Categorie: motivational

Top 5 lucruri pe care să nu le faci dacă ești blogger începător

Top 5 lucruri pe care să nu le faci dacă ești blogger începător

anielaciugureanu

Te-ai hotărât să îți deschizi un blog? Felicitări! Bine ai venit în lumea bloggerilor. O să îți placă sau nu, asta depinde de parcursul pe care-l vei alege. Știu că primești sfaturi foarte bune și foarte proaste. Ce să faci, cum să faci, când să faci. Asta se întâmplă când începi orice. Oamenii sunt bine intenționați, cu siguranță, dar știi cum e, nu poți învăța să pilotezi un avion de la un pianist, nu?  Dă-mi voie să îți prezint aici cele mai frecvente 5 lucruri pe care să nu le faci dacă ești blogger începător. Eu le-am bifat pe toate, așa că vreau să-ți împărtășesc din experiența și greșelile mele pentru a evita să le tranzitezi și tu.

1.Nu îți cumpăra domeniu propriu.

Cel puțin nu din prima cum am procedat eu. Studiază piața de hosting, platformele, vezi prețul cel mai bun, vezi ce ți se oferă de banii pe care-i vei plăti (sumele nu sunt de neglijat). Vei avea mai târziu surpriza că plătești mult prea mult, dar ai beneficii puține spre deloc. Îs pățită, m-am grăbit să-mi iau blog nou pe wordpress pentru care plătesc în jur de 180 €, cu totul, dar dacă vreau să beneficiez de instrumente SEO, de module sau să instalez alte teme mă costă și mai mult. Ops!

2. Nu pierde timp căutând pe ce nișă să te axezi.

Dacă nu ai o pasiune pentru un domeniu anume, nu aștepta să treacă timpul crezând că vei deveni pasionat de anumite lucruri. Să știi că nu-i nimic greșit să nu ai o pasiune bine definită. O poți descoperi cu timpul, scriind. Când am început blogul habar nu aveam spre ce nișă să mă îndrept, dar am scris despre călătorii, dezvoltare personală, tot felul de experiențe, gânduri, lucruri utile. Nici acum nu pot spune că sunt nișată, pentru că scriu în continuare despre cele de mai sus. Să spunem că am un blog cu subiecte vaste, deși nu scriu despre generalități. Știu despre importanța nișei, dar în lumea mea e loc de toate, apropo de numele blogului meu, Lumea Anielei :).

3. Nu te crede cel mai bun.

Pentru că nu ești bun, cel puțin la început. Asta nu înseamnă că nu poți deveni mai bun. Chiar poți deveni expert. Multe ore investite scrierii, chiar sute, multe cărți citite, alte bloguri pe care să le studiezi. Eventual, te poți înscrie și la niște cursuri de scriere creativă sau de comunicare. E mult de muncă, știu. Dar nu te descuraja. Păstrează-ți încrederea în sine și entuziasmul pentru că oamenii vor vedea asta în scrierile tale. Dă-ți ocazia să înveți cât poți, în ritmul tău și pune în aplicare. Ai să râzi dacă îți spun că scriam articole de 300 de cuvinte, rigide și telegrafice, fără emoție sau fără stil – care ți-l șlefuiești cu timpul – și mă așteptam să primesc multe aprecieri, cu sute de vizualizări sau chiar mii pe zi. Da, m-am crezut foarte bună. Adevărul este că eram doar o începătoare.

4. Nu-ți seta așteptări nerealiste.

Cum spuneam și mai sus, de la ideea că te crezi bun, își setezi și așteptări ireale. Hei, e bine să ai un plan, e bine să știi spre ce vrei să te îndrepți, ce rezultate să ai, ce targete să atingi, dar nu-ți seta multe așteptări. Fii sincer cu tine. Pentru că la început te vor citi 2, 3 oameni. Poate după o lună mai câștigi încă 5 cititori. E perfect normal. Doar scriind și perseverând vei câștiga admirația și fidelitatea cititorilor, iar rezultatele vor începe să apară. Acum sunt mii de bloguri pe piața din România, oamenii sunt invadați de sute de articole pe rețelele sociale și e greu să te faci remarcat. E greu, dar nu imposibil. Fii tu însuți, fii onest în articolele tale, fii încrezător, permite-le oamenilor să-ți vadă slăbiciunile, nu numai atuurile. Nimeni nu-i numai lapte și miere. Nu zic să jignești sau să devii circar, rămâi integru.

5. Nu exclude să înveți de la alți bloggeri.

Trebuie să știi ceva. Și ei au fost la început, ca și tine. Au făcut greșeli și apoi au avut și rezultate mărețe. Eu mă pornisem să nu citesc alte bloguri pentru că mergeam pe ideea că nu mă interesează părerea altora și despre ce scriu ei. Și că nu mă învață alții ce să scriu și cum. Total greșit. Asta chiar este o greșeală capitală, să spun așa, în blogging. Pot afirma cu tărie acum că de la ei înveți cel mai mult pe partea de scriere creativă, aspect, creșterea comunității de cititori. Îți vin idei despre tot felul de abordări ale unor subiecte, te provoacă, poți prelua lepșe, puteți colabora scriind guest post-uri și multe alte lucruri. Și nu numai atât, dar s-ar putea să și devii cititor fidel al unora dintre ei. Acum le citesc cu drag pe Diana, Martha, Almona, Raluca, Ana Maria, Oana. Îi citesc și pe Răzvan și Daniel. (Ceilalți bloggeri nu vă supărați pe mine că nu v-am menționat. Fie am uitat, fie încă nu v-am descoperit). Răsfoiește blogosfera și ai să găsești mulți oameni faini, dedicați, implicați și deschiși.

Ce alegi să faci mai departe stă în puterea ta de acțiune. Sper doar să nu faci aceleași greșeli ca și mine la început de drum. Nu este o tragedie, dar scutești timp, bani și energie și astea le poți folosi producând rezultate și crescându-ți lista de cititori.

Lasă-mi un comentariu mai jos dacă ai găsit util acest articol!

Lista celor 101 de mici plăceri ale vieții

anielaciugureanu

În această perioadă am citit două dintre cărțile lui Dominique Loreau, Arta simplității și Arta frugalității și a voluptății, și mi-au deschis o nouă perspectivă de a privi viața. Mi s-a părut interesant că la sfârșitul cărții Arta simplității, Dominique Loreau ne propune să facem o listă cu 1 000 de mici plăceri ale vieții. M-am lăsat inspirată de această idee și am zis să încep să scriu. Vedeți mai jos ce-a ieșit.

Deși m-am limitat la 101, am făcut această listă cu scopul de a ne destinde și de a vă aminti că cele mai mici plăceri ale vieții sunt gratuite, simple și nu implică nimic altceva. De fapt, implică o stare de bine și de fericire. Bineînțeles, lista se personalizează în funcție de preferințele voastre. Vă invit să o parcurgem împreună.

1.Să stai pe plajă fără să îți pese de trecerea timpului.

