Când eram însărcinată, habar nu aveam ce mă așteaptă după ce se va naște copilul. Credeam că unui copil trebuie să-i asiguri hrană, atenție și să îl îngrijești. Habar nu aveam că vine la pachet și cu renunțări, pe lângă altele. Primul lucru la care am renunțat a fost suplețea corpului meu. Nu mai e ca înainte de sarcină. În ciuda eforturilor mele, nu am reușit să revin la kg de dinainte de sarcină. Cred că încep să mă accept așa cum sunt, deși asta nu înseamnă că nu mai fac sport sau nu am grijă la dietă, pur și simplu îmi dau seama că nu pot duce o luptă interminabilă cu metabolismul meu. Al doilea lucru la care am renunțat a fost timpul meu. Da, timpul dedicat numai și numai mie, făcând orice activitate care-mi aducea o stare de bine și relaxare. Timp să fac ce vreau, fără să fiu deranjată. Apoi, am renunțat la somn. Privarea de somn mi-a adus stări de furie, anxietate, stres și îmbătrânire prematură și multe alte griji legate de mămicie.

În ciuda acestor fapte, am renunțat la a mai fi egoistă, la a mă considera buricul pământului sau că merit o statuie pentru că am devenit mamă (deși mie chiar îmi vine să construiesc câte una pentru fiecare mamă în semn de apreciere; totuși, o fac în inima mea). Mamele sunt acele ființe care renunță la visuri pentru a se dedica familiei. Cunosc o grămadă de astfel de persoane și uneori nu puteam să le înțeleg. Acum nu numai că le înțeleg, dar le și compătimesc pentru îngroparea propriilor dorințe, fie că asta au dorit, fie că au fost circumstanțe care au condus la această situație. În multe cazuri duce la nefericire, la o rătăcire prin viață fără a găsi scopul spre care tânjește sufletul. Printre altele, egoismul este și bun în măsura în care nu este o stare dominantă.

Am mai renunțat să demonstrez că am întotdeauna dreptate. Suntem diferiți și vedem același lucru din unghiuri diferite. Mi-a luat ani buni să înțeleg că dreptatea fiecărui om este adevărată. Am mai renunțat la limitări, convingeri și alte lucruri care mă țineau ancorată în trecut (cu siguranță voi scrie și despre asta). La un singur lucru nu am renunțat și anume la visul meu.

Tu la ce ai renunțat și ți-ai dat seama că te ajută să faci un pas înainte?