În lumea mea e loc pentru de toate

Îmi plac oamenii perseverenți, cei care au visuri și scopuri bine definite și fac pași înspre a le îndeplini. Și tocmai de-asta mi-ar plăcea să fiu ca ei. Să scriu mai des, să nu mai găsesc motive și scuze pentru a amâna. Pentru că asta am făcut în ultima perioadă, am cam ocolit scrisul și ce-i mai important, nici măcar nu am răspuns la întrebările pe care mi le-au adresat cititorii paginii mele de Facebook și bloggerii. Deh, asta sunt eu. 😀 Știți doar, până la urmă e vorba de priorități.

Când ai descoperit scrisul?

Am început să scriu timid poezii pe la 16 ani, în liceu. Trimiteam la concursuri sau scriam email-uri unui amic. Dar apoi am abandonat și l-am redescoperit în 2018, deși abia în 2019 am început să îi acord o mai mare atenție și să-l fac parte din viața mea. De atunci, mă simt incompletă când las să treacă timpul fără să scriu. Scrisul este o parte din mine ce nu o pot exprima verbal.

Ce te motivează? Cine te inspiră?

Să fiu sinceră până la capăt, nimic nu mă motivează, uneori. Privesc oamenii din jurul meu și mă pierd în mulțime. Sunt și eu un om ca toți ceilalți și îmi place să fac parte din această anonimitate. Alteori găsesc motivația în mine, în dorința de a-mi urma propriul drum. De cele mai multe ori, fiul meu este cel care mă ține-n priză. Pentru el caut să fiu un exemplu, un model de persoană perseverentă, care are curaj să înfrunte greutățile vieții și care-și urmează visurile. Nu reușesc mereu, dar continui să încerc.

Oamenii mă inspiră zi de zi prin felul lor de a fi, prin ceea ce fac sau cu unicitatea lor. În natură mai caut surse de inspirație, mai ales că acolo se găsesc cele mai frumoase forme, culori, priveliști… să nu mai spun de parfumul ei.

Cum povestești olandezilor despre România? Ce le spui sau ce le arăți? Eu le-am adus pufuleți.

Foarte tare, îmi place ideea cu pufuleții. Una peste alta, puțini oameni mă întreabă despre România. Mă mai trezesc eu, din când în când, vorbind despre ea. Și de rău, și de bine. Le spun despre corupție, despre birocrație, despre educație, dar mă mândresc cu frumusețea întinderilor verzi, a munților și orașelor pitorești. Și le mai zic că acolo sunt oamenii cei mai dragi mie.

Te-ai întoarce definitiv în România? De ce da, de ce nu?

O întrebare sensibilă, cu un răspuns greu de dat. România este țara mea de suflet, țara care m-a format, țara în care mi-am pus sufletul pe tavă și sunt foarte multe lucruri pentru care îi sunt recunoscătoare. Momentan, drumurile noastre se despart. Mie îmi este bine aici, ei îi este bine fără mine. Voi reveni cu drag, dacă va exista vreun moment în care să simt asta și sper să mă primească cu brațele deschise.

Ai un vis neîmplinit încă? Care e acela? Care este pasiunea ta secretă?

Cum am mai fi dacă nu am avea capacitatea de a visa? Am un sac de visuri neîmplinite. Din când în când, mai deschid sacul să văd la care să mai lucrez, mai scot câte unul sau mai adaug un altul. Cele mai multe visuri ale mele se leagă de experiențe, călătorii (încă nu am ajuns în Machu Pichu), de partea spirituală, de propria dezvoltare și creștere, și bineînțeles, sper ca într-o zi să scriu și să public un roman, cu succes la public. A, era să uit. Și să iubesc și să fiu iubită cu ardoare.

Pasiunea mea secretă (care nu mai e secretă) e pictura. Nu e chiar o pasiune, mai degrabă, o plăcere. Îmi place să pictez și o fac uneori, dar nimic ieșit din comun, nimic fabulos sau extraordinar. Sunt doar o mare amatoare de dat cu pensula pe hârtie. Am participat și la câteva workshop-uri, așa, pentru a încerca și altceva. În ultimul timp, am lăsat-o deoparte, poate și datorită restricțiilor Coronavirus.

Pe cine admiri? Ce apreciezi cel mai mult la un om?

O să sune narcisist, dar mă admir pe mine, mai întâi. 😉 Și bineînțeles, cred că fiecare om are o latură ce se cere admirată. Apreciez modul în care un om gândește, dacă este inteligent, ce face diferit față de alți oameni. Apreciez oamenii curați și îngrijiți, oamenii calzi și deschiși, oamenii în preajma cărora pot fi eu însămi, fără măști, cu tot cu imperfecțiunile mele.

Ce te face fericită? Ce crezi că înseamnă fericirea?