2. Să bei un pahar de vin roșu de calitate.

3. Să petreci câteva ore alături de prieteni savurând o mâncare simplă.

4. Să admiri un răsărit.

5. Să-ți privești bebelușul în timp ce doarme.

6. Să faci sex cu persoana de care te-ai îndrăgostit.

7. Să savurezi prăjitura preferată pe ascuns.

8. Să râzi fără să știi de ce.

9. Să scrii pe nisip.

10. Să asculți natura.

11. Să mergi desculț.

12. Să dormi până la ce oră vrei.

13. Să te uiți la nori și să vezi animale.

14. Să privești de la înălțime pământul.

15. Să adormi în brațele unei persoane dragi.

16. Să-ți cumperi un lucru pe care ți-l doreai de mult timp.

17. Să bei un pahar de șampanie la un eveniment.

18. Să termini un puzzle de câteva sute de piese.

19. Să admiri un apus de soare.

20. Să stai tolănit pe iarbă în curtea bunicilor.

Fotografie de Jonathan Petersson pe Pexels.com

21. Să-ți îmbrățișezi părinții.

22. Să pregătești o surpriză.

23. Să miroși floarea preferată.

24. Să adulmeci mirosul ierbii.

25. Să stai o zi întreagă fără să-ți pese de nimic.

26. Să bei o bere cu un prieten pe care nu l-ai mai văzut demult.

27. Să simți aroma mâncării tale preferate.

28. Să-ți gătească mama orice când ți-e foame.

29. Să înjuri în gând pe cineva care chiar merită.

30. Să dormi într-o casă goală, dar fericit.

31. Să cânți în timp ce faci duș.

32. Să te relaxezi într-o saună.

33. Să primești o veste bună.

34. Să găsești în dulap ciocolată când ai poftă de dulce.

35. Să faci un om de zăpadă cu copiii tăi.

36. Să primești o invitație la un eveniment.

37. Să cânți fals și să-ți placă.

38. Să vorbești la telefon două ore și să crezi că ai vorbit cinci minute.

39. Să asculți mierla în pădure.

40. Să mănânci o roșie proaspătă culeasă de tine din grădină.

41. Să mănânci cu mâna cartofi prăjiți.

42. Să bei o cafea/bere pe malul mării.

43. Să culegi flori pe câmp.

44. Să zâmbești oricui.

45. Să săruți.

46. Să cuprinzi un copac bătrân cu ambele brațe.

47. Să înalți un zmeu.

48. Să citești ce vrei, când vrei și cât vrei.

49. Să aplauzi o piesă de teatru.

50. Să apreciezi munca altora, indiferent despre ce este vorba.

51. Să faci sex pe muzica preferată.

52. Să te plimbi pe malul unui râu.

Fotografie de ELEVATE pe Pexels.com

53. Să culegi cireșe și să le mănânci până nu mai poți.

54. Să faci un foc de tabără.

55. Să asculți melodia preferată de peste 10 ori la rând.

56. Să bați mingea toată ziua.

57. Să crezi în cine vrei sau în ce vrei.

58. Să găsești bani într-o haină de anul trecut.

59. Să vizionezi un film bun.

60. Să faci o baie cu multă spumă.

61. Să te cazezi într-un hotel.

62. Să fii lăudat.

63. Să te joci de-a v-ați ascunselea cu copiii.

64. Să te plimbi cu mașina.

65. Să simți răcoarea dimineții.

66. Să privești cum ninge.

67. Să asculți Ani de liceu – Stela Enache.

68. Să urci pe munte.

69. Să gătești pentru tine.

70. Să te pozezi pe un câmp cu lavandă.

71. Să găsești un loc nou de care nu știai în orașul tău.

72. Să vizionezi un desen animat din copilărie.

73. Să ai grijă de corpul tău.

74. Să încapi într-o pereche de blugi din liceu.

75. Să dormi într-un cort vara.

76. Să te plimbi cu barca.

77. Să trimiți o scrisoare scrisă de mână.

78. Să atingi cel mai bun scor la un joc video.

79. Să faci sex o zi întreagă.

Fotografie de Belle Co pe Pexels.com

80. Să vizionezi un film în aer liber.

81. Să participi la un festival.

82. Să faci baie în mare.

83. Să împodobești bradul cu familia ta.

84. Să dăruiești.

85. Să asculți colindători.

86. Să mergi la un concert dat de trupa ta preferată.

87. Să primești.

88. Să îmbraci haine de calitate.

89. Să fii primul într-o competiție.

90. Să petreci timp cu fratele tău/sora ta.

91. Să sărbătorești o reușită.

92. Să pleci în vacanță într-un loc de vis.

93. Să obții jobul pe care ți-l dorești.

94. Să mănânci orice fără să te îngrași.

95. Să cumperi o casă.

96. Să joci Monopoly cu prietenii.

97. Să stai iarna lângă o sobă sau un calorifer după ce ai venit de afară.

98. Să te acoperi noaptea cu o pilotă călduroasă.

99. Să câștigi ceva.

100. Să faci o faptă bună.

101. Să ieși seara în oraș.

Acum că ați parcurs lista, lăsați-mi un comentariu cu micile voastre plăceri. 🙂

Tânjești după succes? Mai bine dorește-ți echilibrul!

anielaciugureanu

M-a provocat Aniela să scriu despre succes, ținând cont de faptul că am câștigat SuperBlog 2020, ediția de toamnă.

O temă cu adevărat provocatoare, deși miile de cărți scrise par să demonstreze contrariul, că de fapt succesul e ceva ce se poate atinge foarte ușor, începând cu a citi cartea respectivă și terminând cu aplicarea multiplelor sfaturi prețioase din ea. V-aș putea înșira și eu câteva titluri care mi-au marcat viața în mod pozitiv cum sunt: Inteligența emoțională de Daniel Goleman, Cele 7 deprinderi ale persoanelor eficace – Stephen Covey, Secretele succesului – D’ale Carnegie, Psihologia persuasiunii de Robert Cialdini. V-aș putea face un sumar al lecțiilor desprinse din aceste cărți, dar o să merg din nou pe calea autenticității care mă caracterizează și vă zic să împăturiți cuvântul succes și să îl înlocuiți cu: ECHILIBRU.

Dacă vă întrebați de ce vă cer să faceți acest lucru, vă dau trei motive:

1. Succesul este definit atât de diferit de fiecare dintre noi, încât nu mai știm ce este și ce nu este succes.

2. Succesul nu trăiește și nici nu se obține singur.

3. Echilibrul persistă chiar și atunci când aburii succesului s-au împrăștiat.

Legat de primul aspect, Dicționarul explicativ al limbii romane a găsit o variantă destul de bună pentru a defini succesul: “Rezultat favorabil, pozitiv (al unei acțiuni); reușită, izbândă”, dar tradusă pentru fiecare în parte, are conotații diferite. Pentru unii succesul se măsoară în mărimea contului din bancă, pentru alții succes este atunci când au pornit de la omul cu pizza la director general, pentru unii succesul se traduce în a avea o familie, pentru alții să fie un etalon în social media, șamd.

Fiecare dintre noi măsoară succesul prin raportare la trei aspecte: nevoi, efortul pe care îl depune ca să împlinească acele nevoi și recunoașterea socială. Cu cât mai mare efortul și cu cât mai mare aprecierea din partea celorlalți, cu atât mai mare succesul. In realitate însă ecuația este alta: ce pierzi ca să obții acel succes validat de toți?

