Interviu cu Roxana Pacurar. Despre renunțare, pasiuni și redescoperiri

Pe Roxana Pacurar o știu de când se ocupa cu pasiune de prepararea cosmeticelor naturale, de vestitele săpunuri cu arome și forme care-ți activau simțurile. Și o făcea atât de bine încât nu m-aș fi gândit că ar renunța vreodată sau cel puțin nu în viitorul apropiat. Mânuțele ei și creativitatea se întâlneau într-o lume pline de arome și culori care-ți furau ochii. Și când vedeai cât de mult se implica pentru fiecare detaliu, mai că-ți venea să le comanzi doar de dragul ei.

Sunt convinsă că prea puțini oameni știu de existența ei, dar mi-ar plăcea să găsiți în aceste rânduri inspirație spre redescoperiri și pasiuni, chiar dacă asta vă va determina să faceți alegeri și să renunțați la altceva. Ce-mi place și mai mult la ea este că de la o pasionată de confecționarea săpunurilor din ingrediente naturale a ajuns o mare devoratoare de cărți, anul trecut citind nu mai puțin de 401 cărți, conform profilului ei de pe Goodreads.

Cine-i Roxana Pacurar? Descrie-te în 10 cuvinte.

Încă nu m-am decis. Sunt un amestec de contradicții. Ador mărunțișurile decorative și cu toate astea le folosesc doar ca decor pentru poze, îndesându-le apoi în cutii, pentru că îmi place mai mult stilul minimalist. Îmi plac lecturile optimiste, dar consider că nimic nu se compară cu un final care te dă peste cap prin tristețea lui. De cele mai multe ori, mă hlizesc și sunt numai un zâmbet. Ascult Evanescence, Eminem sau Rammstein. Îmi place să vorbesc cu alți oameni, să îi ascult sau să fiu ascultată, însă dacă m-ai pune acum să aleg între asta și a sta singură pe o bancă în parc, ar fi o alegere destul de grea.

Ce ți-a adus cea mai mare satisfacție în perioada în care te ocupai cu cosmeticele naturale?

Wow, parcă a trecut un car de ani de atunci! Cea mai mare bucurie era reacția oamenilor cu privire la produsele pe care le făceam. Am început pentru mine, îmi oferea în primul rând satisfacție mie, și am rămas surprinsă să văd că și alții apreciază munca mea. Mereu am fost pasionată de handmade și DIY, dar când la final de zi vedeam mesajele celor la care ajungeau produsele mele, când vedeam ca au observat că lucrez cu grijă, că am asortat, de exemplu, panglicile cu florile din cutia în care erau așezate cosmeticele, ajungeam să am pe față, minute în șir, un zâmbet mare, mare! Datorită acelei perioade din viața mea am ajuns să cunosc mulți oameni interesanți, oameni cu care vorbesc și acum în diverse circumstanțe. Cum ai zis și tu, chiar și pe tine te știu de atunci, și uite, ani mai târziu, fără discuții în domeniu, am descoperit că încă avem „de vorbit”, lucru care mă bucură.

Ce s-a schimbat între timp în lumea cosmeticelor sau în lumea ta? Cititorii nu știu că tu ai renunțat complet la mica ta afacere de produse naturale.

Viața s-a schimbat și e încă într-o continuă schimbare. Am renunțat pentru că după ani de zile de făcut asta, devenise prea mult pentru mine. Am ajuns să fiu nevoită să aleg: continui pasiunea mea cu un ajutor, delegând o parte din atribuții și o dată cu ele, renunțând la o parte din plăcerile pe care le obțineam făcând singură totul, sau renunț? Știi ce am ales.

Cum ai ales cărțile? Ce te-a determinat să devii o cititoare pasionată?

O să fiu un pic poetică și o să zic că ele m-au ales pe mine :)) . Cum stăteam eu așa liniștită acum muuuuulți ani, am văzut o carte pe un raft. Erau mai multe de fapt, colorate, cu tot felul de coperți, dar asta m-a intrigat tare! Pe cotorul ei scria Maitreyi și cred că m-a atras că numele era ciudat. Citisem până atunci, desigur, ca orice copil conștiincios, toate lecturile obligatorii de școală, dar de asta nu știam nimic. Aveam cred, vreo 14 ani. Cred, nu îmi amintesc exact. De atunci am citit Maitreyi în fiecare an, vreo 5-6 ani la rând, în fiecare vară. Devenise ca un ritual. Desigur, printre lecturile de școală, strecuram clasici. Apoi, anii au trecut și am ales cărțile în funcție de nevoi, de timp si de multe alte circumstanțe.