Fericirea este o alegere, asta cred. De obicei, încerc să nu leg fericirea de ceva anume sau de cineva, dar recunosc că lucrurile mărunte mă fac fericită: o dimineață însorită, o cafea, o apreciere, un compliment, zâmbetele, faptul că știu că familia mea este bine și sănătoasă, câte-o nouă achiziție în materie de modă sau un nou parfum (am o slăbiciune pentru parfumuri).

Ai vreun film pe care l-ai văzut de multe ori și tot nu te saturi să-l vezi?

Da. Multe. „The english pacient” („Pacientul englez”) și câteva serii: „Game of Thrones”, „The Tudors”, „Rome”.

Ai vrea să trăiești departe de societate și zgomotul ei sau îți place așa?

Probabil că mi-ar plăcea să am o casă într-un copac cu vedere spre munți, dar momentan sunt ok în societate.

Exceptând locul/țara în care ești acum unde ai mai putea locui? De ce?

Hm, nu m-am gândit la asta. Acum locuiesc în Olanda. Probabil mi-ar surâde Norvegia, dar nu prea mă împac cu frigul. 😁

Ce faci când ”îți vine să-ți iei câmpii”?

Îmi vine să arunc cu lucruri. 😁

Care este cea mai de preț calitate a ta? Crezi că ai și o non calitate?

Cea mai de preț calitate a mea este sinceritatea care, uneori, devine și un defect. Unii oameni preferă minciuna, iar pentru mine, este inadmisibil să mint sau să fiu mințită.

Care este obiectul de care nu poți să te desparți?

Coco Chanel spunea: „O femeie fără parfum, este o femeie fără viitor.” Cred că de parfumuri nu aș putea să mă despart. 😊😁😉

Interviu cu Roxana Pacurar. Despre renunțare, pasiuni și redescoperiri

Pe Roxana Pacurar o știu de când se ocupa cu pasiune de prepararea cosmeticelor naturale, de vestitele săpunuri cu arome și forme care-ți activau simțurile. Și o făcea atât de bine încât nu m-aș fi gândit că ar renunța vreodată sau cel puțin nu în viitorul apropiat. Mânuțele ei și creativitatea se întâlneau într-o lume pline de arome și culori care-ți furau ochii. Și când vedeai cât de mult se implica pentru fiecare detaliu, mai că-ți venea să le comanzi doar de dragul ei.

Sunt convinsă că prea puțini oameni știu de existența ei, dar mi-ar plăcea să găsiți în aceste rânduri inspirație spre redescoperiri și pasiuni, chiar dacă asta vă va determina să faceți alegeri și să renunțați la altceva. Ce-mi place și mai mult la ea este că de la o pasionată de confecționarea săpunurilor din ingrediente naturale a ajuns o mare devoratoare de cărți, anul trecut citind nu mai puțin de 401 cărți, conform profilului ei de pe Goodreads.

Cine-i Roxana Pacurar? Descrie-te în 10 cuvinte.

Încă nu m-am decis. Sunt un amestec de contradicții. Ador mărunțișurile decorative și cu toate astea le folosesc doar ca decor pentru poze, îndesându-le apoi în cutii, pentru că îmi place mai mult stilul minimalist. Îmi plac lecturile optimiste, dar consider că nimic nu se compară cu un final care te dă peste cap prin tristețea lui. De cele mai multe ori, mă hlizesc și sunt numai un zâmbet. Ascult Evanescence, Eminem sau Rammstein. Îmi place să vorbesc cu alți oameni, să îi ascult sau să fiu ascultată, însă dacă m-ai pune acum să aleg între asta și a sta singură pe o bancă în parc, ar fi o alegere destul de grea.

Ce ți-a adus cea mai mare satisfacție în perioada în care te ocupai cu cosmeticele naturale?

Wow, parcă a trecut un car de ani de atunci! Cea mai mare bucurie era reacția oamenilor cu privire la produsele pe care le făceam. Am început pentru mine, îmi oferea în primul rând satisfacție mie, și am rămas surprinsă să văd că și alții apreciază munca mea. Mereu am fost pasionată de handmade și DIY, dar când la final de zi vedeam mesajele celor la care ajungeau produsele mele, când vedeam ca au observat că lucrez cu grijă, că am asortat, de exemplu, panglicile cu florile din cutia în care erau așezate cosmeticele, ajungeam să am pe față, minute în șir, un zâmbet mare, mare! Datorită acelei perioade din viața mea am ajuns să cunosc mulți oameni interesanți, oameni cu care vorbesc și acum în diverse circumstanțe. Cum ai zis și tu, chiar și pe tine te știu de atunci, și uite, ani mai târziu, fără discuții în domeniu, am descoperit că încă avem „de vorbit”, lucru care mă bucură.

Ce s-a schimbat între timp în lumea cosmeticelor sau în lumea ta? Cititorii nu știu că tu ai renunțat complet la mica ta afacere de produse naturale.