Pentru omul care are milioane de euro în bancă, timpul dedicat jobului sau afacerilor este prioritatea maximă, iar relaxarea un cuvânt oarecum străin – a strâns, dar nu a ajuns nici după “n” ani în călătoria aceea exotică de o lună la care a visat toată viața. Pentru omul care a ajuns din livrator de pizza în director general, mai ales dacă a făcut-o în timp destul de scurt, de câțiva ani, sărind multe etape, asta înseamnă multe ore peste program, multe întâlniri cu prieteni amânate, multe relații create artificial, cât să servească scopului de a avansa în carieră. Pentru omul pentru care succes înseamnă să ai o familie, timpul pentru el însuși sau pentru alte nevoi personale s-a diminuat considerabil. Daca mai vorbim și de o femeie, este destul de probabil că avansarea pe scara ierarhică să fi rămas la stadiu de vis, unul neîmplinit.

Ca atare, când vedem pe cineva că are succes, înainte să aplaudăm reușita ne putem întreba la ce a renunțat sau ce a neglijat ca să ajungă acolo? Și mai ales, a meritat efortul?

Dacă înlocuim cuvântul succes cu echilibru, vedem că deja viața noastră este mai plină de sens și este mai puțin despre raportul câștig / pierdere. Când spui echilibru, înțelegi că nu pui în cui viața personală, ca să ajungi sus pe scara ierarhică, așa cum nu îți lași eul tău plin de vise, povești ce așteaptă să fie împlinite pentru a te vinde cu totul idealului familiei. Când spui echilibru înțelegi ca de fapt succesul este a avea câte puțin din fiecare și a te bucura la fel de mult decât dacă ai câștiga ceva în detrimentul pierderii altor lucruri. Oricum pierdem întotdeauna ceva când facem o alegere, dar măcar să nu ajungem să resimțim dezechilibru în urma alegerii. Când spui echilibru, înțelegi că viața este o suma de alegeri ce ne definesc și că succesul este doar o mica bucățică. Când spui echilibru înțelegi că succesul nu trăiește și nu se obține singur. Acea validare din partea tuturor este vârful icebergului, dar calota este compusă din muncă, din oameni potriviți la locul potrivit, dintr-un context favorabil, din resurse și viziune. Succesul nu este permanent, el este ca o mărgea care îți scapă printre degete, iar efectele lui pot fi devastatoare, mai ales dacă nu le gestionezi cum trebuie.

De aceea timingul pentru succes este foarte important. Dacă vine prea devreme în raport cu ceea ce poți și ce ești, e posibil să suporți consecințe extrem de neplăcute. Gândește-te de exemplu la Lindsay Lohan, copilul minune al cinematografiei hollywoodiene, care și-a început cariera la vârsta de trei ani și după nenumărate premii, a ajuns pe prima pagina a revistelor de scandal din Statele Unite pentru consum de droguri, iar cariera ei s-a terminat mult prea devreme. În schimb prin echilibru, succesul se definește fix cum este – o izbândă de o durată mai mare sau mai mică într-o anumită arie sau în mai multe arii de viață, din care îți iei energia, motivația necesare pentru alte vise de împlinit.

Cam așa am gestionat eu succesul de la SuperBlog, încercând să scot câteva învățăminte care să mă ajute și pe viitor cum sunt:

• arta de a-ți doza energia și nu de a te epuiza înainte de a finaliza ceva;

• perseverența de a duce la capăt un lucru și de a nu renunța după primul obstacol;

• arta de a alege lucrurile în care să investești timp, pasiune și efort și nu de a te arunca în toate, doar de dragul multi-taskingului.

Închei parafrazându-l pe Winston Churchill cu fraza lui memorabilă: “succesul reprezintă abilitatea de a trece de la un eșec la altul fără să-ți pierzi entuziasmul.”

Să aveți echilibrul în succesul pe care vi-l doriți!

Articolul a fost scris de Oana Pană, câștigătoarea ediției de toamnă a competiției SuperBlog 2020. Puteți arunca o privire pe blogul Oanei, inimadincuvinte.com și sunt convinsă că veți rămâne cu sufletul acolo.

Cărțile de ficțiune care m-au făcut ceea ce sunt: un cititor-povestitor

Cărțile de ficțiune care m-au făcut ceea ce sunt: un cititor-povestitor

anielaciugureanu

Bună, eu sunt Diana și de când mă știu am fost întotdeauna fascinată de cărți. Nici nu știam să citesc, dar universurile ascunse între copertele cărților din bibliotecă mă atrăgeau de parcă erau vreun magnet, iar eu eram făcută din metal. Eu le răsfoiam pe toate fără să înțeleg prea multe. Știam doar că acolo sunt povești fie pentru mine cea de atunci, fie pentru oamenii mari. Îmi era de ajuns.

Apoi am crescut. Am învățat să citesc și, cumva, biblioteca alor mei îmi rămăsese mică (cel puțin în cărți pentru vârsta mea). Așa mi-am făcut fișă la biblioteca din oraș și am deschis o ușă spre o altă lume. Prima carte pe care am împrumutat-o de acolo a fost Călătoriile lui Gulliver.

Apoi a urmat prima cartea care m-a impresionat cu adevărat: Heidi, fetița munților. Nu știu, a avut cartea aceea ceva. M-am regăsit în ea cum nu mă regăsisem în niciuna până atunci. M-a vrăjit efectiv. Au urmat altele și fiecare a avut ceva ce a rămas în mine. Sunt, cumva suma cărților citite – indiferent dacă vorbim de Heidi, de Cireșarii lui Constantin Chiriță, cărțile lui Coelho, ale lui Paler sau Elif Shafak.

Oh, au fost multe cărți. Aș putea să vă scriu despre ele la infinit. Dar, mai bine vă scriu despre cele care au contat: cele care m-au format pe mine – cititorul și cele care m-au inspirat pe mine – scriitorul. Căci da, am și eu, în sfârșit, ficțiunea mea publicată nu doar ficțiunea mea de pe blog.

Cărțile mele de căpătâi

Pe lista cărților mele „de căpătâi” se înscriu cărți de toate felurile, scrise în toate stilurile. O să vi le scriu în ordinea în care îmi vin în minte, nu în vreuna anume.

Viața pe un peron a lui Paler am citit-o pe final de liceu. În perioada aceea Facebook-ul abunda de citate din cărțile sale. Ele au fost magnetul, recunosc. Dar, nu mă așteptam ca o carte să-mi decojească sufletul precum o ceapă și să-mi atingă miezul. Nu mi se mai întâmplase. Romanul lui Octavian Paler mi-a influențat și îmi influențează filosofia personală. Unii îl au pe Osho. Eu îl am pe Paler, poate de aceea și celelalte cărți scrise de acest autor mi-au mers la suflet.

Domnul Ibrahim și florile din Coran, Pe când eram o operă de artă și Visătoarea din Ostende  – două romane și un volum de proză scurtă aparținând lui Eric Emmanuel Schmitt ce m-au înduioșat teribil și totodată m-au pus pe gânduri. Nu puteau să nu fie pe listă. Cărțile astea se citesc extrem de repede, dar prin subiectele tratate nu sunt deloc frivole, sunt exact contrariul.

