Ce este frustrarea?

Frustrarea vine din neputința de a schimba ceva legat de o situație neplăcută sau de o problemă, din prea multe sarcini și task-uri, din încercarea de a face lucrurile perfect și de a mulțumi pe toată lumea, din prea multe așteptări și dorințe neîmplinite și din multe limitări impuse. Ce este frustrarea, pe larg?

Mai întâi, vreau să vă spun ceva. Eu am fost o persoană frustrată, să știți. Am avut comportamentul unui om frustrat timp de 2-3 ani. Am fost o persoană furioasă, anxioasă, nervoasă și prost-dispusă, mult prea obosită, copleșită de o grămadă de lucruri pe care trebuia să le fac, de multe ori, neînțeleasă, judecată aspru de ceilalți și pusă la zid, dar și o persoană care, la rândul ei, îi judeca pe ceilalți. Nu mi-am dorit asta, dar cumva, s-a întâmplat. Mă bucur că nu am intrat în depresie. Am simțit cum pierd controlul asupra multor situații și asta mi-a adâncit și mai tare sentimentul de frustrare. Am simțit că nu mai sunt eu. Cred că nu ți-ai fi dorit să fii în preajma mea. Dar cui i-ar plăcea să fie în preajma unei persoane frustrate? Mie nu, sincer. Și acum înțeleg și de ce am fost respinsă de câteva persoane.

Când apare frustrarea?

Frustrarea și neliniștea provin din faptul că nu dați ascultare sufletului vostru. – Neale Donald Walsch

Apare zi de zi. La fiecare eșec, la fiecare vis neîmplinit, în fiecare situație pe care nu o putem controla sau în fiecare moment în care îi punem pe ceilalți pe primul loc, în detrimentul propriei persoane. Simți că toată lumea e împotriva ta și toată lumea vrea ceva de la tine. E un sentiment apăsător și distrugător. Ai multă furie, multă energie negativă, multă încărcătură inutilă și nu știi cum să scapi de toate astea. Refulezi. Apoi, faci iar ceva ce nu-ți aduce plăcere și satisfacție și se adună și mai multă frustrare. Așa ajunsesem eu. Îmi încețoșase rațiunea și îmi distrugea și fărâma de creativitate pe care o mai aveam. Nu aveam o direcție spre care să-mi îndrept viața, o pasiune, un hobby, un sens sau un vis de descoperit. Fiecare zi era la fel, fiecare lucru greșit sau nepotrivit îmi aducea și mai multă frustrare. Nu eram rezistentă și nici nu încercam să devin. Din frustrare s-a născut și vinovăția, în cazul meu.

La mine apărea des când, efectiv, nu-mi găseam timp să mă ocup și de altceva în afară de a avea grijă de copil și de casă. Mă simțeam prinsă de acest rol de mamă. De multe ori așteptam somnul copilului pentru a citi, a viziona un film, dar de cele mai multe ori, somnul lui de prânz era foarte scurt, cam 30-40 de minute. Apărea iar neputința. Aici se regăsesc multe proaspete mămici, sunt efectiv copleșite de grămada de activități casnice și de îngrijirea copilului. Apropo, ca o paranteză, un studiu recent spune că mamele muncesc într-o săptămână, în medie, 98 de ore, echivalentul a două joburi full-time + unul part-time. Gândiți-vă la asta.

Dacă e să ne raportăm la situația actuală, pandemia a fost cauza multor frustrări, la nivel mondial. Faptul că o situație de genul acesta, pe care nu am putut-o controla și care ne-a scos complet din rutinele noastre, ne-a determinat să ne reevaluăm valorile și prioritățile forțat, ci nu în ritmul nostru, a dus la inadaptare și la acumularea unei presiuni uriașe, mai ales în cazul celor care nu am exercițiul flexibilității și al deschiderii.

Comportamentul unui om frustrat

Semnalarea frustrării este bună. Faptul că e prezentă trage un semnal de alarmă și spune ceva despre momentul în care te afli. Doar că atunci nici nu realizezi că ești un om frustrat. În cazul meu, când îmi spunea cineva asta mă înfuriam, încercam să mă apăr că doar asta știam să fac cel mai bine. Și spuneam că i se pare, că sunt doar obosită sau multe alte motive cu care mă abăteam de la subiect. Sau mă puneam în postura de victimă. Cea care le face pe toate și în schimb, uite ce primește. Aveam impresia că mie mi se cuvine totul.

