aici.

Trăiește

landscape nature africa boy
Fotografie de Julian Jagtenberg pe Pexels.com

 

Mai știi episodul acela din GoT când Shae îl întreabă pe Tyrion, neștiind dacă se va întoarce viu din război, cum ar vrea să-și petreacă ultima seară din viața sa? Te-ai gândit vreodată la momentul când nu vei mai fi? Cu siguranță că da. Ce se va întâmpla atunci cu lumea, care va fi cursul lucrurilor? Dar ce faci în momentul în care afli că ești pe moarte și tu nu ți-ai trăit viața la intensitate maximă, cum este în cazul celor care suferă de o boală incurabilă?

Probabil doar membri familiei și câțiva prieteni îți vor păstra amintirea vie, restul lumii nu va ști că ai trăit și ai murit. Dar contează cum trăiești, ce moștenire lași în urmă (nu mă refer la bani), ce însemnătate și ecou ai avut în viețile oamenilor. Ai reușit să faci fapte bune fără să aștepți nimic în schimb? Ai reușit să schimbi mentalități, să construiești o lume mai bună în jurul tău? Ai dat tot ce-i mai bun din tine în toate rolurile pe care le-ai avut de-a lungul vieții sau ți-a păsat, mai mult, să-ți meargă ție bine? Ei bine, eu mult timp am fost ignorantă. Nu mi-a păsat de cei din jur atâta timp cât eu o duceam bine. Dar asta nu mă făcea fericită. Mi-am dat seama că viața e mult mai mult decât atât, că îmi pot alege eu drumurile și că pot schimba lumea începând cu mine. Da, cu mine. Și m-am hotărât să trăiesc și să simt altfel, ca la sfârșitul vieții mele să răspund cu DA la întrebările de mai sus. Iată și câteva sugestii pentru a avea însemnătate:

1. Fii recunoscător pentru oamenii din viața ta și arată-le asta.

2. Petrece mult timp alături de cei dragi. Alege-i pe ei în locul altor lucruri. Construiți amintiri frumoase.

3. Nu te mai compara cu alții, ci doar cu tine. Ești mai bun ca tine, cel de acum un an?

4. Ia fiecare zi ca pe o nouă șansă de a face lucrurile diferit, de a o lua de la capăt.

5. Fă acum ceea ce amâni de mult timp.

Sigur te gândești că ți-a mai rămas mult timp de trăit, dar asta nu ai cum să o știi și este un fapt pe care nu-l putem controla. Așa că nu mai aștepta momentul potrivit să trăiești intens. Poate el nu va veni niciodată. Începe chiar acum!

 

Curajul, antidot împotriva lașității

accomplishment action adult adventure
Fotografie de Pixabay pe Pexels.com

Aseară, întâmplător, m-am gândit la Andreea Marin. Nu am vedete favorite, deci nu poate fi vorba despre asta. Nu o să punctez realizările sau eșecurile ei, nu despre așa ceva vreau să scriu. Mi-a venit în minte doar curajul de care a dat și încă dă dovadă. Faptul că a știut să renunțe la o relație când a descoperit că nu se regăsește acolo, e dovadă de curaj. Câți nu rămânem pe viață în relații monotone, relații care nu ne dau aripi și nu ne susțin spre creștere? Câți dintre noi nu așteptăm o mică schimbare, una care să vină de la sine, deși, în adâncul sufletului știm că nu va veni niciodată dacă stăm cu mâinile încrucișate fără să facem nimic? Să fii curajos nu înseamnă doar să urci Everestul, să sari cu parașuta sau să faci bungee jumping. Nu. Să fii curajos înseamnă să îți asumi fiecare clipă a vieții tale, să ți-o construiești fără să te lași purtat de val, să știi că tot ce ai ajuns este un rezultat al creației tale, nu un rezultat al împrejurărilor. Să fii curajos înseamnă să trăiești intens și intenționat fiecare zi, să treci peste toate obstacolele fără să te lași doborât. Pentru că viața e, de fapt, o luptă cu tine, cu gândurile tale, cu limitările tale. Pot spune că am devenit curajoasă de foarte puțin timp și mă îndrept spre 35 de ani. Am conștientizat că doar în mine găsesc curajul să fiu eu însămi, nu în condițiile externe, în interiorul ființei mele este puterea, că doar eu sunt răspunzătoare pentru toate împlinirile, eșecurile și suferințele, că nimeni nu-i vinovat pentru ce mi se întâmplă. Găsim multe exemple de curaj în oamenii din jurul nostru, dar, din păcate, unii abandonează curajul în detrimentul comodității, crezând că nu își pot schimba cursul vieții, că povestea lor de viață este scrisă deja.

”Curajul este cea mai importantă virtute dintre toate, fiindcă fără curaj nu poți practica nicio altă virtute în mod consecvent.” (Maya Angelou)

Gândește-te la acest citat. Ce impact are asupra ta? Ești o persoană curajoasă? Ai curajul de a-ți construi propria poveste de viață?