Hoții de frumusețe a lui Pascal Bruckner mi-a părut de la prima pagină o capodoperă, deși totuși stranie, un pic violentă. Dar, chiar și așa, e una dintre cărțile pe care le recomand întotdeauna și una dintre inspirațiile mele scriitoricești. Minuțiozitatea lui Bruckner, pasiunea bolnăvicioasă pentru frumusețe și tinerețe veșnică sunt delicioase!

La fel pot spune și despre alte două cărți:

·      Acolo unde femeile sunt regi de Christie Watson – o carte plină de suflet, dar tulburătoare prin subiect: ce se întâmplă când iubirea unei mame e toxică?

·      Înainte să adorm de S.J. Watson – un thriller, cred că primul pe care l-am citit, ce nu poate fi lăsat din mână. Visul meu e să scriu așa o carte, poate nu thriller, dar care să fie imposibil de lăsat.

Și, evident, lista nu ar fi completă fără Elif Shafak – idolul meu absolut. Am început cu Bastarda Istanbulului, Cele patruzeci de legi ale iubirii și am continuat cu… tot! Tot ce iese din mâna ei e magic. Aș recunoaște textele ei dintr-o mie pentru că au un miros aparte: condimentat și dulce, oriental, sublim. Însă, mai presus de toate cărțile ei, stă Lapte negru – o carte despre feminitate, creație și cum o scriitoare de succes își poate împăca aspirațiile profesionale cu statutul de mamă (sau nu…). E fix cartea ce mă definește în acest moment al vieții mele.

În loc de încheiere

Și o să închei aici, nu vreau să devin obositoare. V-am spus, pot enumera cărți până mâine. Nu v-am scris, totuși, prea multe despre aceste cărți. Asta pentru că vreau să vă provoc: căutați-le, citiți-le și apoi vedeți dacă și vouă v-au atins sufletul.

Dar, evident, nu pot încheia  fără a vă mai recomanda o carte: antologia Nuanțe de piper și ciocolată apărută la editura Siono. Aici mă veți găsi și pe mine printre pagini.

Și, gata… până aici mi-a fost. Vă mulțumesc vouă și Anielei pentru că m-ați citit și suportat! Pe mine mă găsiți pe cele două bloguri spre care am tot presărat link-uri aici: De-ale Dianei și Illusion’s Street. Însă, mai nou, mă găsiți și pe canalul meu de YouTube unde vorbesc despre cărți, blogging și lifestyle.

5 motive pentru care să îți cumperi singură cadourile, măcar din când în când

anielaciugureanu

Uneori, căutăm împlinirea în lucrurile sau oamenii din jurul nostru. Lucrurile ne satisfac anumite nevoi, ceea ce e perfect normal. Devine anormal când cumpărăm în neștire, abuziv, diverse articole sau lucruri de care nu avem absolută nevoie, crezând că doar așa ne creștem stima de sine. S-au scris nenumărate cărți pe această temă (o recomand pe Dominique Loreau).

Dar nu despre asta este vorba în rândurile de mai jos. Mai bine să vorbim despre cadouri, nu? Și mă adresez, mai mult, persoanelor care se pun pe ultimul loc, uitând cât de importante sunt.

Înainte de a-ți prezenta motivele pentru care e recomandat de psihologi să te pui pe primul loc, să îți cumperi câte-un cadou, vreau să clarificăm un lucru. Asta nu înseamnă că de acum încolo vei refuza toate cadourile sau nu îi vei mai lăsa pe cei apropiați să te surprindă. Că până la urmă nu e numai despre a primi, ci și despre a dărui. Iar când dăruim ne crește inima de bucurie, eu așa simt.

1. Știi exact ce îți dorești și când.

Cine te cunoaște mai bine dacă nu tu însăți? Tu îți știi cele mai aprige dorințe. Fie că ai pus ochii pe o bluză, fie o carte, un parfum sau un ruj, ai o cerință clară. Și când cerința se aliniază cu starea ta de spirit ai și găsit momentul potrivit de a acționa. Asta am făcut de curând când mi-am comandat niște super ochelari de soare cu o reducere uimitoare, ochelari pe care mi-i doream de foarte mult timp.

2. Cu cât ai mai puține așteptări de la ceilalți, cu atât mai bine.

Aceasta cu așteptările este dureroasă. Și este și mai dureroasă când credem că dorințele ne sunt ghicite de ceilalți și ne comportăm ca și cum le-am comunicat. Așa că hai, mai bine, să ne îndreptăm așteptările spre noi înșine, să încercăm să nu depindem în totalitate de ceilalți și să ne surprindem cu mici bucurii. Spre exemplu, acum nu mai aștept de la nimeni să-mi dăruiască flori. Mi le ofer ori de câte ori am ocazia. Să cumperi flori proaspete pentru tine însăți e magic și e un semn de iubire de sine. Desigur, accept oricând flori în dar.

3. Te prețuiești.

Fie că ai muncit în anul acesta din greu, fie ai stat acasă cu copiii și ai trecut printr-o multitudine de stări, un lucru e clar. Ai făcut o treabă grozavă. Ești minunată, unică, specială, cu bune și cu rele. Și cred că meriți din plin acel lucru la care tânjești. Și nu spun doar așa, vorbe goale, dar, uneori tu ești cea mai importantă persoană din mediul tău. Fii tu pe primul loc, măcar de câteva ori pe an.

4. Nu va mai trebui să pretinzi că îți place darul.

De câteva ori, am fost pusă în postura de a mă preface la vederea cadoului. Oricât încercam să mă conving că omul respectiv și-a consumat din timp, și-a dat interesul, tot nu rezona cu așteptările mele. O dată am primit de ziua mea o față de masă. Opss! (Nu am nimic cu fețele de masă, de altfel sunt oricând binevenite, dar în contextul potrivit). Și nu am vrut să stric bucuria persoanei care mi-a dăruit-o așa că mi-am mascat dezamăgirea. Nu știu dacă s-a prins sau nu, dar urăsc situațiile astea în care trebuie să mă prefac. Prefer să fiu sinceră (dar, uneori, situația cere altceva). Mi-am dat seama cât de puțin mă cunoștea, deși eu credeam că știe ce-mi doresc. Că tot vorbisem de așteptări mai sus.

5. Depinzi doar de bugetul tău personal.


Nu ai un buget personal? Ar trebui să îl ai. Nu vorbesc de bugetul familiei, bugetul copiilor, etc. Ci unul doar pentru tine. Fie că dispui de 10, 20 de lei sau 400, 500 de lei, ce-i pentru tine, pentru tine să fie. Acum, nu vreau să crezi că te îndemn să ascunzi sau să-i minți pe ceilalți membri ai familiei în legătură cu banii. Nici vorbă! Eu am o pușculiță în care economisesc pentru experiențe costisitoare.

Și până la urmă contează mai puțin dacă vom primi sau nu lucruri de pe lista noastră. Contează bucuria celui care dăruiește, contează să rămânem sănătoși și de sărbători și după ele și contează să prețuim momentele alături de cei dragi. Să fim recunoscători. Și cu cei dragi alături poți verifica ofertele și promoțiile care rulează în această perioadă.

Tu ce crezi despre asta? Ce ți-ai oferit ultima dată?