Faptul că simți că este ceva în neregulă este un lucru bun, corpul și mintea îți transmit semnale că nu ești ok, deci trebuie să iei atitudine. Dar felul în care iei atitudine și cum te manifești, de cele mai multe ori, se întâmplă să fie într-un mod nociv, dăunător și nejustificabil. Cum am amintit mai sus se ajunge la furie, agresivitate, vorbe nepotrivite, ură, ranchiună, nerăbdare, insatisfacție, un dezechilibru cu sinele interior.

Eram într-o stare de tensiune interioară și asta a fost și cauza unor certuri și neînțelegeri nesfârșite cu partenerul de viață. Și astfel, dădeam vina pe el, el era motivul mâniei și al suferinței mele. Îmi lipsea liniștea interioară. Eram ca un zombie umblător. Îmi lipsea dedicarea, dragostea de viață.

Și sănătatea mi-a fost afectată. Aveam des migrene puternice care se soldau cu vomă. Mi-am găsit alinare în mâncare, în dulciuri, iar asta s-a văzut, căci am luat destule kilograme. Deci, eram cam distrusă, pe termen lung.

Gestionarea frustrării

Frustrarea duce la o rigiditate și la o închidere spre lucruri noi, spre descoperirea unor pasiuni. Tocmai că asta este soluția optimă pentru a o gestiona. A încerca lucruri noi și a te pune pe primul loc, a-ți da undă verde pentru a face lucruri care-ți plac. Printr-o minune, eu am început cu sportul. M-am înscris la o sală de fitness și am început să merg mai des la coafor și la cosmetică. Am început să am grijă de mine. Am început să urmez cursuri de dezvoltare personală, să citesc cărți de dezvoltare personală, să mă studiez mai mult și să mă controlez și mai mult. Am început să practic reziliența și să exersez răbdarea. Chiar și blogul acesta a venit, nu din frustrare, ci în momentul în care mă vindecam de frustrare. Mi-am redescoperit pasiunea pentru scris. Chiar și migrenele s-au rărit. Încerc să fiu mai disciplinată în legătură cu alimentația. Am exersat și toleranța față de ceilalți și am început să fiu mai îngăduitoare cu greșelile lor. Asta nu înseamnă că accept pe oricine în preajma mea. Nu mă înțelegeți greșit, nu spun din aroganță și nici nu mă consider superioară. Doar că sunt unii oameni cu care nu ai nimic în comun sau alții care sunt sugători de energie și te lasă fără vlagă. Prefer singurătatea, sincer. Acolo pot să fiu creativă și liberă.

Faceți-vă o analiză, puneți-vă pe stop activitățile și întrebați-vă. Ce mi se întâmplă? De ce mă simt atât de mizerabil? De ce nimic din ce fac nu-mi aduce satisfacție și mulțumire? De ce mă plictisește orice activitate? O introspecție ajută mereu. Eu am descoperit că nu am viața pe care mi-o doresc, că nu sunt omul care vreau să fiu, nu care vor alții să fiu. Nu eram în viața pe care vreau să o trăiesc. Sufletul meu tânjea după împlinire, recunoaștere, apreciere. O să vedeți că în interiorul vostru se ascund comori de care nu știați și care abia așteaptă să fie căutate. Scoateți-le la iveală. Noi, ceilalți avem nevoie de ele.

Sper ca experiența mea legată de gestionare să vă ajute. Sfatul meu este să acționați, să căutați, să fiți curioși, să descoperiți și lucruri cu care nu sunteți obișnuiți, să practicați un sport, chiar și 10-15 minute pe zi, să ascultați muzică de relaxare, să petreceți timp îmbunătățindu-vă. Puterea transformării este în mâinile noastre. Eu mi-am îmbunătățit viața semnificativ, cu pași mici. Nu mă opresc, continui. Cred că oricine poate face asta.

Transformarea este jocul meu preferat și din experiența mea, furia și frustrarea sunt rezultatele faptului că nu ai fost autentic undeva în viața ta sau cu cineva în viața ta. – Jason Mraz

4 gânduri despre „Ce este frustrarea?

Lasă un răspuns la Lussy Anulează răspunsul

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.