A fost odată o Aniela care a lucrat pe-un vas de croazieră. Partea a II-a

Aici, pe vas, nu ai zile libere deloc. Ești la muncă 7/7 zile, programul fiind între 3h-12h de lucru/zi, depinde de câte ore se stă în port. O zi ideală este cea în care vasul rămânea în port de dimineața de la 8 până seara la 8, una foarte obositoare este când muncești de la 9 am până la 12 pm, cu o oră pauză.

FB_IMG_1562847632700-01În parcul arheologic din Pompei

Prima parte aici.

Prima poveste era despre un om găsit în mare în apropiere de Ibiza, decapitat. Prietenul uneia dintre colegele de cameră mi-a arătat fimarea cu omul care plutea. Oare de ce m-am uitat? A doua era despre vasul pe care eram, despre cum a fost lovit de un val uriaș în provă, geamurile s-au spart, apa a pătruns, subsolul fiind inundat, s-a pornit și un incendiu la subsol, doi oameni au murit. E clar. Am nimerit în locul potrivit. 😁 Poveștile le-am uitat după prima lună de muncă. Aici, pe vas, nu ai zile libere deloc. Ești la muncă 7/7 zile, programul fiind între 3h-12h de lucru/zi, depinde de câte ore se stă în port. Politica de funcționare a magazinelor Duty Free este ca ele să fie închise în timpul acostării în port. Deci, o zi ideală este cea în care vasul rămânea în port de dimineața de la 8 până seara la 8, una foarte obositoare este când muncești de la 9 am până la 12 pm, cu o oră pauză. Munca în Duty Free este complexă. În unele porturi primim marfă, e nevoie să numărăm produsele, să cărăm cutii grele. O dată la 3 luni (sper că-mi amintesc bine) se face inventar și petrecem ore bune numărând produse (de obicei, din orele care se presupune că ar fi fost libere). În magazin, ești responsabil de igienizarea acestuia, pe lângă a vinde. E nevoie să știi date tehnice despre ceasuri, aparate foto, notele de vârf ale parfumurilor și multe altele. Poate fi copleșitor pentru cineva ca mine care nu știe nimic despre ele. Învăț de la 0, deși uneori mă simt penibil când greșesc, mai ales că feedback-ul primit nu este încurajator. Primele trei luni au trecut cât ai clipi.

Mă bucuram de toate ocaziile în care puteam ieși să vizitez orașe ca Barcelona, Marsilia, Genova, Napoli, Casablanca, Ibiza, Palma de Mallorca, Malaga, Cadiz, Lisabona, Valletta, Ajaccio, Tunis, Alicante, destinații de vacanță din Grecia: Santorini, Rodos, Mykonos, Patmos, Syros, Salonic, Creta și multe altele pe care nu mi le amintesc acum.

FB_IMG_1562847590994-01La piramide, în Egipt

Doar deschideți harta Mării Mediterane și uitați-vă la principalele repere. Mâncarea era, de cele mai multe ori, jalnică, predominând orezul fiert, carnea de miel și legumele fierte, fără gust. Eram responsabilă de curățarea camerei în care locuiam, de spălarea hainelor, exceptând uniforma care o puteam duce la spălătorie, dar cum nu-mi plăcea mirosul detergentului de acolo, preferam să mi-o spăl singură. Marea este agitată, în unele zile. Sufăr de rău de mare, deși lumea nu prea mă ia în serios. Îmi amintesc când am fost la cabinetul medical să-mi facă o injecție pentru asta, nici 5 minute libere nu mi s-au acordat pentru relaxarea mușchiului și  locul în care m-au înțepat s-a vindecat în câțiva ani (și nu exagerez). Uneori, iau pastile pentru rău de mare, dar mai mult mă obosesc și mă simt adormită, dar tot nu-mi trece starea.

Facilitățile ca angajat pe vas erau:

• 20% discount în magazinele Duty Free;

• Petrecerea angajaților o dată pe lună care se ținea la ultimul etaj, pe lângă piscină;

• Puteam participa gratuit în excursiile organizate pentru turiști. Eu am bifat astfel piramidele, Pompei, Efes;

• ne era permis să ieșim în porturi. Eu ba la shopping, ba vizită la muzee, ba plimbări prin oraș. 

Desigur, aceasta este partea cea mai interesantă și atrăgătoare a jobului pe un vas de croazieră, călătoriile și experiențele. E minunat să vezi apusul în Mykonos și răsăritul în Santorini. Îmi amintesc când am fost în Civitavecchia și eu, alături de trei colege, am hotărât să mergem la Roma cu trenul, distanța fiind de 80 km. Am avut o zi memorabilă, la întoarcere era să pierdem vaporul, am ajuns în ultimul moment. Trei zile nu ni s-a permis să părăsim vasul, dar am văzut Roma și asta e tot ce contează. Coșmarul oricărui angajat sunt drill-urile. Când îți era lumea mai dragă noi toți eram solicitați să ne prezentăm la exercițiile prevăzute pentru situațiile de urgență, la care participa însuși căpitanul. Și prezența este obligatorie. Acum, despre nedreptățile care mi s-au făcut mie sau altora nu voi scrie. Nu știu și cealaltă parte a versiunii și prefer să nu deschid subiectul. Nici despre destrăbălările celor de acolo, furturi, relații, etc. Nu sunt în măsură să fac asta. Desigur, am punctat cele mai importante fapte prin care am trecut și nu am intrat în detalii care nu-și au rostul. Îi înțeleg pe cei care muncesc pe vas de ani de zile (bineînțeles, cu pauze între contracte) și nu dau semne că ar vrea să renunțe. E vorba de alegeri și decizii. Așa că orice ai face, dacă asta îți aduce împlinire și simți că viața ta are sens, continuă.

Ce am învățat din această experiență:

• Eu sunt singura responsabilă pentru propriile greșeli;

• Oamenii sunt cele mai interesante enciclopedii;

• Călătoriile te îmbogățesc spiritual;

Fiecare loc are o poveste pe care ai face bine să o știi. 

FB_IMG_1562853287662-01

Santorini

Reclame

Un comentariu

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.