Mobilitate gratuită pentru ONG-urile implicate în lupta împotriva Coronavirusului

anielaciugureanu

Astăzi am fost într-o pădure mică pentru relaxare și pentru doza de soare. Am făcut sport, am stat întinsă pe iarbă și am privit cerul senin, copacii înfloriți, floricelele, am ascultat păsărelele și am urmărit bondarii. Am simțit recunoștință. M-am bucurat de această ieșire. Încă avem dreptul la plimbări aici unde locuiesc, bineînțeles, respectând regulile de distanțare socială și cele de igienă.

Pentru o clipă m-am gândit și la cei care stau în casă de săptămâni întregi. Ce n-ar da să aibă și ei un astfel de privilegiu. M-am gândit la copiii fără familie și la bătrânii neputincioși, dar și la medicii sau asistentele care nu s-au mai întors acasă de ceva vreme. Mă înclin în fața lor, în fața tuturor celor care nu au rămas indiferenți și egoiști. Mă înclin în fața bunătății, a mărinimiei, în fața grijii și a dragostei pentru cel de lângă tine. Asta face diferența. Și cred că acești oameni își descoperă scopul și sensul vieții.

Chiar de curând am aflat despre campania „Vă ajutăm din Timișoara” a fundației United Way România care-și propune să ajute bătrânii de peste 65 de ani să se aprovizioneze prin intermediul voluntarilor. Voluntarii merg la cumpărături pe baza listei întocmite de bătrâni și apoi le livrează la domiciliu. Și ca ei mai sunt multe ONG-uri, fundații, organizații și oameni simpli care își pun la dispoziție resursele și timpul pentru a ajuta.

Știu și o companie cu renume, Autonom se numește (despre care am mai scris aici) care oferă spre închiriere gratuit mașini din flota proprie din toată țara, timp de 3 luni (cu posibilitatea de prelungire) pentru acele ONG-uri și fundații care au nevoie de mobilitate în misiunea lor, în lupta împotriva Coronavirusului. Ce ziceți de asta?

A veni cu o astfel de inițiativă într-o lume în care este încurajat consumerismul și nu minimalismul, în care profitul primează și nu calitatea serviciilor, se traduce prin a arăta că e mai important binele comun, al tuturor.  Eu le propun motto-ul „Permite-mi să te ajut să fii bine ca eu să mă dezvolt în continuare.”

Așadar, dacă doriți să duceți binele mai departe aveți nevoie doar de voință și implicare. Posibil și de-o mașină pe care o puteți închiria sunând la numărul de telefon +40747277610 sau trimițând un email la help@autonom.ro. Nu vă faceți griji în privința curățirii mașinilor. Fiecare dintre ele este dezinfectată și igienizată, apoi lăsată în parcare pentru neutralizare timp de 24 de ore.

Într-o lume în care poți fi orice, fii bun.


Sursă foto și info: autonom.ro
Articol scris pentru competiția Spring SuperBlog 2020.

Fă-ți planuri pe litoralul românesc

anielaciugureanu

Hai să facem împreună un exercițiu de imaginație. Închide ochii. Relaxează-te. Inspiră adânc. Expiră. Ești pe malul mării. Vezi albastrul valurilor? Le auzi? Ascultă-le. Ascultă pescărușii. Simți mirosul mării? Adulmecă-l. Gustul sărat? Cum e nisipul? Mișcă-ți picioarele pe nisipul fierbinte. Cu cine ești? Cum te simți? Cred că minunat. Ești tu cu tine. Ai parte de cea mai bună companie.

După acest exercițiu, te provoc să mergi să îți planifici o vacanță la mare, pe litoralul românesc, dacă nu ai făcut asta până acum. Hai, îndrăznește. Curaj! Fă-ți planuri concrete! Eu deja visez la o vacanță în care să nu fac nimic. Nimic, nimic. Hai, poate doar să citesc și să scriu. În asta constă esența vacanței, SĂ NU FACI NIMIC, să te regăsești, să-ți încarci bateriile, să visezi. O vacanță în care stai să gătești, să speli farfurii și să mături nu se numește vacanță. Faci aceleași lucruri, doar că nu le mai faci la tine acasă. O vacanță e aceea în care nu te plictisești făcând nimic, doar îți hrănești sufletul. 

Sursa: arhiva personală.

Deci, aș alege o vacanță de cinci zile, la un hotel de 5 stele, all inclusive (a se citi: merit și eu un astfel de răsfăț). De ce neapărat la hotel de 5 stele? Pentru că nu am fost niciodată și vreau o astfel de experiență.
Aș rezerva-o cam cu vreo trei sau patru luni înainte de momentul plecării din două motive: datorită prețurilor care sunt mult mai acceptabile și datorită disponibilității (sunt șanse de 99% să găsești camere libere). Dar, mai întâi, aș da o căutare pe google. Caut CAZARE LITORAL. Hopa! 981 000 de rezultate. Oricum, nu mi-ar fi greu să aleg. Dau click pe litoralulromânesc.ro. Au tot felul de oferte care mai de care atractive. Înscrieri timpurii flexibil litoral, oferte speciale de 1 mai, de Paște, de Rusalii, de weekend, last minute, de Sfânta Maria, oferte de tratament, chiar și tabere pentru copii. Pe mine m-ar interesa cazare Mamaia Nord pentru că îmi place zona. De aici aș fi mai aproape de punctul de plecare spre ruta albastră – excursie de-o zi în Deltă. Chiar dacă am spus că nu aș face nimic, de la câte-o ieșire în natură nu m-aș sustrage, mai ales că aparatul foto e cu mine mereu. Pe lângă asta l-aș lua și pe băiețelul meu cu mine să-l familiarizez cu flora și fauna zonei respective (și fie vorba între noi, nu am fost niciodată în Delta Dunării, cred că ar fi momentul potrivit).

Sursa: litoralulromanesc.ro

Să recapitulăm. Aș merge pe litoral, în Mamaia Nord, alături de familie, la un hotel de 5 stele, cu de toate, aș sta mult pe malul mării (nu pentru a mă bronza, ci pentru a citi, a ne juca sau a privi în jur, pur și simplu), dar aș alege și o excursie în Deltă. Ah, uitasem de ceva important. Nu mi-aș face griji în privința banilor (că-i pierd sau că-i fură cineva) pentru că aș opta, la toate serviciile, pentru plata cu cardul bancar. Abia aștept!
Tu ce planuri ai pentru această vară? Ai include litoralul românesc în ele?

Articol scris pentru competiția Spring SuperBlog 2020.

 

Visul tău te vrea cu totul

anielaciugureanu

”Dacă primul plan adoptat nu dă rezultatele scontate, înlocuiește-l cu altul, apoi cu altul, și așa mai departe, până când vei găsi un plan care DĂ REZULTATE.” – Napoleon Hill

Astăzi sunt bine, mai bine ca oricând, chiar dacă situația în care este întreaga omenire nu e roz deloc. Îmi îndrept gândurile spre un viitor mai bun, cu oameni mai toleranți, mai dornici să ajute. Deja văd că oamenii se îndreaptă spre o schimbare, una mult așteptată.