Trebuie sau nu?

fuck yeah
Fotografie de Kaboompics .com pe Pexels.com

 

Aproape toată viața mea de până acum am făcut ce trebuie, puține lucruri le-am făcut pentru că am vrut. Societatea îți pune o etichetă de când te naști, familia are grijă să ți-o întipărească adânc în minte. Cu toții știm că stereotipurile de gen aduc anumite atribuții oricărei părți pentru că așa trebuie. În copilărie, am fost învățată să gătesc, să fac curățenie, dar doar eu, nu și fratele meu, pentru că așa trebuie.  Nu, nimic nu trebuie dacă asta nu-ți aduce împlinire. Dacă ești femeie NU TREBUIE să fii gospodină sau menajeră, dacă ești bărbat, NU TREBUIE să fii mecanic auto. (Nu am nimic cu aceste ocupații, le facem la nevoie, vreau doar să subliniez că ni se impun automat fără să ne întrebe nimeni dacă sunt ceea ce ne dorim să facem pentru tot restul vieții, neavând înclinație spre ele). Tu decizi ce anume te definește. Nu e nevoie să urmezi turma dacă simți că locul tău nu e acolo. De exemplu, când am hotărât că e momentul să-mi reiau pasiunea pentru scris, nu m-am gândit ce trebuie să scriu sau că trebuie să scriu în anumite zile. Scriu când simt și despre ce simt și-mi place să-mi fac publice gândurile. Și nimic nu mă forțează să scriu altceva decât ce-mi doresc.

Toți avem visuri pe care le dăm deoparte în detrimentul a ceea ce trebuie. Ajungem la 30-40 de ani, mult prea devreme, ancorați în propria viață, apatici, plini de resentimente, lipsiți de entuziasm doar pentru că am făcut ce trebuie, ci nu ce ne-am dorit cu ardoare. Rămânem într-un job care nu ne aduce nicio satisfacție pentru că așa trebuie, în relații care nu ne împlinesc de teamă de a rămâne singuri și pentru că trebuie să avem alături pe cineva, indiferent cine. Unii oameni nu știu că există și alt mod de a trăi decât cel în care trebuie le dictează fiecare pas. Rămân prinși acolo, fără să-și dea șansa să aducă visul la realitate. Eu am fost acolo și nu mai vreau să fiu. Am pariat pe viitorul meu. A nu se înțelege că nu sunt de acord cu „trebuie”. Voi mai face lucruri care trebuie în direcția scopului meu și pentru că vreau să le fac. Voi mai face lucruri care trebuie dacă vor aduce împlinire altor oameni. Dar nu voi mai lăsa pe nimeni să-mi dicteze ce trebuie să fac.

 

Fii mai bun pentru copilul tău

CSC_3330-01

Foto: Aniela Ciugureanu

 

Oameni buni, vouă vă place să fiți mințiți, umiliți, injosiți și să nu vi se acorde atenție când aveți ceva de spus? Bănuiesc că răspunsul este nu. Atunci de ce faceți asta cu copiii voștri? Se presupune că am evoluat, că lucrurile nu mai stau ca acum 30-40 de ani, dar în mentalitatea multor părinți tineri, de vârsta mea, nu văd nicio schimbare. Desigur că sunt și părinți de la care avem ce învăța, dar procentul este foarte mic. În continuare dau de părinți autoritari, posesivi, inflexibili, care cred că dețin adevărul absolut, genul acela de oameni care vor să aibă controlul asupra tuturor, fără să se gândească și la nevoile emoționale ale copiilor. Sau mai sunt acei părinți foarte empatici cu proprii copii, dar foarte dușmănoși cu alții (aici intrăm în altă discuție). Desigur că impunerea unor limite este necesară, dar fac referire la altceva. Puterea exemplului primează.

Internetul e plin de articole de parenting. Eu nu consider că sunt expertă, nici pe departe și nici nu vreau să arăt cu degetul. Și eu fac multe greșeli în relația cu al meu băiețel, de unele nu sunt mândră deloc. Dar un lucru știu sigur. Nu îl voi minți, înjosi și umili pe cel pe care-l iubesc (că doar din iubire îi procreăm). O să mă asigur că știe în fiecare zi cât de minunat și iubit este și voi încerca să fiu un om mai bun pentru el. Nu-i ușor, dar merită fiecare efort. Vreau ca al meu copil să ajungă un adult cu stimă de sine ridicată, să aibă încredere în potențialul lui și să aducă multe zâmbete celor din jur. Și pentru asta îl las pe el să ia decizii, să aleagă, să facă activități care nu-l pun în pericol, să fie util, să stârnească râsete.

Am început procesul de a fi un om mai bun. Nu am încercat încă terapia, pentru moment simt că nu m-ar ajuta. Dar, m-am înscris într-un program de dezvoltare personală care mă ajută să văd și laturile frumoase și nefolosite din mine. Investind timp pentru a mă cunoaște mai bine, încep să învăț și ce să repar și sunt mult mai atentă la ce mesaje îi transmit copilului prin faptele și vorbele mele.

Poate nu ești un părinte ca cei descriși de mine sau chiar dacă ești, vreau să cred că și tu ai ales sau alegi să fii un om mai bun pentru copilul tău sau pentru tine. Faci o treabă minunată! Continuă!