Viața s-a schimbat și e încă într-o continuă schimbare. Am renunțat pentru că după ani de zile de făcut asta, devenise prea mult pentru mine. Am ajuns să fiu nevoită să aleg: continui pasiunea mea cu un ajutor, delegând o parte din atribuții și o dată cu ele, renunțând la o parte din plăcerile pe care le obțineam făcând singură totul, sau renunț? Știi ce am ales.

Cum ai ales cărțile? Ce te-a determinat să devii o cititoare pasionată?

O să fiu un pic poetică și o să zic că ele m-au ales pe mine :)) . Cum stăteam eu așa liniștită acum muuuuulți ani, am văzut o carte pe un raft. Erau mai multe de fapt, colorate, cu tot felul de coperți, dar asta m-a intrigat tare! Pe cotorul ei scria Maitreyi și cred că m-a atras că numele era ciudat. Citisem până atunci, desigur, ca orice copil conștiincios, toate lecturile obligatorii de școală, dar de asta nu știam nimic. Aveam cred, vreo 14 ani. Cred, nu îmi amintesc exact. De atunci am citit Maitreyi în fiecare an, vreo 5-6 ani la rând, în fiecare vară. Devenise ca un ritual. Desigur, printre lecturile de școală, strecuram clasici. Apoi, anii au trecut și am ales cărțile în funcție de nevoi, de timp si de multe alte circumstanțe.

Te urmăresc pe Goodreads și am observat că în anul 2020 ai citit peste 400 de cărți. Cum ai reușit? Ai vreun secret?

După cum știi, 2020 a fost un an special. A fost un an în care socializarea a fost mai mult online, iar ieșirile cu prietenii au ajuns să… nu fie. Ca oricare, mi-am concentrat atenția pe altceva, să nu o iau razna. Perioada pandemiei mi-a oferit o oarecare libertate și am ajuns să pot face din noapte zi și din zi noapte, și în final, să renunț la noapte complet când voiam. Am renunțat și la altele, la clasicul scroll pe Facebook ce îmi ocupa cel puțin o oră zilnic, la filmul pe care îl vedeam în fiecare seară pe Netflix, la pierdut vremea aiurea. Totodată, am ales să citesc ebook-uri fapt care m-a ajutat foarte mult, putând să citesc inclusiv de pe telefon, oriunde m-aș fi aflat, și în orice timp din zi sau din noapte. Ajută foarte mult și faptul ca sunt un fast reader, adică citesc în jur de o pagină pe minut așa că nici nu îmi dau seama când termin o carte de 200 de pagini, de exemplu.

Care-i stilul tău literar? Recomandă-ne 3 cărți și argumentează-ți alegerile.

În afară de cărțile de dezvoltare personală, pot citit orice. Am avut diverse perioade, iar acum sunt de ceva vreme la romance și fantasy. Nu suport cărțile prea „dulci”, cu situații trase de păr și dialoguri ce nu par reale, indiferent de gen. Trei cărți? Cum, doar trei? Ce faci cu DOAR TREI?!!!??:)) Dacă vrei un fantasy cu peisaje de basm care îți vor rămâne în minte luni de zile după ce termini cartea, îți recomand Argintul preschimbat de Naomi Novik. Dacă n-ai mai plâns de mult și n-ai triggere cu privire la abuzul de substanțe interzise, Garden of goodbyes, de Faith Andrews te poate ajută în privința asta. Master of salt and bones de Keri Lake are un aer gotic și are un twist de rămâi cu gura căscată, iar Too late de Colleen Hoover e atât de bine scrisă încât la final ajungi să îl ai la suflet și pe cel mai nenorocit dintre personaje, cel pe care îl voiam mort încă din primele rânduri. Hmm, ai zis doar trei, nu? 😛

Ce sfaturi ai pentru oameni atât din perspectiva unui om care a renunțat la o pasiune pentru o alta, cât și din perspectiva unui cititor înrăit?

Nu consider că am renunțat la o pasiune pentru alta. La una am renunțat pentru că nu mai putea fi ceea ce îmi doream, iar cealaltă a ajuns involuntar să îi ia locul dar mereu a fost cumva acolo, în spate. Din perspectiva unui om normal, pot să spun doar atât: viața e scurtă, nu pierdeți vremea cu lucruri care nu vă oferă bucurie!

Care-s planurile tale de viitor – dacă dorești să ni le împărtășești? 

Momentan trăiesc în prezent, de viitor îți spun când ajung acolo! 

Îți mulțumesc pentru oportunitatea asta! Îți mulțumesc, mai ales, că ai considerat că aș avea ceva interesant de spus, fapt care nu poate decât să mă bucure și mă facă să caut în mine acel „ceva” pe care l-ai văzut tu.

Îi mulțumesc și eu Roxanei pe această cale și continui să mă delectez cu aceste rânduri pline de simplitate, dar în același timp cu multă inspirație. O puteți urmări pe Goodreads și pe Facebook: Roxana Pacurar (Midnight.and.black).