O să dau frâu liber visurilor mele. Cu unele am început încă de anul trecut (scrisul, fotografia și călătoriile). Iar un altul ar fi să închiriez o casă eficientă energetic cam în următorii doi-trei ani, așa. O astfel de locuință este o casă activă care este proiectată în așa fel încât, pe termen lung, să reducă la minim consumul de energie neregenerabilă și să economisească resurse. Comparativ cu o casă normală, o casă activă este prietenoasă cu mediul și nu determină emisii în apă, aer sau sol. În momentul de față încerc să mă familiarizez cu anumite noțiuni, răsfoind un dicționar de arhitectură ce o să mă ajute în elaborarea unui plan, unul cât mai personal care să se potrivească cu activitățile din viața mea.

După cum spuneam, totul începe cu un plan care e făcut după ce îți vine o idee sau după ce ajungi la anumite conștientizări. În cazul meu totul a venit treptat și intenționat, nu m-am mai lăsat în voia hazardului. O să vă spun mai jos cum am ajuns să am un blog și cum m-am apucat de fotografie și nu întâmplător sau pentru că e la modă.

Nu demult, cam în urmă cu doi ani, eram într-o perioadă de frecvență joasă, de victimizare și lamentare, de învinuire a celorlalți pentru toate eșecurile și dezamăgirile mele. Deși devenisem mamă, totuși, simțeam că-mi lipsește ceva. Știi, golul acela pe care nu ți-l poate umple o persoană ( și nu am așteptat niciodată asta)? În cele din urmă, se dovedește a fi un strigăt din interior care-ți spune că poți fi și ești mai mult de atât. Spiritul meu urla că nu mă folosesc de potențialul meu, deși atunci nu puteam să zic exact ce mi se întâmplă.

Am început, timid, cu orele de exerciții fizice, dând atenție mai multă corpului meu. Dar tot nu era suficient. Întâmplător am participat la un seminar gratuit de dezvoltare personală ce a avut loc în orașul în care locuiam. Acela a fost momentul în care viața mea a luat o turnură fantastică. Nu, nu am câștigat la LOTO și nici nu am primit vreo moștenire de sute de mii de dolari. Mi-am dat seama, începând de atunci, că am dorințe și visuri. Că trebuie să-mi găsesc scopul acela despre care se tot vorbește. Și nu, nu am primit iluzii. De fapt, am primit un alt mod de a gândi, de a vedea lumea. Și dacă crezi că poți deveni pe zi ce trece o versiune mai bună a ta, felicitări! Ehe, e mult de muncă. Nu-i Hocus, Pocus! și gata transformarea. Durează toată viața. Îți dai seama? Ai o viață întreagă să visezi și să acționezi, să perseverezi în direcția visului tău.

E trist că mulți oameni nici măcar nu au un vis. UN VIS. Orice. O DORINȚĂ. Trăiesc în ignoranță. Poate că le este mai bine așa. Poate. Sau alții, pur și simplu, nu vor să vadă dincolo de ceața de dinaintea ochilor. Le este confortabil așa. Le este teamă de nou. Le este teamă să viseze. Se tem de suferința care poate urma dacă visul nu este atins. Îi înțeleg și pe ei, pe de-o parte. Dar să nu uităm că omenirea a evoluat tocmai pentru că anumiți oameni au visat, și-au imaginat și și-au urmat scopurile. Nu intenționez să judec pe nimeni așa că mai departe va fi despre mine.

NU mai vreau să fac parte din categoria oamenilor care nu-și urmează visurile. Mult prea mult timp a trecut până să mă exprim. Timpul rămas până la sfârșitul vieții mele vreau să-l petrec în cel mai creativ mod.

Fotografia

Eram mutată în Olanda (prefer să folosesc vechiul nume) de vreo două luni, eram pe faleză, admiram marea. Dintr-o mașină a ieșit o domnișoară care a început să facă poze. Eu stăteam pe bancă și o admiram în tăcere, gândindu-mă la mine, gândindu-mă că și mie îmi place fotografia. Fotografia e acolo, o dorință în mine pe care am tot negat-o, amânat-o, ignorat-o. Și mi-am zis „Ia, stai puțin! Pe mine cine mă oprește să fiu fotograf, chiar și unul amator? ” Și, în zilele ce-au urmat, mi-am comandat o cameră foto DSLR, am început cursuri online, am început să exersez. În colajul de mai sus găsiți fotografii făcute în prima lună de practică. Apoi, am început să îmi planific, să scriu planul pentru fiecare lună, dar și în avans, pe trei ani. Mi-am oferit claritate, mi-am oferit un punct de reper și mi-am promis să fiu blândă cu mine și răbdătoare, fiind conștientă că nu pot deveni peste noapte un profesionist, ci pas cu pas.

Blogul

Îmi place să scriu, să inspir oamenii să dea sens vieții lor. Blogul a venit ca o completare a fotografiei. Ideea mi-a venit pe parcurs, am notat-o, am analizat-o și i-am dat curs. Și deși, nu o să mă credeți, este tot o dorință negată în trecut (scriam poezii în adolescență). Probabil că dacă nu aș fi notat tot ce-mi trecea prin minte, mai întâi în jurnal, acum nu aș fi scris aceste rânduri.

În legătură cu scrisul, visul meu este să scriu o carte/mai multe. Scriind pe blog, îmi dezvolt creativitatea, imaginația și mă redescopăr, practic, exersez scrierea.

Cum îți îndeplinești un vis

Acționează în direcția lui. Fii consecvent. Planifică, trăiește intenționat. Lasă-te ghidat de profesioniști în domeniu. Fii flexibil. Fii dispus să îți schimbi planul, dar nu și visul. Nu renunța. Vezi oportunități care să te ajute în îndeplinirea visurilor.

Eu încă muncesc la visul meu (care este unul măreț) nu atât cât mi-aș dori, deși recunosc că uneori îmi vine greu să ies din zona de confort, dar nu-l abandonez. Acum simt că mi-am umplut acel gol interior. Știu că viața mea a căpătat mai mult sens odată cu aceste descoperiri.

Acum, revenind la visul legat de casa energetică cu consum aproape zero, vreau doar atât să vă mai spun. Dacă și pe voi vă interesează acest tip de casă, AIA Proiect contribuie la îndeplinirea visului, a dorințelor voastre, având la bază valori ca onestitatea, curajul, integritatea, respectul.

Visul tău te vrea cu totul. Vrea timpul tău, banii tăi, energia ta, zice Paul Martinelli, unul dintre mentorii în domeniul dezvoltării personale pe care eu îi urmăresc. Deci, ești dispus să plătești prețul pentru visul tău?

Articol scris pentru competiția Spring SuperBlog 2020.
Sursă foto: arhiva personală și pexels.com

Cum ar fi dacă ai trăi într-o garsonieră?

anielaciugureanu

Fă rai din ce ai, spune o vorbă înțeleaptă, adică apreciază, fii recunoscător și bucură-te de tot ce există în viața ta. Pornind de la această afirmație, am să vă împărtășesc o parte din povestea copilăriei mele. Nu este ușor, dar sper să vă pot determina să priviți oamenii dincolo de aparențele și circumstanțele exterioare și să vedeți cât de ușor este să ne sabotăm propriile vieți cu niște convingeri greșite.

Puțini știu despre mine că toată copilăria mea mi-am petrecut-o într-o garsonieră alături de părinți și de fratele meu. Acest lucru mi-a limitat mult acțiunile și comportamentul prin faptul că trăiam cu impresia că oamenii mă vor pune la colț, nu mă vor accepta când vor afla unde locuiesc și adevărul este că nici nu-mi plăcea să primesc priviri pline de compasiune. Credeam că e cool doar să locuiești într-un apartament cu camera ta personală. Așa că eram foarte atentă cui îi destăinuiam detalii despre locuința mea, atât de atentă încât am dat cu piciorul unor posibile relații cu oameni care-mi plăceau la nebunie.