Construiește-ți drumul

DSC_4786-02

Foto: Aniela Ciugureanu

 

De multe ori mă întreb ce s-ar fi întâmplat în călătoria mea dacă aș fi ales altă facultate, alt job sau alt oraș în care să trăiesc și de fiecare dată ajung la același răspuns. Toate aceste alegeri mi-au adus în cale experiențe, situații, oameni care mi-au arătat că am fost în locul potrivit la momentul potrivit. Atunci nu credeam asta. Eram convinsă că nu pot lupta împotriva sorții. Că fiecare are un drum al său deja dat, gata construit și gata de urmat, adică tot ce îți este oferit tu trebuie să iei fără să opui rezistență. Aceasta era o limitare aflată în subconștientul meu și ieșea la iveală fix atunci când nu voiam să părăsesc zona de confort, mai exact, când trebuia să iau o decizie. Până la urmă, decizia era luată cu greu și cu scuza că „așa îmi este scris”. Atât era conștientizarea. Mi-a luat mai bine de 25 de ani din viață să ajung la concluzia că eu sunt propriul constructor al propriului drum și că eu sunt cea care oferă timp, momente, valori vieții. De puțin timp am început să-mi reconstruiesc drumul și am pus mâna pe creion pentru a-l proiecta. Desigur, arată ca al unui începător, dar am găsit motivația pentru a-l continua până la sfârșitul vieții. Motivația este că vreau să ofer și celor din jur din experiențele mele, să le fiu de folos.

Al tău cum este? Nisipos, pietruit sau astfaltat? Indiferent cum ar fi, convinge-te că tu te ocupi de el, de la tine pleacă planul construcției și tu coordonezi lucrările. Ia-ți ajutoare care vor să fie alături de tine, cu care împărtășești aceleași principii și pentru care să fii recunoscător. Fii alături și de mine, abonează-te la acest blog.

Cum te mobilizezi?

person holding stay focuseds paper
Fotografie de rawpixel.com pe Pexels.com

 

E ușor să te lași distras de la scopul tău. Și mai ușor este să renunți la el. Când vrei să te schimbi, când vrei să îți dedici timpul visului tău, chiar atunci apar alte lucruri mărunte care-ți acaparează gândurile și te fac să te îndoiești de puterea ta, de potențialul tău.

Perseverența este cheia. Fă în fiecare zi câte puțin, dar fă. Recunosc că uneori îmi vine greu să mă mobilizez, să mă gândesc ce ar trebui să fac mai departe și unele zile trec fără să mă dedic țelului, dar mă folosesc de aceste metode:

1. Am scris planul visului meu și de fiecare dată când mă blochez, verific agenda sau notițele din telefon, apoi lucrurile devin clare. Băiețelul meu ocupă mare parte din timp, așa că într-o zi am parte de o oră, două sau trei ore libere, când doarme sau e la grădiniță unde merge doar două zile pe săptămână a câte trei ore. Deci, zic, să profit la maximum de fiecare minut. Și atunci las treburile casnice, cumpărăturile și alte distracții (facebook, messenger, tv) deoparte. Acela este timpul meu, dedicat mie și doar mie. Atunci fac activități care mă ajută să cresc în ce mi-am propus, de exemplu cursuri de fotografie sau scris, exerciții fizice, citit. Nu înseamnă că nu mai gătesc sau că nu mai fac curat, ci energia o canalizez acolo unde este cel mai important. Cum vreau să-mi transform pasiunea pentru fotografie în afacere dacă nu-mi dedic timp pentru învățare și creștere?
2. Mă trezesc devreme în jur de 7, astfel încât să apuc să citesc sau să ascult un call din domeniul dezvoltării personale până se trezește piticul. Nu-mi iese de fiecare dată. 🙂 Somnul este foarte important pentru mine, de-a lungul timpului am realizat că nu funcționez cu mai puțin de 8h dormite. În perioada alăptării a fost crunt, eram veșnic obosită și stresată. Te înțeleg perfect dacă ești în situația de mai sus. Încearcă să găsești măcar 10-15 minute pentru tine în mai multe părți ale zilei. Dacă trezitul devreme nu e o opțiune pentru tine, găsește 20 de minute seara.
3. Cel mai important să nu mă „biciuiesc” dacă nu-mi iese. Am și eu zile în care intervine ceva (vacanța piciului, îmbolnăviri), nu mă simt bine eu sau soțul meu sau pur și simplu am un ritm scăzut. Știu că lucrurile vor reveni la normal așa că încerc să nu mă mai stresez.
Cel mai mult ar trebui să renunțăm la scuze. Recunosc că eu încă le mai folosesc, dar lucrez la ele. Una dintre ele ar fi că am copil și nu am când să fac ce-mi doresc sau vin prea obosit/ă de la serviciu, nu mai sunt în stare de altceva, nu știu ce să fac în timpul liber, etc.
Sentimentul că am făcut ceva pentru mine personal este împlinitor, mă  binedispune și mă stimulează să continui.

Pe tine ce te împlinește? Ce te face să te ridici dimineața cu zâmbetul pe buze?