Te urmăresc pe Goodreads și am observat că în anul 2020 ai citit peste 400 de cărți. Cum ai reușit? Ai vreun secret?

După cum știi, 2020 a fost un an special. A fost un an în care socializarea a fost mai mult online, iar ieșirile cu prietenii au ajuns să… nu fie. Ca oricare, mi-am concentrat atenția pe altceva, să nu o iau razna. Perioada pandemiei mi-a oferit o oarecare libertate și am ajuns să pot face din noapte zi și din zi noapte, și în final, să renunț la noapte complet când voiam. Am renunțat și la altele, la clasicul scroll pe Facebook ce îmi ocupa cel puțin o oră zilnic, la filmul pe care îl vedeam în fiecare seară pe Netflix, la pierdut vremea aiurea. Totodată, am ales să citesc ebook-uri fapt care m-a ajutat foarte mult, putând să citesc inclusiv de pe telefon, oriunde m-aș fi aflat, și în orice timp din zi sau din noapte. Ajută foarte mult și faptul ca sunt un fast reader, adică citesc în jur de o pagină pe minut așa că nici nu îmi dau seama când termin o carte de 200 de pagini, de exemplu.

Care-i stilul tău literar? Recomandă-ne 3 cărți și argumentează-ți alegerile.

În afară de cărțile de dezvoltare personală, pot citit orice. Am avut diverse perioade, iar acum sunt de ceva vreme la romance și fantasy. Nu suport cărțile prea „dulci”, cu situații trase de păr și dialoguri ce nu par reale, indiferent de gen. Trei cărți? Cum, doar trei? Ce faci cu DOAR TREI?!!!??:)) Dacă vrei un fantasy cu peisaje de basm care îți vor rămâne în minte luni de zile după ce termini cartea, îți recomand Argintul preschimbat de Naomi Novik. Dacă n-ai mai plâns de mult și n-ai triggere cu privire la abuzul de substanțe interzise, Garden of goodbyes, de Faith Andrews te poate ajută în privința asta. Master of salt and bones de Keri Lake are un aer gotic și are un twist de rămâi cu gura căscată, iar Too late de Colleen Hoover e atât de bine scrisă încât la final ajungi să îl ai la suflet și pe cel mai nenorocit dintre personaje, cel pe care îl voiam mort încă din primele rânduri. Hmm, ai zis doar trei, nu? 😛

Ce sfaturi ai pentru oameni atât din perspectiva unui om care a renunțat la o pasiune pentru o alta, cât și din perspectiva unui cititor înrăit?

Nu consider că am renunțat la o pasiune pentru alta. La una am renunțat pentru că nu mai putea fi ceea ce îmi doream, iar cealaltă a ajuns involuntar să îi ia locul dar mereu a fost cumva acolo, în spate. Din perspectiva unui om normal, pot să spun doar atât: viața e scurtă, nu pierdeți vremea cu lucruri care nu vă oferă bucurie!

Care-s planurile tale de viitor – dacă dorești să ni le împărtășești? 

Momentan trăiesc în prezent, de viitor îți spun când ajung acolo! 

Îți mulțumesc pentru oportunitatea asta! Îți mulțumesc, mai ales, că ai considerat că aș avea ceva interesant de spus, fapt care nu poate decât să mă bucure și mă facă să caut în mine acel „ceva” pe care l-ai văzut tu.

Îi mulțumesc și eu Roxanei pe această cale și continui să mă delectez cu aceste rânduri pline de simplitate, dar în același timp cu multă inspirație. O puteți urmări pe Goodreads și pe Facebook: Roxana Pacurar (Midnight.and.black).

Un gând despre „Interviu cu Roxana Pacurar. Despre renunțare, pasiuni și redescoperiri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.