Atunci îmi blamam părinții pentru că nu au reușit să cumpere o locuință mai spațioasă când, de fapt, ei se zbăteau să aibă ce să ne pună pe masă, să ne îmbrace și să avem bani pentru școală. Nu practicam exercițiul recunoștinței. Când ești nerecunoscător crezi că ești cel mai oropsit de pe planetă și credeți-mă, nu duceam lipsă de imaginație în această privință. Și trăiam în această constrângere, într-o continuă comparație cu ceilalți care aveau mai mult din punct de vedere material și mă afundam și mai tare în limitarea mea. Stima mea de sine era jos, foarte jos. Credeam că doar cei bogați au dreptul la fericire. Eu eram, din start, condamnată la nefericire. Lucrurile acestea se petreceau doar în mintea mea, să fie clar. Vedeam numai partea negativă din a locui într-o garsonieră. Nu aveam cum să-mi chem prietenele acasă, în camera care era camera tuturor (deși au existat câteva prietene care m-au vizitat frecvent), nu aveam intimitate, nu aveam ceva al meu cu care să mă mândresc, să dau muzica la maxim, să umblu în chiloți, etc. A fost nevoie de cenzură. Nu puteam fi eu însămi pentru că cineva era deranjat. Și cred că toți patru nu am putut fi noi înșiși, constrânși de spațiul limitat. Dar, totuși, asta ne-a împins să ne respectăm spațiul și nevoia de intimitate pe care o simțea fiecare din noi. Ne-a împins să fim mai ordonați, să păstrăm casa curată, să ne cunoaștem tabieturile.

La o analiză mai profundă, lucrurile au stat altfel decât am crezut. Am legat puține prietenii, dar autentice și trainice, pe viață pot spune. Am început să miros oamenii superficiali prin prisma lăcomiei pentru bani și să mă feresc de ei. M-am acceptat cu lipsurile materiale și am învățat ce înseamnă toleranța. Am început să aleg din categoria de experiențe dezvoltare personală, ateliere, workshop-uri, cursuri. Investitia în propria persoană merită toți banii și nu mă voi opri din a mă dezvolta personal.

Tot ceea ce am trăit în garsoniera de la etajul 4 a fost pentru mine o lecție de viață care m-a ajutat mai târziu să mă redefinesc, să îmi cunosc barierele și să constat că nu ceea ce ai (material vorbind) te caracterizează, ci e mai important cine ești, ce faci pentru semenii tăi și ce fel de persoană alegi să fii. Sper din suflet să alegi și tu creșterea personală și cu siguranță furnizorul tău de experiențe îți poate veni în întâmpinare pe noul drum. Așa că fă rai din ce ai și fii o persoană mai bună și mai înțeleaptă ca ieri.

Articol scris pentru competiția Spring SuperBlog 2020.

Sursă foto: pexels și experimentează.ro.

O casă reamenajată îți aduce inspirație garantată

anielaciugureanu

Trecuse iarna și odată cu iarna, trecuseră și cele șase luni în care-și dădu un ultimatum să termine romanul. Romanul era mai important decât renovarea propriei case chiar dacă se săturase de mobila veche de douăzeci de ani, de tapetul dezlipit de pe pereți, de bucătăria cu aspect de cămară și cu veșnicul miros de ars. Dar primavara bătea la ușă și romanul încă nu avea nici măcar o intrigă, iar apartamentul arăta ca după o bombă explodată, deși era curat și ordonat.

În seara aceasta își desfăcu punga cu floricele de porumb și le puse în tigaie, apoi se așeză la birou și începu să scrie. După zece minute o izbi mirosul puternic de ars și fugi repede la bucătărie. Floricelele de porumb se arseseră, iar mirosul își făcu de cap prin toată casa. Uitase să pornească hota. De fapt, uitase că nu mai era funcțională. Își puse mâinile pe față și începu să râdă zgomotos. Luase o hotărâre. Așteptase mult prea mult să aibă inspirație pentru roman, așteptase cu reamenajarea casei. Asta-i tot ce făcuse, și totuși, nu făcuse nimic așteptând. Avea să renoveze apartamentul. Apartamentul era situat la ultimul etaj al unui bloc cu zece etaje și avea o suprafață de 70 mp.

A doua zi în tramvai, în drum spre muncă, gândurile îi fură întrerupte de o conversație dintre un bărbat și o femeie. Auzi frânturi din dialogul lor.

– Bucătăria e de vis. E ca-n reviste, vecine, zicea femeia cu o expresie de mulțumire pe chip.

– Dar până la urmă și-au cumpărat acea chiuvetă cu capac din sticlă?

– Da. Și pe lângă asta și-au montat și un robinet 3 în 1 ce dă apă fierbinte, apă rece și apă rece filtrată. Tot de la Franke, bineînțeles.

Îi stârniră curiozitatea în legătură cu Franke. Nu știa mare lucru despre această companie, doar că este cel mai mare producător de chiuvete de bucătărie din întreaga lume. Răsfoi pagina de internet și dădu peste valorile companiei Franke. Parcă fuseseră scrise pentru ea.

A te concentra pe ceea ce este esențial.

Zilele următoare fu ocupată cu donarea mobilierului vechi unui centru de reciclare. Prima cameră reamenajată fu dormitorul. Îl păstră cât mai simplu și aerisit doar cu un pat din lemn vopsit în alb, două noptiere și o lampă de citit. Renunță la draperii. Voia să fie cât mai luminos.

A găsi cea mai bună soluție apelând la idei și curaj.

Continuă cu holul unde îi veni ideea de a incorpora pe jumătatea peretelui o tablă de scris din sticlă neagră pe care să-și aștearnă bucuriile și dezamăgirile din ziua în curs. Și de ce nu, oricine o vizita putea să-i lase acolo câteva cuvinte. Restul casei avea să fie văruită în alb și din loc în loc pe pereți imprimate fragmente din câteva romane ale literaturii române și câteva citate motivaționale.

A-ți atinge prin tenacitate obiectivul.

În timp ce apartamentul ei căpăta o nouă înfățișare în stilul unei romanciere, și ideile pentru intriga romanului veneau buluc și luau contur. Pentru ca bucătăria să fie mai spațioasă renunță la peretele care o separa de balcon. Nu am menționat până acum, dar din balconul ei puteai zări centrul orașului animat de turiști așa că i s-a părut locul ideal pentru a așeza masa cu cele șase scaune.

A-ți aduce cu entuziasm și pasiune contribuția la succesul comun.

Pentru bucătărie nu făcu rabat la calitate. Își achiziționase o hotă Franke echipată cu un senzor de detectare a calității aerului, un cuptor Franke dotat cu o tehnologie care elimină necesitatea preîncălzirii cuptorului și reducerea timpului de gătit cu până la 20% și o chiuvetă Crystal Line prevăzută cu un capac din sticlă integrat. Toate acestea prinseră forma unei insule. 

Colțul ei de scris îl mută lângă geamul din sufragerie, dar își păstrase vechiul birou gri în formă de U.

