Pentru tine, ființă dragă

„Ce oameni excepţionali trec pe lângă noi, anonimi, şi noi admirăm prosteşte atâţia neghiobi, numai pentru că au vorbit de ei presa şi opinia publică.” Mircea Eliade 

Azi-dimineață m-au trezit câteva mângâieri și pupici. Erau de la fiul meu. Ce norocoasă sunt, mi-am zis. Suntem sănătoși, veseli, avem o casă în care locuim, avem ce pune pe masă. De multe ori uit aceste binecuvântări și îmi doresc mai mult. Nu e nimic în neregulă să îți dorești mai mult, e în firea omului să-și atingă potențialul. Dar cum ar fi dacă singurul lucru pe care ți-l dorești e să fii sănătos? Și nu pentru că nu ai avea alte lucruri la care să visezi, chiar ai un sac de dorințe, dar asta e foarte important pentru tine și cei din familia ta, pentru că într-o nefericită zi ai aflat că ai cancer. Zici „Nu mă las învinsă, lupt pentru copiii mei. Ei sunt motivul meu de forță, de a merge mai departe, de a muta și munții pentru a le fi alături la fiecare zi de naștere, în fiecare sărbătoare, în fiecare clipă a vieții lor.”

Pusesem la vânzare o geacă pentru gravide prin iarna anului 2016. Ea a venit la mine acasă să o probeze. Era foarte fericită că va avea un al doilea copil și că asta o va împlini. Fericirea ei era molipsitoare. Apoi, am revăzut-o în vara lui 2017, chiar înainte să nască. Aveam de luat niște cireșe de la cineva și ea s-a oferit să mi le aducă. Așa era ea, săritoare, așezată în primul rând al oamenilor pe care te poți bizui când ai nevoie de ajutor. Era îngrijorată că nu are cu cine să-și lase copiii în timp ce va merge la cursuri. Nu îmi mai amintesc ce i-am spus, dar acum regret nespus că nu am făcut mai mult. După naștere a venit verdictul crunt: cancer la sân. Având în vedere că era într-un stadiu incipient, șansele de vindecare sunt foarte mari. Și ea era atât de optimistă și încrezătoare încât ne-a transmis și nouă, celor din jur speranțe și pozitivitate. Apoi, după un an a aflat că și alte organe sunt afectate, iar acum în 2019 puterile i-au cedat. Ne-a părăsit. Credeți-mă că a fost un om excepțional, cum rar îți este dat să întâlnești. Cuvintele nu mai au forță să redea ce simt și uneori, creierul mi se blochează.

Rămân niște întrebări tragice la care nu găsesc răspuns: Pe cine vor mângâia acei copii când se trezesc dimineața? Cine le va spune o poveste de noapte bună? Cine va fi zâna bună? (Așa am auzit într-o poveste, că mamele sunt zânele bune ale copiilor.) 

Poți fii mândră de tine, draga mea, ai răspândit bunătate, optimism, pozitivitate, ți-ai trăit viața intens și cu semnificație cum MULȚI nu reușesc în optzeci de ani. Îmi pare enorm de rău că prețul pe care a trebuit să îl plătești a fost chiar propria-ți viață. Sunt tristă, mâhnită că nu ți-am spus asta când m-ai putut auzi, dar tu știi cât de minunată ai fost.

Reclame

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.