A-ți dezvolta personalitatea și a-i încuraja pe ceilalți.

Toate acestea i-au adus liniște, calm și multă inspirație pentru roman. Își privea noua bucătărie în tonuri de gri și kaki și simțea eleganța, simplitatea și armonia dintre toate lucrurile și obiectele.

Franke nu numai că i-a dotat bucătăria, dar a și adus claritate în viața ei.

Sursă imagini și documentație: frankemagazinonline.ro.

Notă: personajele amintite mai sus sunt fictive. Franke și produsele menționate sunt reale și le puteți găsi pe website-ul de mai sus.

Articol scris pentru competiția Spring SuperBlog 2020.

Cea mai bună zi obișnuită a ta

anielaciugureanu

Mulți oameni, printre care și eu, iau fiecare zi ca pe un dat normal, fără planuri, fără visuri, fără un target anume. Se trezesc dimineața, unii poate insuficient de odihniți, își încep ziua dintr-o stare vibrațională joasă, cu energie puțină și fără vlagă. De obicei, nu ne dăm timp să ne ascultăm gândurile (bine, nu chiar toate gândurile care ne trec prin minte sunt bune). La sfârșitul fiecărei zile știm cum ne-a mers, cum ne-am simțit, cum am fi vrut să fi fost o anumită situație, cât timp am petrecut cu cei dragi, ce nu a funcționat bine, etc.

Cum ar fi dacă ți-ai imagina (exercițiu propus de Paul Martinelli) cea mai bună zi obișnuită a ta? Nu trebuie să se întâmple ceva neobișnuit sau care să te scoată din rutina ta zilnică, ci o zi ca oricare alta alături de familia, prietenii sau colegii tăi. Hai să ne-o imaginăm împreună.

Când te-ai trezi dimineața, la ce oră ar fi și lângă cine? Cine ți-ar pregăti cafeaua? Tu sau altcineva? Ce gust ar avea? Mie mi-ar plăcea să stau la fereastra sufrageriei mele și să sorb din ea, de preferat să fie caldă, și să mai citesc câteva pagini sau să mai răsfoiesc internetul. Ok. Să mergem mai departe.

Ce haine ți-ai alege pentru acea zi? Dar pentru copii? Ce parfum ai alege? Ce ai vrea să mănânci la micul dejun? Cu cine vei ieși pe ușă? Eu prefer fructele dimineața, sunt alimente ușoare, dulci și pline de vitamine.

Continuă punându-ți tot felul de întrebări, dacă îți este la îndemână și îți place, poți răspunde prin a nota pe hârtie, o poți face sub formă de poveste. Acum, poate te întrebi la ce îți poate folosi un astfel de exercițiu de imaginație. Ei bine, uite 3 motive pentru care să începi vizualizându-te în cea mai bună zi obișnuită a ta:

1. Vei afla lucruri interesante despre tine, unele pe care le știai deja sau le bănuiai, altele de care nici nu aveai habar, dar stăteau ascunse acolo în subconștientul tău. Ce îți place, spre ce merge energia și focusul tău, ce ar trebui să ajustezi ar fi câteva dintre punctele pe care le-ai atinge. În cazul meu, de multe ori mă surprindeam gândindu-mă la vorbele anumitei persoane și asta îmi consuma din energie.

2. Îți setezi obiectivele chiar dacă nu asta urmăreai și nu te lași la voia întâmplării, în genul fie ce-o fi. Ia-o ca pe un ghid. Și încă ceva. Imaginându-ți ziua îți vin și idei în legătură cu o anumită situație căreia nu-i găseai rezolvare.

3. Imaginația este o componentă a creativității. Nu are limite, orice este posibil, orice poate deveni fantastic, cât și real. Aici nu fac referire la a-ți imagina o lume paralelă în care să evadezi de realitatea care nu te satisface, asta-i cu totul altceva, ci la imaginație ca la o fântână de energie, planuri, idei.

Datorită imaginației omenirea a evoluat. Totul a existat mai întâi în imaginația cuiva, apoi a luat contur și în formă fizică. Deci, produsul final al imaginației este un proiect, o imagine nouă, o idee. Inventatori, artiști, scriitori, etc., toți s-au folosit de imaginație ca de un instrument foarte important. E la îndemâna tuturor.

În încheiere, pe lângă acest exercițiu care, dacă ți s-a părut util, îl poți share-ui și altor persoane, te las să reflectezi asupra acestui citat de-al lui Einstein:

„Imaginația este mai importantă decât cunoștințele.”

Sursa foto: pexels.com

Sursă informații aici.

Cine-i mai important? Frica sau tu?

anielaciugureanu

Conform dex, frica este: 1 Stare de adâncă neliniște și de tulburare, provocată de un pericol real sau imaginar Si: înfricoșare, teamă. 2 Lipsă de curaj și sentimentul de vulnerabilitate pe care aceasta îl provoacă. 3 Spaimă. 4 Repulsie (violentă) suscitată de ceva sau cineva.

full frame shot of text on wood
Fotografie de Pixabay pe Pexels.com

Frica este un răspuns natural, o iluzie pe care ne-o construim în mintea noastră, toți știm asta. Uneori nu o putem controla, dar, de multe ori ne lăsăm viața la cheremul ei, luăm decizii în acord cu ea, amânăm anumite lucruri și urmările nu ne sunt pe plac. Zilele astea m-am convins că nu mai pot permite fricii să-mi construiască tot felul de bariere, să stea în calea sănătății mele.

Cu un timp în urmă am avut parte de o lovitură într-un dinte de sus. Îl așteptam pe băiețelul meu să iasă de la grădiniță zâmbind și venind bucuros și în fugă, m-a lovit cu capul în dinte. Da, accidente de acest fel au loc mereu. Pe moment, nu i-am acordat importanță. Dar săptămânile au trecut, dintele a făcut abces, alte luni au trecut și uite așa am ajuns într-un final la medicul stomatolog. De stomatolog mi-a fost teamă mereu, dar am ajuns la el pe ultima sută de metri. Plombe, extracții, canale lucrate am cu nemiluita. Acum, dintele în cauză s-a deplasat, nu mai este în linie dreaptă cu ceilalți, arată hidos, nu mai pot zâmbi. Din discuția cu doamna doctor, până la a avea ocazia să-l îndrept cu aparat dentar mai am niște pași de urmat și ar putea dura până la un an. Mă credeți că îmi vine să îmi trag câteva palme? Mi-am pierdut zâmbetul (țin foarte mult la el). Nu mă simt confortabil să zâmbesc cu un dinte iepuresc. 😀

Ce am învățat din asta? Că frica îți poate înrăutăți situația pe care o tot amâni și din acest motiv s-ar putea să te coste mai mult timp și bani. Ok, se putea și mai rău de atât. Vestea bună e că încă îmi păstrez dintele. Te rog, nu face ca mine. Sper din tot sufletul să tragi foloase din pățania mea, să treci peste frică și să acționezi. Nu mai amâna!

Tu ce temeri ai peste care nu poți trece? Dacă ai trece peste, ce s-ar putea întâmpla?

Cine-i mai important? Frica sau tu?

Iată și vestitul acronim după care încerc să mă ghidez:

False

Evidence

Appearing

Real